Pentru a sparge codul fericirii, trebuie să începem prin a realiza cine suntem cu adevărat, care este natura noastră. Şi aceasta este foarte simplu: noi suntem dorinţa de a fi fericiţi. Cu alte cuvinte, noi toţi vrem să primim plăcere, să ne bucurăm, sau, aşa cum o numeşte Cabala, noi suntem “dorinţa de a primi”.
“…Dorinţa de a primi plăcere constituie întreaga materie o Creaţiei, de la începuturi până la sfârşit…toate tipurile, fără număr, de creaturi şi varietăţile lor nu sunt decât măsuri şi valori modificate ale dorinţei de a primi.”
Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal Hasulam),“Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”
Dorinţa de a primi caută satisfacţie în fiece moment şi se asigură că nu vom găsi odihna până când nu îi împlinim cererea. Ea ne determină constant şi cum ne simţim: dacă o mulţumim, suntem fericiţi, ne simţim bine, viaţa e un cântec; dacă nu, noi devenim frustraţi, furioşi, depresivi şi chiar violenţi sau sinucigaşi.
Probabil că deja aţi ghicit asta. Dar lucrul pe cera îl scăpăm mereu din vedere- şi cheia de a descifra codul fericirii- este că odată ce “dorinţa de a primi” este umplută, plăcerea pe cere o simţim dispare.
De exemplu, ştii cum e când iţi este cu adevărat foame: ai putea să mănânci o bucată de carne atât de mare de nici nu poţi spune cât (vegetarienii: consideraţi că e vorba de o bucată de tofu). Dar ce se întâmplă când vă apucaţi să mâncaţi?
Prima îmbucătură e un adevărat extaz, iar a doua este o minunăţie. Următoarea este bună, iar următoarea îmbucătură este…ok, iar următoarea este…ce-o fi. Şi următoarea este: “nu încă o îmbucătură, că mi se face rău…”
Şi aceasta se întâmplă cu toate lucrurile, nu numai cu mâncarea. Putem să petrecem ani întregi visând la o maşină sport imaginară şi când, într-un sfârşit, o obţinem, suntem emoţionaţi- ei, cel puţin pentru câteva ore sau zile. Dar curând observăm că ne bucurăm din ce în ce mai puţin până când nu ne mai încântă deloc. Şi apoi, de câte ori ne uităm la maşină, singurul lucru pe care-l vom simţi va fi împrumutul gigantic pe care-l avem de returnat în următorii zece ani!
Deci, secretul fericirii, explică Cabala, este de a adăuga un alt ingredient acestui proces, un ingredient al “intenţiei”. Asta înseamnă ca noi continuăm să simţim ca înainte, numai că îi dăm o altă turnură dorinţei noastre: o direcţionăm în afară, ca şi cum am da-o altcuiva. Cu alte cuvinte, această intenţie schimbă dorinţa noastră într-un “coridor” pentru plăcere.Adăugând o “intenţie de a da” la “dorinţa de a primi”, aşa încât plăcerea să curgă continuu prin dorinţa noastră, la nesfârşit.
Astfel, plăcerea pe care o simţim nu se va opri; va continua să meargă prin dorinţa noastră, urmând intenţia noastră. Şi dorinţa nostră va fi capabilă să primească continuu, fără a se stinge.
detalii http://www.kabbalah.info/romkab/index.htm
“…Dorinţa de a primi plăcere constituie întreaga materie o Creaţiei, de la începuturi până la sfârşit…toate tipurile, fără număr, de creaturi şi varietăţile lor nu sunt decât măsuri şi valori modificate ale dorinţei de a primi.”
Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal Hasulam),“Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”
Dorinţa de a primi caută satisfacţie în fiece moment şi se asigură că nu vom găsi odihna până când nu îi împlinim cererea. Ea ne determină constant şi cum ne simţim: dacă o mulţumim, suntem fericiţi, ne simţim bine, viaţa e un cântec; dacă nu, noi devenim frustraţi, furioşi, depresivi şi chiar violenţi sau sinucigaşi.
Probabil că deja aţi ghicit asta. Dar lucrul pe cera îl scăpăm mereu din vedere- şi cheia de a descifra codul fericirii- este că odată ce “dorinţa de a primi” este umplută, plăcerea pe cere o simţim dispare.
De exemplu, ştii cum e când iţi este cu adevărat foame: ai putea să mănânci o bucată de carne atât de mare de nici nu poţi spune cât (vegetarienii: consideraţi că e vorba de o bucată de tofu). Dar ce se întâmplă când vă apucaţi să mâncaţi?
Prima îmbucătură e un adevărat extaz, iar a doua este o minunăţie. Următoarea este bună, iar următoarea îmbucătură este…ok, iar următoarea este…ce-o fi. Şi următoarea este: “nu încă o îmbucătură, că mi se face rău…”
Şi aceasta se întâmplă cu toate lucrurile, nu numai cu mâncarea. Putem să petrecem ani întregi visând la o maşină sport imaginară şi când, într-un sfârşit, o obţinem, suntem emoţionaţi- ei, cel puţin pentru câteva ore sau zile. Dar curând observăm că ne bucurăm din ce în ce mai puţin până când nu ne mai încântă deloc. Şi apoi, de câte ori ne uităm la maşină, singurul lucru pe care-l vom simţi va fi împrumutul gigantic pe care-l avem de returnat în următorii zece ani!
Deci, secretul fericirii, explică Cabala, este de a adăuga un alt ingredient acestui proces, un ingredient al “intenţiei”. Asta înseamnă ca noi continuăm să simţim ca înainte, numai că îi dăm o altă turnură dorinţei noastre: o direcţionăm în afară, ca şi cum am da-o altcuiva. Cu alte cuvinte, această intenţie schimbă dorinţa noastră într-un “coridor” pentru plăcere.Adăugând o “intenţie de a da” la “dorinţa de a primi”, aşa încât plăcerea să curgă continuu prin dorinţa noastră, la nesfârşit.
Astfel, plăcerea pe care o simţim nu se va opri; va continua să meargă prin dorinţa noastră, urmând intenţia noastră. Şi dorinţa nostră va fi capabilă să primească continuu, fără a se stinge.
detalii http://www.kabbalah.info/romkab/index.htm
O sa citesc si pe site, dar cum tema nu e despre cabala, ci despre fericire, n-am avea de ce sa ne dam cu parerea despre cabala.
