Esti intr-un T 72 lovit de o racheta antitank . Turela coplet facuta zob , nu mai e decat un amalgam din metal topit si carnea umana carbonizata a comandantului si ochitorului , prinsi in explozie . Picioarele li se balangane inca lugubru in fata ta , in timp ce restul corpului le-a ramas incastrat in increngatura distrugerii .
Al patrulea membru al echipajului a supravietuit si el . Abia il vezi prin fumul negru cand la o intindere de mana de tine , deschide trapa stanga de iesire a tancului si se repede afara ...... Dar auzi extrem de clar impuscaturile . Si racnetul lui de moarte .
Iti scoti pistoletul si il strangi la kept , incercand sa iti faci curaj . Aerul din jurul tau e irespirabil , gustul inecacios al fumului , al pulberilor de grafit , otel lichefiat si maruntaie omenesti prajite , iti strapunge creierul . .... Trebuie sa iesi !
Stii deja ce te asteapta afara : muntii golasi cu stanci nisipoase , fara nici un copac sau vreo tufa , complet sterpe , si undeva nezariti , niste oameni cu barba care vor trage ............ Si totusi lovesti cu piciorul trapa din dreapta , sperand ca tu ai facut o alegere mai buna decat celalalt , si tasnesti ......
Te rostogolesti de mai multe ori , insotit de fumul ce iti iese din haine .....
Esti pe o pajiste inverzita , tunsa perfect , ca un gazon englezesc , si un cor de copii , canta cu fetisoare dulci , concentrate si voci cristaline , o melodie dumnezeiasca . ....... Lasi arma sa cada , te prabusesti si tu in genunchi , si tot sufletul ti se umple de o usurare si o bucurie eliberatoare cum n-ai simtit niciodata : E un visssss !!! Nu e decat un vis !
Un vajait de palete uriase , lovind aerul acopera cateva clipe cantecelul copiilor . Privesti nauc in sus la elicopterul ce se apropie parca cu incetinitorul , ca intr-un film idiot despre Vietnam . Usa glisanta se deschide si tot cu incetinitorul , cineva trage cateva rafale latratoare de mitraliera . PKMS7,62 zice prompt si prosteste creierul tau ca si cum ai fi la vreun curs de studiu al armamentului .
Gloantele , din cauza senzatiei de incetineala , nu se infing pur si simplu in tine , ci parca te sfredelesc si-si fac loc centimetru cu centimetru .
Sangele tasneste cu clipocit mut prin fiecara rana , pe gura , prin venele crapate ale okilor .
Zaci cu fata in sus intr-o balta de un rosu incredibil . Nu simti nimic , nici durere , nici apasare - parca nu ai mai fi in propriul trup . Vajaitul de elice s-a indepartat . Tancul nu mai fumega . Corul de copii continua sa cante netulburat , la fel de minunat , melodia lor fara sfarsit . Cerul e extrem de senin , inclinat insa putin ciudat .
Ai sta asa , aici , pentru totdeauna .
Dar e doar un afurisit de cosmar , ai sa te trezesti !
