Aidoma fronturilor atmosferice alcătuite din respiraţiile şi afinităţile celor ce simt la fel, în mod virtual există partide...
Însă eu personal nu am cunoştinţă ca vreo formaţiune politică românească să-şi fi desfăşurat în mod democratic tabăra, membrii, logistica peste formele de relief ale câmpurilor virutale sub forma forumurilor de discuţie sau a altor formule dialectice...
O alternativă socială mult mai simpatică faţă de aceste "falange macedoneşti" ar putea-o reprezenta în condiţiile generalizării patentului de fabricaţie al computerelor personale şi al ieftinirii abonamentului de date, structuri de dezbatere, decizie (si mers apoi la urne), ad-hoc, gen Eurovision sau Cerbul de Aur - ori Festivalul de la Cannes, care să mobilizeze utilizatorii spre parlament, în piaţa guvernului sau la vot ori referendum, aşa cum fac trailerurile la filme sau FTV.
De exemplu, şi presa cotidiană pe care n-o mai citeşte decât clasa politică, având în vedere că-i nevoită să se-ndoaie pe sub ştacheta ridicată de web, ar putea s-o pună de o ştafetă prietenească pe internet sub forma unui Partid al Tipografilor, cu adevărat mai "cool" decât Clasa Politică, o anticameră sau preambul democratic la viaţa reală desfăşurata între body-guarzi, trandafiri şi covoare roşii. Două condiţii esenţiale cred ca se cer pentru a fi cu-adevărat un tipograf munţoman, şi anume să fii un utilizator cu scaun la cap şi, implicit să ai acces constant la tastatură. O firmă bună, indiferent de cine-a pus-o, adună voci, asemenea neonului ţînţarii anofel de afară.
PARTIDUL TAMBALAGIILOR VECHI
Însă eu personal nu am cunoştinţă ca vreo formaţiune politică românească să-şi fi desfăşurat în mod democratic tabăra, membrii, logistica peste formele de relief ale câmpurilor virutale sub forma forumurilor de discuţie sau a altor formule dialectice...
O alternativă socială mult mai simpatică faţă de aceste "falange macedoneşti" ar putea-o reprezenta în condiţiile generalizării patentului de fabricaţie al computerelor personale şi al ieftinirii abonamentului de date, structuri de dezbatere, decizie (si mers apoi la urne), ad-hoc, gen Eurovision sau Cerbul de Aur - ori Festivalul de la Cannes, care să mobilizeze utilizatorii spre parlament, în piaţa guvernului sau la vot ori referendum, aşa cum fac trailerurile la filme sau FTV.
De exemplu, şi presa cotidiană pe care n-o mai citeşte decât clasa politică, având în vedere că-i nevoită să se-ndoaie pe sub ştacheta ridicată de web, ar putea s-o pună de o ştafetă prietenească pe internet sub forma unui Partid al Tipografilor, cu adevărat mai "cool" decât Clasa Politică, o anticameră sau preambul democratic la viaţa reală desfăşurata între body-guarzi, trandafiri şi covoare roşii. Două condiţii esenţiale cred ca se cer pentru a fi cu-adevărat un tipograf munţoman, şi anume să fii un utilizator cu scaun la cap şi, implicit să ai acces constant la tastatură. O firmă bună, indiferent de cine-a pus-o, adună voci, asemenea neonului ţînţarii anofel de afară.
PARTIDUL TAMBALAGIILOR VECHI