lia
Active Member
INVESTIGATII. STUDII. REPORTAJE
--------------------------------------------------------------------------------
Tamara CARAUS
Despre "politica nationala" in Republica Moldova: intre bilingvism si unilingvism
9 septembrie 2003
Versiune pentru tipar
i. Conceptia politicii nationale de stat si respectarea principiilor democratice Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, publicata in ziarul Moldova Suverana din 25 iulie 2003, este, in opinia autorilor, necesara pentru "consolidarea suveranitatii si independentei tarii" si pentru "crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice spre integrarea lor in poporul unic al Republicii Moldova". In Conceptie, ca si in Expunerea de motive, se afirma ca proiectul se bazeaza pe prevederile normelor legislatiei internationale privind drepturile fundamentale ale omului, acte enumerate in paragrafele introductive al proiectului in cauza - "Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinind comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova" printre care, probabil, se are in vedere Carta europeana a limbilor minoritare si regionale si Conventia Cadru pentru protectia minoritatilor nationale. Referinta la actele internationale si la principiile multiculturalismului si multinationalismului incearca sa legitimeze Conceptia si sa ii ofere credibilitate. Totusi, normele legislatiei internationale referitor la drepturile omului si la drepturile indivizilor apartinind minoritatilor etnoculturale ofera un cadru democratic si juridic pentru respectarea drepturile individuale. Insa elaborarea unei politici nationale de stat nu vizeaza in mod direct individul si interesele sale, ci presupune ca statul e o colectivitate ce urmareste un drept si un interes colectiv diferit de drepturile si interesele cetatenilor. Astfel, Conceptia - prin interesul comun pe care il stipuleaza - risca sa fie in disonanta cu principiile democratice ce stau la baza actelor enumerate. In acest context, mentionam ca atit actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cit si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sint considerate drepturi individuale, dar care se exercita in mod colectiv. Ceea ce inseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor. Astfel o consecinta necesara a drepturilor lingvistice si culturale este dreptul individului de a parasi grupul din care face parte si de a se integra oricarui alt grup etnic. Optiunea individului de a parasi grupul si de a se asocia altui grup merita respectata ca si oricare alta decizie a individului autonom, atit timp cit optiunile lui nu afecteaza drepturile si libertatile celorlalti. Dupa cum vedem, drepturile culturale si lingvistice se integreaza in cadrul liberal clasic privind libertatea de asociere. Legislatia RM privitor la minoritatile nationale este elaborata respectind acest cadru: "Orice persoana apartinind unei minoritati nationale are dreptul sa aleaga daca apartine minoritatii respective sau nu. Aceasta alegere au exercitare a drepturilor legate de ea nu trebuie sa puna persoana intr-o situatie nefavorabila" (Legea RM cu privire la drepturile minoritatilor nationale si statutul juridic al organizatiilor lor din 19.07.2001, art. 2). Prin urmare, nici la nivelul grupului etnic sau national, nici la nivelul statului nu exista drepturi colective sau un bine comun in numele carora statul ar fi indreptatit sa ignore drepturile si libertatile individului. Statul de drept si principiile democratice trebuie sa asigure un cadru in care interesele indivizilor ar fi acomodate, lasind loc unui dezacord rezonabil.
Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui impartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptii considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat). Insa impunerea constientizarii cu orice pret a unui sistem de valori risca sa incalce libertatea de gindire si constiinta a indivizilor. Enumerind scopurile, principiile si sarcinile politicii nationale de stat, Conceptia prevede si un sir de masuri pentru implementarea lor. Astfel, Conceptia prevede implementarea politicii nationale de stat printr-un "dialog fructuos intre autoritatile publice si societatea civila, inclusiv cu partidele politice, cu organizatiile ne-guvernamentale, cu mijloace de informare in masa si cu alte institutii", ignorind ca functiile societatii civile si a mass mediei sint altele, decit "pactizarea cu politica de stat". De asemenea, pentru realizarea politicii va fi necesara "punerea la punct a unui sistem de interactiune intre autoritatile administratiei publice centrale si locale", insa centralizarea puterii nu poate fi considerata un indiciu al performantelor democratice. Desigur, intr-o comunitate omogena din punct de vedere etnic, national, religios drepturile si interesele indivizilor pot fi acomodate mai usor, insa asigurarea acestei omogenitati prin intermediul aparatului de stat (Conceptia prevede "neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de ignorare a etnonimului "moldoveni" si glotonimului "limba moldoveneasca") vine in contradictie cu principiile democratice si cu libertatile individuale, amintind imaginea unui aparat/stat represiv care-i neutralizeaza pe cei care au alte opinii.
ii. Conceptia politicii nationale de stat si respectarea principiilor multiculturalismului Faptul ca multe din tezele Conceptiei nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan international face mai putin credibila posibilitatea respectarii principiilor multiculturalismului, polietnicitatii si multinationalismului, care ar sta atit la baza elaborarii prezentei conceptii, cit si la baza viitoarei politicii nationale de stat. Astfel, conform conceptiei, unul din scopurile principale ale statului RM este "consolidarea si perfectionarea principiului polietnicitatii, multiculturalismului si multilingvismului in procesul consolidarii poporului moldovenesc unic" (Partea III. Scopurile politicii nationale de stat). Drepturile multiculturale pot fi viabile doar intr-un cadru in care se respecta drepturilor clasice ale omului - libertatea de gindire, de constiinta si de religie, libertatea de asociere, libertatea de exprimare, dreptul de a alege, de a fi ales, etc. - caci multiculturalismul a aparut ca o rafinare si o afirmare deplina a respectului fata de individ. In afirmatiile initiale ale drepturilor omului se considera ca, daca drepturile si libertatile fundamentale sint asigurate pentru fiecare individ in parte, in mod egal si indiferent de apartenenta lor etnica si culturala, nu mai este nevoie de drepturi speciale lingvistice si culturale. Insa miscarile militante multicuturale au afirmat (in anii 80 ai secolului XX) ca drepturile traditionale sint incomplete, de exemplu, din garantarea dreptului la libertatea de exprimare nu se poate deduce nici o prescriptie cu privire la limba in care se poate exercita acest drept. Completarea drepturilor omului cu drepturi etnoculturale avea drept premisa faptul ca vorbirea unei limbi, cunoasterea unui culturi, a obiceiurilor si traditiilor caracteristice acestei culturi, sint deseori o pre-conditie pentru autonomia individuala, fiindu-i necesare unui individ autonom pentru a avea optiuni viabile si sa isi construiasca o viata plina de semnificatii. Insa daca individul face parte dintr-un grup etnocultural al carei limba este ignorata in statul care traieste, iar cultura nu se bucura de respect, atunci pentru a avea oportunitati si sanse egale cu ceilalti locuitori ai statului, individul trebuie sa se ajusteze la limba si cultura dominante. Abandonarea limbii si culturii grupului minoritar si ajustarea la cultura si limba dominanta nu este, desigur, imposibila, dar este deseori un proces dificil si nu toti indivizii se pot ajusta cu aceeasi dexteritate. Prin urmare, membrii acelui grup trebuie sa depuna eforturi considerabile pentru a avea aceleasi conditii si oportunitati ca si membrii grupului cultural majoritar si dominant, ceea ce este evident o nedreptate etnoculturala. Multiculturalismul, - ca doctrina, dar si ca practica politica, - a aparut pentru redresarea acestei nedreptati. Astfel grupurile oprimate - minoritatile etnice, religioase, etc. - au cerut drepturi care ar compensa nedreptatile. Legislatia internationala elaborata ca reactie la miscariile militante este fidela cadrului liberal clasic al drepturilor omului, considerind drepturile etnoculturale ca fiind individuale, dupa cum am afirmat mai sus. O alta achizitie a multiculturalismului a fost simbolica, dar nu mai putin importanta. Miza multor grupuri etnice, religioase, sexuale a fost sa schimbe parerile majoritatii despre ei - faptul ca ei sint diferiti nu inseamna ca diferenta lor este o deviere, identitatea lor merita a fi respectata la fel ca si identitatea majoritatii.
a) Este confuzia identitara specifica Republicii Moldova o confuzie multiculturala? Conceptia considera principiile multiculturalismului si multinationalismului adecvate pentru solutionarea principalului aspect al problemei nationale din RM: diviziunea identitara intre "moldoveni" si "romani". Conform Conceptiei, "Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, impreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, romanii, bielorusii, polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna". (Dispozitii generale). Argumentul formal pare a fi corect: se respecta apartenenta culturala a grupurilor etice si a minoritatilor nationale, intergrindu-le intr-o societate in care solidaritatea si toleranta cetatenilor vor fi firesti. Insa in pofida corectitudinii formale, aceasta afirmatie ramine o bizarerie prin includerea "romanilor" printre reprezentantii altor etnii si ca fiind diferiti de "moldoveni". Ciudatenia nu e noua: in acest context putem aminti studiul "Relatiile Romaniei cu Republica Moldova" (autori Renate Weber, Valentin Stan, Gabriel Andreescu, revista 22 Plus, 25 ianuarie 1995, studiu republicat tot atunci de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau), unde autorii argumentau ca optiunile locuitorilor din RM care se declara "romani" si a celor care se declara "moldoveni" trebuie respectate deopotriva deoarece corespund legislatiei normative internationale si principiilor democratice. Conform principiilor democratice, diferenta dintre "romani" si "moldoveni" capata o intr-adevar o legitimare stranie. Daca din punct de vedere al procedurilor democratice, discutia despre originea problemei nationale din RM poate fi suspendata, atunci se poate accepta doar faptul empiric ca in prezent in acest stat membrii grupului etnic majoritar, care vorbesc aceeasi limba si care pot fi chiar membri ai aceleasi familii, au diferite optiuni identitare. Negarea validitatii optiunilor lor, afirmatia ca optiunea lor este gresita, inseamna o lipsa de respect fata de individ, o negare a autonomiei lui individuale. Si daca in aceeasi logica a democratiei procedurale, indivizii ce se considera "moldoveni" formeaza o majoritate, aceasta nu este o incalcare a principiilor si procedurilor democratice, dimpotriva, este o confirmare a lor: triumful majoritatii. Iar cei ce ramin in minoritate numerica vor fi respectati si tratati, ca si celelalte minoritati, intr-un mod nu mai putin democratic. Daca urmam insa aceasta logica pina la capat, contradictiile sint inevitabile. Optiunile individuale ale populatiei de a se identifica drept "romani" sau "moldoveni" au nevoie de protectie din partea statului; dar, spre deosebire de grupurile etnice, religioase, sexuale, care pot fi acomodate intr-o maniera rezonabila intr-un cadru multicultural, "moldovenii" si "romanii" nu vor reusi sa fie acomodati intr-un cadru comun din citeva motive. Recunoasterea si acceptarea diferentei celorlalti este conditia de baza a multiculturalismului si multinationalismului. Spre deosebire de alte grupuri etnice din RM - ucrainenii, rusi, gagauzi, etc., - care isi recunosc diferenta reciproca, cei care se identifica ca fiind "moldoveni" si cei care se identifica drept "romani" nu vor recunoaste grupul celorlalti ca fiind un grup legitim, ci vor considera ca "ei", moldovenii/romanii, sint "o parte din noi", dar pe o cale gresita, rataciti, si trebuie adusi pe calea cea dreapta, trebuie sa se identifice corect din punct de vedere national. Cei care se considera "romani" si cei care se considera "moldoveni" nu vor putea sa isi asigure protectia intr-un cadru de toleranta reciproca, deoarece aceste grupuri sint antagoniste si se exclud reciproc. Ambele grupuri se considera indreptatite sa modeleze si sa dezvolte institutiile statului din punct de vedere al optiunii lor identitare. Promovarea multiculturalismului si respectarea diversitatii etnice este o solutie corecta pentru integrarea grupurilor de "ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, bielorusii, polonezii si altii". Insa considerarea principalei probleme identitare din Republica Moldova - diferenta dintre "moldovenei" si "romani" - drept o instanta, printre altele, a diversitatii multiculturale nu este o solutie, dimpotriva, acest straniu multiculturalism poate provoca reactii de protest.
b) Bilingvismul si dreptatea etnoculturala Conceptia subliniaza necesitatea promovarii bilingvismului - "Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, in actualele conditii este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat" (Dispozitii generale I), totodata bilingvismul fiind si o parte componenta a constructiei nationale proiectata de catre Conceptie "infaptuirea constructiei nationale pe baza bilingvismului moldo-rus si rus-moldovenesc statornicit istoriceste". Desi bilingvismul oficial poate fi in unele cazuri o strategie de acomodare a drepturilor minoritatilor nationale si etnice, aceasta strategie nu poate fi o modalitate universal valida pentru obtinerea concordiei interetnice. Bilingvismul oficial nu inseamna cu necesitate bilingvismul indivizilor. Dimpotriva, statele sint oficial bilingve tocmai datorita faptului ca indivizii nu sint bilingvi (adica nu vorbesc ambele limbi oficializate, desi pot, desigur, vorbi alte limbi). Conform Legii cu privire la functionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova (1989) doar functionarii publici sint obligati sa comunice cu cetatenii in toate limbile oficializate, pentru restul populatiei alegerea unei limbi ramine la discretia vorbitorului/ cetateanului. In acest context, utilizarea in Conceptie a expresiei "bilingvism perfectionat" este neclara. Daca indivizii ar vorbi cu o egala fluenta ambele limbi, atunci ce limba vor alege indivizii perfect bilingvi intr-o situatie concreta de comunicare? Pe cea care suna mai bine si a carei melodicitate place mai mult? Va fi aceasta optiune facuta conform unui criteriu estetic sau pragmatic? Paradoxal, daca intr-un stat ce promoveaza bilingvismul fiecare cetatean ar deveni bilingv, vorbind cu egala fluenta ambele limbi, atunci una din limbi ar deveni redundanta si inutila. (Ceea ce nu inseamna ca bilingvismul in general nu e posibil, insa bilingvismul elitelor culturale si academice nu trebuie confundat cu bilingvismul statal/oficial). Posibilitatea alegerii unei limbi intr-un stat bilingv si intr-o situatie de comunicare concreta intre cetatenii ce apartin unor grupuri etnice diferite se reglementeaza prin mecanisme sociale spontane: fie este aleasa limba vorbita de grupul al carei putere de penetrare economica si culturala este mai mare, limba ce va oferi individului mai multe oportunitati personale (cum este cazul limbii engleze in Canada oficial bilingva), fie se reproduce o situatie de unilingvism, in care indivizii vor vorbi in limba pe care o cunosc majoritatea vorbitorilor si, de regula, se va vorbi limba care a fost anterior dominanta. Datorita precedentului istoric, in Republica Moldova, limba rusa este cunoscuta de catre majoritatea populatiei ne-ruse. Iar majoritatea persoanelor de etnie rusa si persoanelor ce apartin grupurilor etice minoritare nu sint destul de fluente in limba de stat, deoarece Legea cu privirea la utilizarea limbilor pe teritoriul RM (1989) le-a permis sa comunice in "limba de comunicare interetnica" fara a invata limba de stat. De asemenea, datorita relatiilor cu pietele din Est, dar si a mijloacelor mass media detinute de catre grupurile si capitalul rusesc, limba rusa este in continuare considerata o limba "de prestigiu social". In aceste conditii, adoptarea unei politici de stat care proclama bilingvismul existent drept principiu formativ pentru statalitate ar putea duce la instaurarea unilingvismului spontan, la vorbirea unei singure limbi in spatiul public, ceea ce va fi chiar o dubla nedreptate etnoculturala, comisa fata de celelalte grupuri etnice si fata de grupul majoritar. Constructia consensuala a statului cu participarea concomitenta a minoritatilor este multiculturala si democratica prin excelenta, caci daca minoritatile se vor simti excluse din constructia statului si a "poporului unic", procesul de constructie a unui cadru democratic va fi mult mai dificil. Insa privilegierea unui grup etnic prin declararea limbii acestui grup "limba de comunicare interetnica" si "limba oficiala" poate crea conditii in care celelalte grupuri etnice sa devina neloiale si astfel se poate submina constructia consensuala si concordia etnica. Daca celelalte grupuri etnice accepta fara a protesta ca limba rusa sa fie "limba de comunicare interetnica", atunci afirmarea diversitatii si principiilor multiculturalismului devine bizara si inutila (si poate fi chiar o inutilitate costisitoare caci asigurarea conditiilor pentru studierea limbilor minoritare necesita mijloace financiare). De asemenea, bilingvismul oficial, ce risca sa se transforme in unilingvism, ar putea duce la lipsa de loialitate a majoritatii etnice. Populatia majoritara nu a avut posibilitatea sa realizeze care a fost contributia grupului etnic al rusilor la constructia consensuala a statului comun, partial datorita statutului de "limba de comunicare interetnica" acordat limbii ruse concomitent cu declararea limbii romane limba de stat. Faptul ca pentru constructia consensuala a statului e nevoie si de loialitatea majoritatii fata de minoritati nu este luat in considerare de catre Conceptie. Interpretarea univoca de catre autorii Conceptiei a evenimentelor de la sfirsitul anilor 80 inceputul anilor 90 ai secolului XX drept "conflict civil" care "a deformat relatiile interetnice, traditional corecte" ignora necesitatea de atunci a grupului etnic majoritar de a obtine un respect si o recunoastere a demnitatii lor (termeni vehiculati in timpul manifestarilor nationale din anii 1989-1991). Lipsa sanselor grupului etnic majoritar de a sesiza si observa loialitatea si respectul minoritatilor conlocuitoare, indeosebi a grupului etnic al rusilor, diminueaza increderea reciproca, face ca unii reprezentanti ai majoritatii etnice sa priveasca cu suspiciune drepturile acordate minoritatilor, si sa isi mentina in continuare presupozitia ca minoritatile colaboreaza cu statele care sint pentru ei "patrii istorice". Prin urmare, exista riscul ca beneficiile/drepturile minoritatilor sa fie considerate ca o amenintare a majoritatii.
iii. Limba moldoveneasca - lipsa de respect fata de individ Viziunea moldovenismului promovata in Conceptie neaga una din valorile fundamentale ale democratiei contemporane - respectul fata de individ - prin reducerea sanselor si oportunitatilor individuale. Acest aspect este mai putin vizibil pentru observatorii si analistii occidentali ai procesului democratic din RM, de aceea vom incerca sa clarificam, poate intr-o maniera mai extinsa, cum anume sint reduse sansele si oportunitatile cetatenilor in cazul concret al promovarii limbii moldovenesti de catre stat. Discutia referitor la limba vorbita pe teritoriul RM este trasatura specifica si unica in comparatie cu alte state din fosta Uniune Sovietica si Europa de Est, unde nu exista cazuri in care limba majoritatii etnice este unica limba oficiala a unui stat vecin. Conceptia subliniaza in repetate ori faptul ca "limba moldoveneasca, avind statutul de limba de stat se foloseste in toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale", precum si necesitatea pastrarii si dezvoltarii in continuare a "specificului limbii moldovenesti si al culturii moldovenesti, tinind seama de baza lor est romanica, respectarea istoriei, culturii si particularitatilor lingvistice ale populatiei Transnistriei". De asemenea, Conceptia prevede "crearea neintirziata a conditiilor necesare pentru insusirea limbii moldovenesti". Cum poate utilizarea expresiei "limba moldoveneasca" sa reduca sansele indivizilor, indeosebi cind preferinta pentru aceasta expresie reflecta vointa majoritatii parlamentare si, respectiv, a majoritatii populatiei cu drept de vot? Din perspectiva procedurii democratice de baza - regula majoritatii - se poate afirma ca expresia utilizata si limba vorbita satisfac interesele majoritatii si, prin urmare, denumirea limbii nu conteaza. Totusi, utilizarea expresiei atrage dupa sine si diferite incercari de a crea un suport real al acestei expresii, cum este, de exemplu, elaborarea si publicarea unui Dictionar romanesc-moldovenesc (iulie 2003) sau, dupa cum se afirma in Conceptie, pastrarea si promovarea particularitatilor lingvistice ale unei regiuni, in cazul dat fiind vorba de "particularitatile lingvistice ale Transnistriei". O alta consecinta a oficializarii expresiei "limba moldoveneasca" ar fi legitimarea necunoasterii adecvate si a vorbirii incorecte a limbii romane, situatie care s-a creat in Republica Moldova in timpul Uniunii Sovietice si care a marcat o parte din membrii grupului etnic majoritar, indeosebi persoanele a caror comunicare cotidiana sau activitate profesionala nu cerea neaparat utilizarea standard a limbii romane. Deoarece in anii 1989-1991 a existat in RM o campanie de promovarea a corectitudinii limbii vorbita de grupul etnic majoritar, e firesc ca o parte din vorbitori sa fi simtit un oarecare disconfort fiind sub imperativul corectitudinii; de asemenea e posibil ca introducerea expresiei "limba moldoveneasca" in actele oficiale ale statului, indeosebi in articolul 13 din Constitutie (1994), sa fi redus din disconfort. Insa exista printre reprezentantii grupului majoritar persoane care vor vorbi corect aceeasi limba - si e dreptul lor sa tinda sa vorbeasca corect! - , si care arata prea putin respect pentru cei care o vorbesc incorect si acest fapt duce la stigmatizare si la sporirea tensiunii in societate. Trebuie subliniat din nou ca acest comportament lingvistic nu este (probabil) caracteristic pentru alte foste republici sovietice, deoarece vorbitorii limbilor majoritare nu au avut un model/standard lingvistic conform careia ar fi constat daca, si in ce masura, limba grupului etnic majoritar a fost afectata de rusificarea din timpul Uniunii Sovietice. Un alt risc al utilizarii "limba moldoveneasca" ar fi perpetuarea incorectitudinii lingvistice in deosebi in rindul tinerii generatii, deoarece una din prioritatile Conceptiei in sfera instruirii si educatiei este: "educarea si instruirea tinerii generatii in spiritul respectului fata de limba moldoveneasca, fata de cultura moldoveneasca si fata de istoria Moldovei in calitatea lor de baza national spirituala a Patriei lor comune". Desi "limba moldoveneasca", si chiar "pastrarea specificului limbii vorbite in Transnistria", poate servi nevoilor zilnice ale indivizilor ce locuiesc in aceasta regiune, aceasta se poate dovedi complet inadecvata pentru formularea unui argument intr-o discutie despre drepturile omului de exemplu, sau intr-o comunitate academica, sau poate chiar in una literara, caci indivizii, desi instruiti conform Conceptiei, ar putea avea aspiratii diverse, iar de cele mai multe ori pentru realizarea aspiratiilor si intentiilor indivizii au nevoie de ceilalti, de o aprobare si o acceptare din partea unei comunitati. In aceste cazuri individul care va vorbi fluent limba materna, cu toate mijloacele ei de exprimare disponibile la etapa actuala de dezvoltare a limbii, va avea mai multe sanse de a-si realiza aspiratiile, de a se face inteles si de a formula un argument valabil, decit individul care va vorbi "respectind particularitatile lingvistice" ale populatiei dintr-o regiune sau alta. Limba romana, cu mijloacele ei disponibile in prezent, poate nu e o limba pretioasa in sine, dar ea asigura individului o traditie (la care se sa alinieze sau sa o depaseasca), un spatiu mai mare de a se face inteles, cu alte cuvinte ar spori sansele si oportunitatile individului. Desigur, s-ar putea sustine ca prin perseverenta, peste o perioada mai indelungata, vorbirea si scrierea cu particularitatile lingvistice ale unei regiuni ar putea produce o traditie proprie. Dar acesta inseamna sa negam libertatea si oportunitatile individului concret care vrea sa isi realizeze acum aspiratiile sale, inseamna sacrificarea individului pentru un scop comun si un bine obligatoriu ce se va instaura in viitor, iar binele obligatoriu este, fara exceptii, totalitar. Necesitatea vorbirii limbii romane in Republica Moldova nu este nicidecum o cerere de a proteja limba romana ca o entitate valoroasa in sine. Nici o limba nu este o entitate transcendenta care trebuie respectata neconditionat de catre indivizii unei comunitati si indiferent de interesele lor. In cazul Republicii Moldova vorbirea corecta a limbii romane este o necesitate individuala care va contribui la sporirea sanselor si oportunitatilor indivizilor.
www.azi.md
http://216.109.117.135/search/cache...le+rm&d=0F8544EF30&icp=1&.intl=us
--------------------------------------------------------------------------------
Tamara CARAUS
Despre "politica nationala" in Republica Moldova: intre bilingvism si unilingvism
9 septembrie 2003
Versiune pentru tipar
i. Conceptia politicii nationale de stat si respectarea principiilor democratice Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, publicata in ziarul Moldova Suverana din 25 iulie 2003, este, in opinia autorilor, necesara pentru "consolidarea suveranitatii si independentei tarii" si pentru "crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice spre integrarea lor in poporul unic al Republicii Moldova". In Conceptie, ca si in Expunerea de motive, se afirma ca proiectul se bazeaza pe prevederile normelor legislatiei internationale privind drepturile fundamentale ale omului, acte enumerate in paragrafele introductive al proiectului in cauza - "Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinind comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova" printre care, probabil, se are in vedere Carta europeana a limbilor minoritare si regionale si Conventia Cadru pentru protectia minoritatilor nationale. Referinta la actele internationale si la principiile multiculturalismului si multinationalismului incearca sa legitimeze Conceptia si sa ii ofere credibilitate. Totusi, normele legislatiei internationale referitor la drepturile omului si la drepturile indivizilor apartinind minoritatilor etnoculturale ofera un cadru democratic si juridic pentru respectarea drepturile individuale. Insa elaborarea unei politici nationale de stat nu vizeaza in mod direct individul si interesele sale, ci presupune ca statul e o colectivitate ce urmareste un drept si un interes colectiv diferit de drepturile si interesele cetatenilor. Astfel, Conceptia - prin interesul comun pe care il stipuleaza - risca sa fie in disonanta cu principiile democratice ce stau la baza actelor enumerate. In acest context, mentionam ca atit actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cit si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sint considerate drepturi individuale, dar care se exercita in mod colectiv. Ceea ce inseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor. Astfel o consecinta necesara a drepturilor lingvistice si culturale este dreptul individului de a parasi grupul din care face parte si de a se integra oricarui alt grup etnic. Optiunea individului de a parasi grupul si de a se asocia altui grup merita respectata ca si oricare alta decizie a individului autonom, atit timp cit optiunile lui nu afecteaza drepturile si libertatile celorlalti. Dupa cum vedem, drepturile culturale si lingvistice se integreaza in cadrul liberal clasic privind libertatea de asociere. Legislatia RM privitor la minoritatile nationale este elaborata respectind acest cadru: "Orice persoana apartinind unei minoritati nationale are dreptul sa aleaga daca apartine minoritatii respective sau nu. Aceasta alegere au exercitare a drepturilor legate de ea nu trebuie sa puna persoana intr-o situatie nefavorabila" (Legea RM cu privire la drepturile minoritatilor nationale si statutul juridic al organizatiilor lor din 19.07.2001, art. 2). Prin urmare, nici la nivelul grupului etnic sau national, nici la nivelul statului nu exista drepturi colective sau un bine comun in numele carora statul ar fi indreptatit sa ignore drepturile si libertatile individului. Statul de drept si principiile democratice trebuie sa asigure un cadru in care interesele indivizilor ar fi acomodate, lasind loc unui dezacord rezonabil.
Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui impartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptii considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat). Insa impunerea constientizarii cu orice pret a unui sistem de valori risca sa incalce libertatea de gindire si constiinta a indivizilor. Enumerind scopurile, principiile si sarcinile politicii nationale de stat, Conceptia prevede si un sir de masuri pentru implementarea lor. Astfel, Conceptia prevede implementarea politicii nationale de stat printr-un "dialog fructuos intre autoritatile publice si societatea civila, inclusiv cu partidele politice, cu organizatiile ne-guvernamentale, cu mijloace de informare in masa si cu alte institutii", ignorind ca functiile societatii civile si a mass mediei sint altele, decit "pactizarea cu politica de stat". De asemenea, pentru realizarea politicii va fi necesara "punerea la punct a unui sistem de interactiune intre autoritatile administratiei publice centrale si locale", insa centralizarea puterii nu poate fi considerata un indiciu al performantelor democratice. Desigur, intr-o comunitate omogena din punct de vedere etnic, national, religios drepturile si interesele indivizilor pot fi acomodate mai usor, insa asigurarea acestei omogenitati prin intermediul aparatului de stat (Conceptia prevede "neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de ignorare a etnonimului "moldoveni" si glotonimului "limba moldoveneasca") vine in contradictie cu principiile democratice si cu libertatile individuale, amintind imaginea unui aparat/stat represiv care-i neutralizeaza pe cei care au alte opinii.
ii. Conceptia politicii nationale de stat si respectarea principiilor multiculturalismului Faptul ca multe din tezele Conceptiei nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan international face mai putin credibila posibilitatea respectarii principiilor multiculturalismului, polietnicitatii si multinationalismului, care ar sta atit la baza elaborarii prezentei conceptii, cit si la baza viitoarei politicii nationale de stat. Astfel, conform conceptiei, unul din scopurile principale ale statului RM este "consolidarea si perfectionarea principiului polietnicitatii, multiculturalismului si multilingvismului in procesul consolidarii poporului moldovenesc unic" (Partea III. Scopurile politicii nationale de stat). Drepturile multiculturale pot fi viabile doar intr-un cadru in care se respecta drepturilor clasice ale omului - libertatea de gindire, de constiinta si de religie, libertatea de asociere, libertatea de exprimare, dreptul de a alege, de a fi ales, etc. - caci multiculturalismul a aparut ca o rafinare si o afirmare deplina a respectului fata de individ. In afirmatiile initiale ale drepturilor omului se considera ca, daca drepturile si libertatile fundamentale sint asigurate pentru fiecare individ in parte, in mod egal si indiferent de apartenenta lor etnica si culturala, nu mai este nevoie de drepturi speciale lingvistice si culturale. Insa miscarile militante multicuturale au afirmat (in anii 80 ai secolului XX) ca drepturile traditionale sint incomplete, de exemplu, din garantarea dreptului la libertatea de exprimare nu se poate deduce nici o prescriptie cu privire la limba in care se poate exercita acest drept. Completarea drepturilor omului cu drepturi etnoculturale avea drept premisa faptul ca vorbirea unei limbi, cunoasterea unui culturi, a obiceiurilor si traditiilor caracteristice acestei culturi, sint deseori o pre-conditie pentru autonomia individuala, fiindu-i necesare unui individ autonom pentru a avea optiuni viabile si sa isi construiasca o viata plina de semnificatii. Insa daca individul face parte dintr-un grup etnocultural al carei limba este ignorata in statul care traieste, iar cultura nu se bucura de respect, atunci pentru a avea oportunitati si sanse egale cu ceilalti locuitori ai statului, individul trebuie sa se ajusteze la limba si cultura dominante. Abandonarea limbii si culturii grupului minoritar si ajustarea la cultura si limba dominanta nu este, desigur, imposibila, dar este deseori un proces dificil si nu toti indivizii se pot ajusta cu aceeasi dexteritate. Prin urmare, membrii acelui grup trebuie sa depuna eforturi considerabile pentru a avea aceleasi conditii si oportunitati ca si membrii grupului cultural majoritar si dominant, ceea ce este evident o nedreptate etnoculturala. Multiculturalismul, - ca doctrina, dar si ca practica politica, - a aparut pentru redresarea acestei nedreptati. Astfel grupurile oprimate - minoritatile etnice, religioase, etc. - au cerut drepturi care ar compensa nedreptatile. Legislatia internationala elaborata ca reactie la miscariile militante este fidela cadrului liberal clasic al drepturilor omului, considerind drepturile etnoculturale ca fiind individuale, dupa cum am afirmat mai sus. O alta achizitie a multiculturalismului a fost simbolica, dar nu mai putin importanta. Miza multor grupuri etnice, religioase, sexuale a fost sa schimbe parerile majoritatii despre ei - faptul ca ei sint diferiti nu inseamna ca diferenta lor este o deviere, identitatea lor merita a fi respectata la fel ca si identitatea majoritatii.
a) Este confuzia identitara specifica Republicii Moldova o confuzie multiculturala? Conceptia considera principiile multiculturalismului si multinationalismului adecvate pentru solutionarea principalului aspect al problemei nationale din RM: diviziunea identitara intre "moldoveni" si "romani". Conform Conceptiei, "Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, impreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, romanii, bielorusii, polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna". (Dispozitii generale). Argumentul formal pare a fi corect: se respecta apartenenta culturala a grupurilor etice si a minoritatilor nationale, intergrindu-le intr-o societate in care solidaritatea si toleranta cetatenilor vor fi firesti. Insa in pofida corectitudinii formale, aceasta afirmatie ramine o bizarerie prin includerea "romanilor" printre reprezentantii altor etnii si ca fiind diferiti de "moldoveni". Ciudatenia nu e noua: in acest context putem aminti studiul "Relatiile Romaniei cu Republica Moldova" (autori Renate Weber, Valentin Stan, Gabriel Andreescu, revista 22 Plus, 25 ianuarie 1995, studiu republicat tot atunci de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau), unde autorii argumentau ca optiunile locuitorilor din RM care se declara "romani" si a celor care se declara "moldoveni" trebuie respectate deopotriva deoarece corespund legislatiei normative internationale si principiilor democratice. Conform principiilor democratice, diferenta dintre "romani" si "moldoveni" capata o intr-adevar o legitimare stranie. Daca din punct de vedere al procedurilor democratice, discutia despre originea problemei nationale din RM poate fi suspendata, atunci se poate accepta doar faptul empiric ca in prezent in acest stat membrii grupului etnic majoritar, care vorbesc aceeasi limba si care pot fi chiar membri ai aceleasi familii, au diferite optiuni identitare. Negarea validitatii optiunilor lor, afirmatia ca optiunea lor este gresita, inseamna o lipsa de respect fata de individ, o negare a autonomiei lui individuale. Si daca in aceeasi logica a democratiei procedurale, indivizii ce se considera "moldoveni" formeaza o majoritate, aceasta nu este o incalcare a principiilor si procedurilor democratice, dimpotriva, este o confirmare a lor: triumful majoritatii. Iar cei ce ramin in minoritate numerica vor fi respectati si tratati, ca si celelalte minoritati, intr-un mod nu mai putin democratic. Daca urmam insa aceasta logica pina la capat, contradictiile sint inevitabile. Optiunile individuale ale populatiei de a se identifica drept "romani" sau "moldoveni" au nevoie de protectie din partea statului; dar, spre deosebire de grupurile etnice, religioase, sexuale, care pot fi acomodate intr-o maniera rezonabila intr-un cadru multicultural, "moldovenii" si "romanii" nu vor reusi sa fie acomodati intr-un cadru comun din citeva motive. Recunoasterea si acceptarea diferentei celorlalti este conditia de baza a multiculturalismului si multinationalismului. Spre deosebire de alte grupuri etnice din RM - ucrainenii, rusi, gagauzi, etc., - care isi recunosc diferenta reciproca, cei care se identifica ca fiind "moldoveni" si cei care se identifica drept "romani" nu vor recunoaste grupul celorlalti ca fiind un grup legitim, ci vor considera ca "ei", moldovenii/romanii, sint "o parte din noi", dar pe o cale gresita, rataciti, si trebuie adusi pe calea cea dreapta, trebuie sa se identifice corect din punct de vedere national. Cei care se considera "romani" si cei care se considera "moldoveni" nu vor putea sa isi asigure protectia intr-un cadru de toleranta reciproca, deoarece aceste grupuri sint antagoniste si se exclud reciproc. Ambele grupuri se considera indreptatite sa modeleze si sa dezvolte institutiile statului din punct de vedere al optiunii lor identitare. Promovarea multiculturalismului si respectarea diversitatii etnice este o solutie corecta pentru integrarea grupurilor de "ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, bielorusii, polonezii si altii". Insa considerarea principalei probleme identitare din Republica Moldova - diferenta dintre "moldovenei" si "romani" - drept o instanta, printre altele, a diversitatii multiculturale nu este o solutie, dimpotriva, acest straniu multiculturalism poate provoca reactii de protest.
b) Bilingvismul si dreptatea etnoculturala Conceptia subliniaza necesitatea promovarii bilingvismului - "Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, in actualele conditii este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat" (Dispozitii generale I), totodata bilingvismul fiind si o parte componenta a constructiei nationale proiectata de catre Conceptie "infaptuirea constructiei nationale pe baza bilingvismului moldo-rus si rus-moldovenesc statornicit istoriceste". Desi bilingvismul oficial poate fi in unele cazuri o strategie de acomodare a drepturilor minoritatilor nationale si etnice, aceasta strategie nu poate fi o modalitate universal valida pentru obtinerea concordiei interetnice. Bilingvismul oficial nu inseamna cu necesitate bilingvismul indivizilor. Dimpotriva, statele sint oficial bilingve tocmai datorita faptului ca indivizii nu sint bilingvi (adica nu vorbesc ambele limbi oficializate, desi pot, desigur, vorbi alte limbi). Conform Legii cu privire la functionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova (1989) doar functionarii publici sint obligati sa comunice cu cetatenii in toate limbile oficializate, pentru restul populatiei alegerea unei limbi ramine la discretia vorbitorului/ cetateanului. In acest context, utilizarea in Conceptie a expresiei "bilingvism perfectionat" este neclara. Daca indivizii ar vorbi cu o egala fluenta ambele limbi, atunci ce limba vor alege indivizii perfect bilingvi intr-o situatie concreta de comunicare? Pe cea care suna mai bine si a carei melodicitate place mai mult? Va fi aceasta optiune facuta conform unui criteriu estetic sau pragmatic? Paradoxal, daca intr-un stat ce promoveaza bilingvismul fiecare cetatean ar deveni bilingv, vorbind cu egala fluenta ambele limbi, atunci una din limbi ar deveni redundanta si inutila. (Ceea ce nu inseamna ca bilingvismul in general nu e posibil, insa bilingvismul elitelor culturale si academice nu trebuie confundat cu bilingvismul statal/oficial). Posibilitatea alegerii unei limbi intr-un stat bilingv si intr-o situatie de comunicare concreta intre cetatenii ce apartin unor grupuri etnice diferite se reglementeaza prin mecanisme sociale spontane: fie este aleasa limba vorbita de grupul al carei putere de penetrare economica si culturala este mai mare, limba ce va oferi individului mai multe oportunitati personale (cum este cazul limbii engleze in Canada oficial bilingva), fie se reproduce o situatie de unilingvism, in care indivizii vor vorbi in limba pe care o cunosc majoritatea vorbitorilor si, de regula, se va vorbi limba care a fost anterior dominanta. Datorita precedentului istoric, in Republica Moldova, limba rusa este cunoscuta de catre majoritatea populatiei ne-ruse. Iar majoritatea persoanelor de etnie rusa si persoanelor ce apartin grupurilor etice minoritare nu sint destul de fluente in limba de stat, deoarece Legea cu privirea la utilizarea limbilor pe teritoriul RM (1989) le-a permis sa comunice in "limba de comunicare interetnica" fara a invata limba de stat. De asemenea, datorita relatiilor cu pietele din Est, dar si a mijloacelor mass media detinute de catre grupurile si capitalul rusesc, limba rusa este in continuare considerata o limba "de prestigiu social". In aceste conditii, adoptarea unei politici de stat care proclama bilingvismul existent drept principiu formativ pentru statalitate ar putea duce la instaurarea unilingvismului spontan, la vorbirea unei singure limbi in spatiul public, ceea ce va fi chiar o dubla nedreptate etnoculturala, comisa fata de celelalte grupuri etnice si fata de grupul majoritar. Constructia consensuala a statului cu participarea concomitenta a minoritatilor este multiculturala si democratica prin excelenta, caci daca minoritatile se vor simti excluse din constructia statului si a "poporului unic", procesul de constructie a unui cadru democratic va fi mult mai dificil. Insa privilegierea unui grup etnic prin declararea limbii acestui grup "limba de comunicare interetnica" si "limba oficiala" poate crea conditii in care celelalte grupuri etnice sa devina neloiale si astfel se poate submina constructia consensuala si concordia etnica. Daca celelalte grupuri etnice accepta fara a protesta ca limba rusa sa fie "limba de comunicare interetnica", atunci afirmarea diversitatii si principiilor multiculturalismului devine bizara si inutila (si poate fi chiar o inutilitate costisitoare caci asigurarea conditiilor pentru studierea limbilor minoritare necesita mijloace financiare). De asemenea, bilingvismul oficial, ce risca sa se transforme in unilingvism, ar putea duce la lipsa de loialitate a majoritatii etnice. Populatia majoritara nu a avut posibilitatea sa realizeze care a fost contributia grupului etnic al rusilor la constructia consensuala a statului comun, partial datorita statutului de "limba de comunicare interetnica" acordat limbii ruse concomitent cu declararea limbii romane limba de stat. Faptul ca pentru constructia consensuala a statului e nevoie si de loialitatea majoritatii fata de minoritati nu este luat in considerare de catre Conceptie. Interpretarea univoca de catre autorii Conceptiei a evenimentelor de la sfirsitul anilor 80 inceputul anilor 90 ai secolului XX drept "conflict civil" care "a deformat relatiile interetnice, traditional corecte" ignora necesitatea de atunci a grupului etnic majoritar de a obtine un respect si o recunoastere a demnitatii lor (termeni vehiculati in timpul manifestarilor nationale din anii 1989-1991). Lipsa sanselor grupului etnic majoritar de a sesiza si observa loialitatea si respectul minoritatilor conlocuitoare, indeosebi a grupului etnic al rusilor, diminueaza increderea reciproca, face ca unii reprezentanti ai majoritatii etnice sa priveasca cu suspiciune drepturile acordate minoritatilor, si sa isi mentina in continuare presupozitia ca minoritatile colaboreaza cu statele care sint pentru ei "patrii istorice". Prin urmare, exista riscul ca beneficiile/drepturile minoritatilor sa fie considerate ca o amenintare a majoritatii.
iii. Limba moldoveneasca - lipsa de respect fata de individ Viziunea moldovenismului promovata in Conceptie neaga una din valorile fundamentale ale democratiei contemporane - respectul fata de individ - prin reducerea sanselor si oportunitatilor individuale. Acest aspect este mai putin vizibil pentru observatorii si analistii occidentali ai procesului democratic din RM, de aceea vom incerca sa clarificam, poate intr-o maniera mai extinsa, cum anume sint reduse sansele si oportunitatile cetatenilor in cazul concret al promovarii limbii moldovenesti de catre stat. Discutia referitor la limba vorbita pe teritoriul RM este trasatura specifica si unica in comparatie cu alte state din fosta Uniune Sovietica si Europa de Est, unde nu exista cazuri in care limba majoritatii etnice este unica limba oficiala a unui stat vecin. Conceptia subliniaza in repetate ori faptul ca "limba moldoveneasca, avind statutul de limba de stat se foloseste in toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale", precum si necesitatea pastrarii si dezvoltarii in continuare a "specificului limbii moldovenesti si al culturii moldovenesti, tinind seama de baza lor est romanica, respectarea istoriei, culturii si particularitatilor lingvistice ale populatiei Transnistriei". De asemenea, Conceptia prevede "crearea neintirziata a conditiilor necesare pentru insusirea limbii moldovenesti". Cum poate utilizarea expresiei "limba moldoveneasca" sa reduca sansele indivizilor, indeosebi cind preferinta pentru aceasta expresie reflecta vointa majoritatii parlamentare si, respectiv, a majoritatii populatiei cu drept de vot? Din perspectiva procedurii democratice de baza - regula majoritatii - se poate afirma ca expresia utilizata si limba vorbita satisfac interesele majoritatii si, prin urmare, denumirea limbii nu conteaza. Totusi, utilizarea expresiei atrage dupa sine si diferite incercari de a crea un suport real al acestei expresii, cum este, de exemplu, elaborarea si publicarea unui Dictionar romanesc-moldovenesc (iulie 2003) sau, dupa cum se afirma in Conceptie, pastrarea si promovarea particularitatilor lingvistice ale unei regiuni, in cazul dat fiind vorba de "particularitatile lingvistice ale Transnistriei". O alta consecinta a oficializarii expresiei "limba moldoveneasca" ar fi legitimarea necunoasterii adecvate si a vorbirii incorecte a limbii romane, situatie care s-a creat in Republica Moldova in timpul Uniunii Sovietice si care a marcat o parte din membrii grupului etnic majoritar, indeosebi persoanele a caror comunicare cotidiana sau activitate profesionala nu cerea neaparat utilizarea standard a limbii romane. Deoarece in anii 1989-1991 a existat in RM o campanie de promovarea a corectitudinii limbii vorbita de grupul etnic majoritar, e firesc ca o parte din vorbitori sa fi simtit un oarecare disconfort fiind sub imperativul corectitudinii; de asemenea e posibil ca introducerea expresiei "limba moldoveneasca" in actele oficiale ale statului, indeosebi in articolul 13 din Constitutie (1994), sa fi redus din disconfort. Insa exista printre reprezentantii grupului majoritar persoane care vor vorbi corect aceeasi limba - si e dreptul lor sa tinda sa vorbeasca corect! - , si care arata prea putin respect pentru cei care o vorbesc incorect si acest fapt duce la stigmatizare si la sporirea tensiunii in societate. Trebuie subliniat din nou ca acest comportament lingvistic nu este (probabil) caracteristic pentru alte foste republici sovietice, deoarece vorbitorii limbilor majoritare nu au avut un model/standard lingvistic conform careia ar fi constat daca, si in ce masura, limba grupului etnic majoritar a fost afectata de rusificarea din timpul Uniunii Sovietice. Un alt risc al utilizarii "limba moldoveneasca" ar fi perpetuarea incorectitudinii lingvistice in deosebi in rindul tinerii generatii, deoarece una din prioritatile Conceptiei in sfera instruirii si educatiei este: "educarea si instruirea tinerii generatii in spiritul respectului fata de limba moldoveneasca, fata de cultura moldoveneasca si fata de istoria Moldovei in calitatea lor de baza national spirituala a Patriei lor comune". Desi "limba moldoveneasca", si chiar "pastrarea specificului limbii vorbite in Transnistria", poate servi nevoilor zilnice ale indivizilor ce locuiesc in aceasta regiune, aceasta se poate dovedi complet inadecvata pentru formularea unui argument intr-o discutie despre drepturile omului de exemplu, sau intr-o comunitate academica, sau poate chiar in una literara, caci indivizii, desi instruiti conform Conceptiei, ar putea avea aspiratii diverse, iar de cele mai multe ori pentru realizarea aspiratiilor si intentiilor indivizii au nevoie de ceilalti, de o aprobare si o acceptare din partea unei comunitati. In aceste cazuri individul care va vorbi fluent limba materna, cu toate mijloacele ei de exprimare disponibile la etapa actuala de dezvoltare a limbii, va avea mai multe sanse de a-si realiza aspiratiile, de a se face inteles si de a formula un argument valabil, decit individul care va vorbi "respectind particularitatile lingvistice" ale populatiei dintr-o regiune sau alta. Limba romana, cu mijloacele ei disponibile in prezent, poate nu e o limba pretioasa in sine, dar ea asigura individului o traditie (la care se sa alinieze sau sa o depaseasca), un spatiu mai mare de a se face inteles, cu alte cuvinte ar spori sansele si oportunitatile individului. Desigur, s-ar putea sustine ca prin perseverenta, peste o perioada mai indelungata, vorbirea si scrierea cu particularitatile lingvistice ale unei regiuni ar putea produce o traditie proprie. Dar acesta inseamna sa negam libertatea si oportunitatile individului concret care vrea sa isi realizeze acum aspiratiile sale, inseamna sacrificarea individului pentru un scop comun si un bine obligatoriu ce se va instaura in viitor, iar binele obligatoriu este, fara exceptii, totalitar. Necesitatea vorbirii limbii romane in Republica Moldova nu este nicidecum o cerere de a proteja limba romana ca o entitate valoroasa in sine. Nici o limba nu este o entitate transcendenta care trebuie respectata neconditionat de catre indivizii unei comunitati si indiferent de interesele lor. In cazul Republicii Moldova vorbirea corecta a limbii romane este o necesitate individuala care va contribui la sporirea sanselor si oportunitatilor indivizilor.
www.azi.md
http://216.109.117.135/search/cache...le+rm&d=0F8544EF30&icp=1&.intl=us
Dacă ar intra aici foștii membri, cu care obișnuiam să discut, sigur, ar citi. Dar ei nu mai dau pe aici, din păcate... Altfel, am postat niște surse cunoscute, pentru a recupera câte ceva din comentariile șterse de câtre unii admini, mai „zeloși” de felul lor.