Search results

Nu prea stiam unde sa deschid aceasta lista de discutie. Totusi mi se pare cel mai potrivit aici. Se prea poate ca nu e prea romantic sa UCIZI consecintele unei 'iubiri' nereusite, totusi, m-ar interesa ce credeti voi despre acest subiect, fetite si... baietei?

Si ce s-ar intimpla ma rog, daca ar exista o armonie intre dragostea trupeasca si cea sufleteasca. Chiar nu va incita ideea? Exista un mijloc de aur, care e perfect, dar exista si extreme, care sunt super incitante. Fiecare alege ce-i place. Eu mai cred inca in legenda cu "perechea perfecta"...

Ce draguti sunteti... Daca credeti ca imi lipseste cineva, probabil, aveti dreptate, dar nu totala. Am permanent pe cineva alaturi, care are grija de mine si (chiar) ma iubeste. Totusi cred ca imi lipseste ceva mult mai important, care e (intr-un fel) imi aminteste de fericire, un fel de liniste...

E cam trist sa constat ca nu NE preocupa cam nimic. Nici macar dorinta de a fi alaturi de cineva nu ne face mai buni si... mai fericiti. Sunt pesimista, deci trista, singura (intr-un fel), nefericita (evident!) si lipsita de simtul apartenentei acestei lumi. Totusi, nu sunt o disperata. Cred eu...