Zalmodegikos
New Member
Populatiile române împrastiate pe mapamond se cifreaza la aproximativ 12 milioane (românii din teritoriile răpite : Basarabia,Bucovina de Nord, Maramureşul de Nord, românii de linga tara(Ungria,Serbia,Bulgaria), românii deportati în gulag (peste un milion), exilul românesc, emigratia şi migratia post ’89).
Marii patrioţi români au reusit împotriva vicisitudinilor să desavîrsească unitatea ţării prin unirea din 1918, eveniment crucial în istoria noastră ca popor.
Inceputul instabilitatii politice în 1938, a determinat o succesiune de evenimente ce au dus la ciuntirea patrimoniului naţional, mostenit din negura istoriei,(resemnarea in faţa dicktatului din 1940-pactul Ribbentrop-Molotov), furtul voinţei naţionale la alegerile din 1946, trădarea intereselor românesti la tratatul de pace de la Paris din 1947 (de către delegaţia comunistă).
Deportarea in gulagul sovietic a aprox. 1,2 milioane de români din provinciile rapite, exterminarea elitei politice (patriotii, ctitorii unirii din 1918)în inchisori, a armatei române în lagărele de prizonieri, a permis sistemului comunist implantat să prolifereze.
Căderea comunismului în Europa(1989)a obligat structura comunistă din România să planifice o reformare a sistemului premeditînd o schimbare de forma, perenizind sub alte forme de influenţă şi dominare controlul asupra statului.
Fosta nomenclatură comunistă şi-a impins pionii din esalonul doi şi trei, descendenţii, pe scena politică nou creată dupa’89, ocupînd-o, impunînd desfăsurarea operaţiunilor de privatizare şi spoliere a resurselor vitale ale naţiunii în detrimentul a milioane de cetaţeni.
Dupa jumatate de secol de intuneric in ‘89-’90 a fost un moment cind puteam sa aducem izbavirea, sa terminam cu batjocura, na fost sa fie, revolta populara(revolutia) a fost furata, generatiile tinere ce s-au implicat atunci au pierdut in fata structurilor comuniste, esaloanele inferioare au infiltrat toate organizatiile nou create.
Partidele politice in principiu ar trebui sa fie institutii fundamentale ale statului, metamorfoza fostului conglomerat(PCR) intr-o puzderie de sateliti artificiali de toate orientarile(stinga, centru, dreapta, extrema stinga sau dreapta, iredentisti, etc), face imposibil acest lucru, tehnica lor consta in saturarea spatiului pentru a impune controlul si legea iudelor.
Suntem 30 de milioane de romani imprastiati in toate colturile lumii, nu concep ca o casta de infractori, tradatori, iude, uzurpatori, speculanti, estimata la 30 000 personaje sa submineze natia romana.
Rezumat : Un partid(formatiune politica) are menirea de a fi o institutie fundamentala a natiunii nu un cuib de tradatori, impostori,uzurpatori, etc.
Potential exista, meditatia de douazeci de ani este suficienta.
2.1. Statul mafiot postdecembrist.
Prin lovitura de stat care a urmat revoltei populare anticomuniste din decembrie 1989 şi prin manipularea informaţională a cetăţenilor, în România a fost instaurat un stat care s-a autointitulat democratic, dar care nu este construit de popor şi nu guverenează, nu exercită puterea statală, în interesul poporului, pentru popor.
Dimpotrivă, el este un stat autocratic, dictatorial. Este un stat care s-a autoconstruit, un stat care s-a autocreat. Este un stat care s-a autoinvestit cu puterea statală.
Statul român postdecembrist este opera activiştilor şi securiştilor partidului şi statului comunist, care au creat Constituţia din 1991, au infiltrat partidele politice postdecembriste, au devenit membrii parlamentelor şi guvernelor postcomuniste, au conceput şi aplicat “reforma”, au conceput şi aplicat legile prin care capitalul românesc acumulat până în 1989 a trecut în proprietatea lor privată, prin care o bună parte a veniturilor cetăţenilor create după 1989 au intrat tot în buzunarele lor, ale guvernenţilor, prin care naţiunea română a fost adusă la starea de cea mai săracă şi umilită naţiune din Europa.
Clasa politică românească postdecembristă, constituită din foştii securişti şi activişti comunişti s-a înregimentat în diverse partide, care, prin discursuri şi lozinci acoperă întreg spectrul politic european, având, însă, toate, un scop comun: “reforma”, adică îmbogăţirea lor, a guvernanţilor, prin însuşirea avuţiei create de români înainte de 1989 şi după.
Pentru a-şi realiza obiectivul său fundamental – îmbogăţirea – clasa politică românească postdecembristă şi-a creat statul de care avea nevoie, stat care a aplicat aceeaşi politică, aceeaşi “reformă”, indiferent de coloratura politică a celor care au câştigat alegerile din 1990, 1992, 1996, 2000, 2004, 2008.
Pentru a-şi realiza scopul său fundamental – îmbogăţirea guvernanţilor – statul român postdecembrist s-a autodotat cu puteri nelimitate, discreţionare, dictatoriale.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a-şi pune membrii săi deasupra legii, prin legiferarea imunităţii parlamentarilor hoţi, excroci, corupţi, şpăgari, ţepari de bănci, de societăţi de asigurări, de fonduri de investiţii, ş.a.m.d.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a da legi prin care a expropriat cetăţenii României de întregul capital acumulat de aceştia de-a lungul istoriei, capital care a fost trecut, mai întâi, în proprietatea statului, prin Legea nr. 15/1990, apoi, prin aşa-zisa privatizare, în proprietatea privată a lor, a guvernanţilor şi a clientelei lor politice şi financiare.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a adopta legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern care au făcut posibilă îmbogăţirea guvernanţilor, prin jefuirea cetăţenilor de o mare parte a veniturilor acestora, prin inflaţie artificială, manipularea pieţelor de capital (vezi FNI, SAFI), falimentarea băncilor şi a întreprinderilor industriale, reducerea continuă a puterii de cumpărare a salariilor şi pensiilor.
Constituţia din 1991 nu i-a acordat statului român puterea de a tipări monedă, dar nici nu i-a interzis să tipărească monedă, astfel încât statul, prin Banca Naţională a României, a tipărit şi a aruncat pe piaţă atâţia bani câţi i-au trebuit pentru a genera o inflaţie galopantă, prin care salariile şi preţul forţei de muncă au fost aduse la unul din cele mai scăzute niveluri din lume, prin care întreprinderile româneşti au fost falimentate şi decapitalizate, astel încât să poată fi “trecute”, cvasigratuit, în proprietatea privată a guvernanţilor.
Constituţia din 1991 nu i-a acordat statului român puterea de a stabili nivelul dobânzilor la care banii tipăriţi de stat au fost puşi la dispoziţia sistemului bancar, nici nu i-a interzis, nu i-a impus vreo restricţie, sau vreo răspundere legată de nivelul acestor dobânzi, astfel încât statul, prin Banca Naţională a României, a impus, cu de la sine putere, niveluri ale dobânzilor de peste 100% pe an, care au contribuit şi ele la crearera inflaţiei artificiale, principalul instrument utilizat pentru jefuirea capitalului naţional, pentru reducerea valorii forţei de muncă şi a capitalului naţional, pentru sărăcirea populaţiei şi îmbogăţirea guvernanţilor.
Constituţia din 1991 nu a acordat statului român puterea de a da legi prin care să reglementeze piaţa de capital, respectiv modul în care să fie efectuate oparaţiunile de vânzare-cumpărare a titlurilor de valoare – acţiuni, obligaţiuni, etc. Fără a avea această putere, statul a dat mai multe legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern pentru reglementarea pieţei de capital, care au permis ca sume băneşti uriaşe ale cetăţenilor să fie furate de excroci – SAFI, FNI – cu ajutorul instrumentelor acestei pieţe, instrumente create de stat, prin lege, regulamente, instrucţiuni, etc.
Constituţia din 1991 nu a acordat statului român puterea de a da legi prin care să reglementeze circulaţia banilor în economie, prin care să reglementeze activitatea băncilor, a sistemului bancar. Fără a avea această putere de la popor, statul român a adoptat mai multe legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern prin care a permis Băncii Naţionale a României să falimenteze cea mai mare parte a băncilor cu capital de stat şi privat românesc (BANCOREX, BANCA AGRICOLĂ, BANKOOP, B.I.R., etc) şi aproape toate băncile populare înfiinţate după 1989.
Constituţia din 1991 nu a acordat statului român puterea de a avea proprietate privată, nici pe aceea de a fi proprietar de capital. Nici nu i-a interzis dreptul de a fi proprietar de capital. Nici nu i-a stabilit vreo răspundere pentru capitalul ajuns în proprietatea lui, a statului.
El, statul român, se autoîmproprietărise în 1990, prin Legea 15/1990, cu întregul capital acumulat de cetăţenii români până în 1989, încălcând prevederile Constituţiei în vigoare la acea dată. Neavând nici o răspundere constituţională pentru capitalul naţional pe care şi l-a însuşit abuziv, statul român postdecembrist a făcut ce a vrut din acest capital, fără să dea vreo socoteală poporului, de la care furase capitalul: l-a devalizat, l-a vândut, la preţuri de nimic, cu sumele încasate şi-a plătit menţinerea la putere, i-a mituit pe salariaţi să se lase expropriaţi şi concediaţi.
Statul român postdecembrist s-a autodotat cu puterea de a pune pe grumazul cetăţeanului român cele mai grele impozite şi taxe de pe continent, deşi el, cetăţeanul român, tot datorită statului, are cele mai mici venituri.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a încălca, în mod sistematic, Constituţia, propriile legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern, cu puterea de a încălca libertăţile şi drepturile cetăţenilor, fără să răspundă, în nici un fel, fără să dea socoteală în faţa cetăţenilor pentru abuzurile sale.
Este cunoscut modul fraudulos în care guvernanţii României au obţinut în octombrie, 2003, votarea Legii privind revizuirea Constituţiei.
Adevăratul motiv al revizuirii Constituţiei nu l-a constituit, nicidecum, aderarea la Uniunea Europeană, ci jaful, adică scoaterea la mezat, la vânzare, a unor importante componente ale avuţiei naţionale, care, conform Constituţiei din 1991, nu puteau fi înstrăinate. “Scăpaseră” bogăţiile subsolului – aurul, uraniul, cărbunele, petrolul, gazele naturale, etc, ca şi apele – delta, lacurile, râurile, apele minerale.
Conform Constituţiei din 1991, făceau obiectul exclusiv al proprietăţii public – adică nu puteau fi înstrăinate, vândute – “bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţii, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public”. Conform Constituţiei revizuite în 2003, fac obiectul proprietăţii publice “bogăţiile de interes public (deci nu de orice natură) ale subsolului, spaţiul aerian (nu şi căile de comunicaţii), apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional (deci nu toate apele, ci numai cele de interes naţional)”.
Cine va stabili care bogăţii ale subsolului nu sunt de interes public şi care ape nu sunt de interes naţional? Poporul? Nu. Statul. Cum? Prin legi adoptate de parlamentarii care au votat şi legile privatizării, şi legile care au falimentat băncile şi fondurile de investiţii, şi legile care au condus la înjumătăţirea salariilor şi pensiilor.
Statul român postdecembrist a fost de la început şi continuă să fie un stat autocratic, mafiot, care trebuie înlocuit cu opusul său, un stat democratic, un stat popular.
Doctrina populara-Dr Constantin COJOCARU
Absolvent al Colegiului Naţional „Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor în economie, specialitatea management.
Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
Românii din afara hotarelor: http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=82
Situatia României: criza identitara, politica, sociala, economica :
http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=228
Fonduri de documente : http://www.procesulcomunismului.com/marturii/default.asp.htm
Universul Romanesc.ORG: http://www.universulromanesc.org/biblio/
Procesul Comunismului: http://www.procesulcomunismului.com/
Tribuna BASARABIEI : http://www.tribuna-basarabiei.ro/
Românii din jurul României : http://www.romaniidinjurulromaniei.ro/
Nelinistea Generalilor: http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=156
Proiect pentru Romania-Dr. Constantin Cojocaru : http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=223
Varianta COJOCARU,site autor : http://www.variantacojocaru.ro/
Marii patrioţi români au reusit împotriva vicisitudinilor să desavîrsească unitatea ţării prin unirea din 1918, eveniment crucial în istoria noastră ca popor.
Inceputul instabilitatii politice în 1938, a determinat o succesiune de evenimente ce au dus la ciuntirea patrimoniului naţional, mostenit din negura istoriei,(resemnarea in faţa dicktatului din 1940-pactul Ribbentrop-Molotov), furtul voinţei naţionale la alegerile din 1946, trădarea intereselor românesti la tratatul de pace de la Paris din 1947 (de către delegaţia comunistă).
Deportarea in gulagul sovietic a aprox. 1,2 milioane de români din provinciile rapite, exterminarea elitei politice (patriotii, ctitorii unirii din 1918)în inchisori, a armatei române în lagărele de prizonieri, a permis sistemului comunist implantat să prolifereze.
Căderea comunismului în Europa(1989)a obligat structura comunistă din România să planifice o reformare a sistemului premeditînd o schimbare de forma, perenizind sub alte forme de influenţă şi dominare controlul asupra statului.
Fosta nomenclatură comunistă şi-a impins pionii din esalonul doi şi trei, descendenţii, pe scena politică nou creată dupa’89, ocupînd-o, impunînd desfăsurarea operaţiunilor de privatizare şi spoliere a resurselor vitale ale naţiunii în detrimentul a milioane de cetaţeni.
Dupa jumatate de secol de intuneric in ‘89-’90 a fost un moment cind puteam sa aducem izbavirea, sa terminam cu batjocura, na fost sa fie, revolta populara(revolutia) a fost furata, generatiile tinere ce s-au implicat atunci au pierdut in fata structurilor comuniste, esaloanele inferioare au infiltrat toate organizatiile nou create.
Partidele politice in principiu ar trebui sa fie institutii fundamentale ale statului, metamorfoza fostului conglomerat(PCR) intr-o puzderie de sateliti artificiali de toate orientarile(stinga, centru, dreapta, extrema stinga sau dreapta, iredentisti, etc), face imposibil acest lucru, tehnica lor consta in saturarea spatiului pentru a impune controlul si legea iudelor.
Suntem 30 de milioane de romani imprastiati in toate colturile lumii, nu concep ca o casta de infractori, tradatori, iude, uzurpatori, speculanti, estimata la 30 000 personaje sa submineze natia romana.
Rezumat : Un partid(formatiune politica) are menirea de a fi o institutie fundamentala a natiunii nu un cuib de tradatori, impostori,uzurpatori, etc.
Potential exista, meditatia de douazeci de ani este suficienta.
2.1. Statul mafiot postdecembrist.
Prin lovitura de stat care a urmat revoltei populare anticomuniste din decembrie 1989 şi prin manipularea informaţională a cetăţenilor, în România a fost instaurat un stat care s-a autointitulat democratic, dar care nu este construit de popor şi nu guverenează, nu exercită puterea statală, în interesul poporului, pentru popor.
Dimpotrivă, el este un stat autocratic, dictatorial. Este un stat care s-a autoconstruit, un stat care s-a autocreat. Este un stat care s-a autoinvestit cu puterea statală.
Statul român postdecembrist este opera activiştilor şi securiştilor partidului şi statului comunist, care au creat Constituţia din 1991, au infiltrat partidele politice postdecembriste, au devenit membrii parlamentelor şi guvernelor postcomuniste, au conceput şi aplicat “reforma”, au conceput şi aplicat legile prin care capitalul românesc acumulat până în 1989 a trecut în proprietatea lor privată, prin care o bună parte a veniturilor cetăţenilor create după 1989 au intrat tot în buzunarele lor, ale guvernenţilor, prin care naţiunea română a fost adusă la starea de cea mai săracă şi umilită naţiune din Europa.
Clasa politică românească postdecembristă, constituită din foştii securişti şi activişti comunişti s-a înregimentat în diverse partide, care, prin discursuri şi lozinci acoperă întreg spectrul politic european, având, însă, toate, un scop comun: “reforma”, adică îmbogăţirea lor, a guvernanţilor, prin însuşirea avuţiei create de români înainte de 1989 şi după.
Pentru a-şi realiza obiectivul său fundamental – îmbogăţirea – clasa politică românească postdecembristă şi-a creat statul de care avea nevoie, stat care a aplicat aceeaşi politică, aceeaşi “reformă”, indiferent de coloratura politică a celor care au câştigat alegerile din 1990, 1992, 1996, 2000, 2004, 2008.
Pentru a-şi realiza scopul său fundamental – îmbogăţirea guvernanţilor – statul român postdecembrist s-a autodotat cu puteri nelimitate, discreţionare, dictatoriale.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a-şi pune membrii săi deasupra legii, prin legiferarea imunităţii parlamentarilor hoţi, excroci, corupţi, şpăgari, ţepari de bănci, de societăţi de asigurări, de fonduri de investiţii, ş.a.m.d.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a da legi prin care a expropriat cetăţenii României de întregul capital acumulat de aceştia de-a lungul istoriei, capital care a fost trecut, mai întâi, în proprietatea statului, prin Legea nr. 15/1990, apoi, prin aşa-zisa privatizare, în proprietatea privată a lor, a guvernanţilor şi a clientelei lor politice şi financiare.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a adopta legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern care au făcut posibilă îmbogăţirea guvernanţilor, prin jefuirea cetăţenilor de o mare parte a veniturilor acestora, prin inflaţie artificială, manipularea pieţelor de capital (vezi FNI, SAFI), falimentarea băncilor şi a întreprinderilor industriale, reducerea continuă a puterii de cumpărare a salariilor şi pensiilor.
Constituţia din 1991 nu i-a acordat statului român puterea de a tipări monedă, dar nici nu i-a interzis să tipărească monedă, astfel încât statul, prin Banca Naţională a României, a tipărit şi a aruncat pe piaţă atâţia bani câţi i-au trebuit pentru a genera o inflaţie galopantă, prin care salariile şi preţul forţei de muncă au fost aduse la unul din cele mai scăzute niveluri din lume, prin care întreprinderile româneşti au fost falimentate şi decapitalizate, astel încât să poată fi “trecute”, cvasigratuit, în proprietatea privată a guvernanţilor.
Constituţia din 1991 nu i-a acordat statului român puterea de a stabili nivelul dobânzilor la care banii tipăriţi de stat au fost puşi la dispoziţia sistemului bancar, nici nu i-a interzis, nu i-a impus vreo restricţie, sau vreo răspundere legată de nivelul acestor dobânzi, astfel încât statul, prin Banca Naţională a României, a impus, cu de la sine putere, niveluri ale dobânzilor de peste 100% pe an, care au contribuit şi ele la crearera inflaţiei artificiale, principalul instrument utilizat pentru jefuirea capitalului naţional, pentru reducerea valorii forţei de muncă şi a capitalului naţional, pentru sărăcirea populaţiei şi îmbogăţirea guvernanţilor.
Constituţia din 1991 nu a acordat statului român puterea de a da legi prin care să reglementeze piaţa de capital, respectiv modul în care să fie efectuate oparaţiunile de vânzare-cumpărare a titlurilor de valoare – acţiuni, obligaţiuni, etc. Fără a avea această putere, statul a dat mai multe legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern pentru reglementarea pieţei de capital, care au permis ca sume băneşti uriaşe ale cetăţenilor să fie furate de excroci – SAFI, FNI – cu ajutorul instrumentelor acestei pieţe, instrumente create de stat, prin lege, regulamente, instrucţiuni, etc.
Constituţia din 1991 nu a acordat statului român puterea de a da legi prin care să reglementeze circulaţia banilor în economie, prin care să reglementeze activitatea băncilor, a sistemului bancar. Fără a avea această putere de la popor, statul român a adoptat mai multe legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern prin care a permis Băncii Naţionale a României să falimenteze cea mai mare parte a băncilor cu capital de stat şi privat românesc (BANCOREX, BANCA AGRICOLĂ, BANKOOP, B.I.R., etc) şi aproape toate băncile populare înfiinţate după 1989.
Constituţia din 1991 nu a acordat statului român puterea de a avea proprietate privată, nici pe aceea de a fi proprietar de capital. Nici nu i-a interzis dreptul de a fi proprietar de capital. Nici nu i-a stabilit vreo răspundere pentru capitalul ajuns în proprietatea lui, a statului.
El, statul român, se autoîmproprietărise în 1990, prin Legea 15/1990, cu întregul capital acumulat de cetăţenii români până în 1989, încălcând prevederile Constituţiei în vigoare la acea dată. Neavând nici o răspundere constituţională pentru capitalul naţional pe care şi l-a însuşit abuziv, statul român postdecembrist a făcut ce a vrut din acest capital, fără să dea vreo socoteală poporului, de la care furase capitalul: l-a devalizat, l-a vândut, la preţuri de nimic, cu sumele încasate şi-a plătit menţinerea la putere, i-a mituit pe salariaţi să se lase expropriaţi şi concediaţi.
Statul român postdecembrist s-a autodotat cu puterea de a pune pe grumazul cetăţeanului român cele mai grele impozite şi taxe de pe continent, deşi el, cetăţeanul român, tot datorită statului, are cele mai mici venituri.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a încălca, în mod sistematic, Constituţia, propriile legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern, cu puterea de a încălca libertăţile şi drepturile cetăţenilor, fără să răspundă, în nici un fel, fără să dea socoteală în faţa cetăţenilor pentru abuzurile sale.
Este cunoscut modul fraudulos în care guvernanţii României au obţinut în octombrie, 2003, votarea Legii privind revizuirea Constituţiei.
Adevăratul motiv al revizuirii Constituţiei nu l-a constituit, nicidecum, aderarea la Uniunea Europeană, ci jaful, adică scoaterea la mezat, la vânzare, a unor importante componente ale avuţiei naţionale, care, conform Constituţiei din 1991, nu puteau fi înstrăinate. “Scăpaseră” bogăţiile subsolului – aurul, uraniul, cărbunele, petrolul, gazele naturale, etc, ca şi apele – delta, lacurile, râurile, apele minerale.
Conform Constituţiei din 1991, făceau obiectul exclusiv al proprietăţii public – adică nu puteau fi înstrăinate, vândute – “bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţii, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public”. Conform Constituţiei revizuite în 2003, fac obiectul proprietăţii publice “bogăţiile de interes public (deci nu de orice natură) ale subsolului, spaţiul aerian (nu şi căile de comunicaţii), apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional (deci nu toate apele, ci numai cele de interes naţional)”.
Cine va stabili care bogăţii ale subsolului nu sunt de interes public şi care ape nu sunt de interes naţional? Poporul? Nu. Statul. Cum? Prin legi adoptate de parlamentarii care au votat şi legile privatizării, şi legile care au falimentat băncile şi fondurile de investiţii, şi legile care au condus la înjumătăţirea salariilor şi pensiilor.
Statul român postdecembrist a fost de la început şi continuă să fie un stat autocratic, mafiot, care trebuie înlocuit cu opusul său, un stat democratic, un stat popular.
Doctrina populara-Dr Constantin COJOCARU
Absolvent al Colegiului Naţional „Sf. Sava" şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Doctor în economie, specialitatea management.
Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
Românii din afara hotarelor: http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=82
Situatia României: criza identitara, politica, sociala, economica :
http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=228
Fonduri de documente : http://www.procesulcomunismului.com/marturii/default.asp.htm
Universul Romanesc.ORG: http://www.universulromanesc.org/biblio/
Procesul Comunismului: http://www.procesulcomunismului.com/
Tribuna BASARABIEI : http://www.tribuna-basarabiei.ro/
Românii din jurul României : http://www.romaniidinjurulromaniei.ro/
Nelinistea Generalilor: http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=156
Proiect pentru Romania-Dr. Constantin Cojocaru : http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=223
Varianta COJOCARU,site autor : http://www.variantacojocaru.ro/