poate "convorbiri literare"...

are si inca cum,el tot vorbea prostii ,numai cite odata,dar nu era un dezamagit....ce el are nepoti?.............
 
are..are si frati dar nu-i cheama vitalie...doar eu port numele asta...cit despre prostii...vorbesc prostii fiindca asta doar pot sa fac,adica intreaga lumea e o prostie: sau iti dai seama de asta,sau continui s-o faci pe desteptul....sa fii dezamagit uneori e un avantaj: nu do sperantele neindeplinite,visurile sparte in bucati..iar lacrimie fiind camaradul tau nu te mai surprind....
 
nu,dar stii cum cum altfel sa discutam,de eltfel tu crezi ca o fac pe desteapta....eu de fapt sint mai dezamagita decit poti crede tu...eu sint dezamagirea insasi.....
 
nu te cred..dezamagirea insasi ar trebui sa fie dezamagita si de dezamagirea ei....adica,un fel de extaz,o incordare sufleteasca,un sentiment de pustiu care ,cit nu ar fi de straniu umple sufletul(scuze pentru paradox)...o stare de neliniste....sa stai la marginea ratiunii,si a sentimentului ,sa tii de mana tristetea si groaza si sa privesti inainte..sa vezi nimicul in fata,in parti,in sapte..si atunci,nu cunosti disperarea,nu o simti,ci o TRAIESTI....
 
e cunoscut oricui care incearca sa iasa din dosul mastii de binecrescut...de moral...cind incepi sa practici scepticismul ca mod de viata,atunci nu ai cum sa nu fii dezamagit..cind te indoiesti de toate.chiar si de indoiala ta,ajungi la o disperare care cheama abisul,moartea, extazul..si apoi o mare prapastie sufleteasca,pe care incerci s-o umpli cu fel de fel de second-hand: profesie,hobby....
 
inseamna ca ai ceva: cunostinta ca nu ai nimic..si asta e destul,intrucit e in stare sa te prabuseasca in praf,sau sa te ridice in cer..depinde de drumul ales..drumul spre sfinti si martirat e doar pentru cei ce sunt gata sa sufere,pentru ceilalti viata ofera destule alte momeli
 
da,ca intr-un teatru al absurdului...dar in viata lucrurile sunt inversate,nu e clar cine e doctorul si cine e pacientul..iar uneori,doctorilor le lipseste exaltarea pacientilor...
 
ura??? eu nu urasc..nu pot.nu-mi ajunge seva in suflet..imi cheltui energia sufleteasca pentru lucruri mult mai importante..e usor sa urasti..de altfel asta e cel mai usor...mai greu e sa ierti,mai greu e sa intelegi..mai greu e sa traiesti cu alul si negru..in tine..si sa te rizi la ingeri pentru naivitatea lor...
 
vid e continut ce nu e continut,e gol plin de gol,deci nu mai e gol..liniste e cuvint ce nu e cuvint,aci rostirea lui sparge linistea...ce e suflet??? e ceea c cred eu ca este,sau e altceva???sau e o comoditate in care ma scufund ca sa scap de vesnicele intrebari; cine sunt,unde ma duc..?
 
a spune e cel mai usor,dar in afara de vorbe goale..la urechea celuilalt nu ajunge nimic....experienta mistica de tot felul,extazul sau indoial nu pot fi cimunicate,altfel am fi fost u totii sfinti..raminem asadar in umra cuvintelor: straini intr-o lume straina....
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top