Eroi in baladele romanesti
- Thread starter komma
- Start date
Antimatter
.........................
e vb anume de personaje din balade sau oricare alta specie din lt romana?
Era o balada-legenda despre o floare, cu trei frati haiduci nenumiti pe care yi incolteste potera si ii masacreaza. Pe net nu o regasesc, dar poate intr-un volum de Alecsandri sa fi fost culeasa ... "si-au cazut fratii patati / cei cu legile certati" ... si unde au sangerat de moarte a aparut floarea asta care se numeste lung si straniu Trei Frati Patati :
Nu cred ca sunt totuna cu panselutzele. nu? Ar strica tot efectul dramatic daca ar fi.
Nu cred ca sunt totuna cu panselutzele. nu? Ar strica tot efectul dramatic daca ar fi.
Antimatter
.........................
komma;218714 said:
ciobanul care n-avea oi, 'toiagul pastoriei'
cetateanul turmentat
si daca tot e vb de genul epic, in basme ii gasesti
Sergentul deVasile Alecsandrikomma;218689 said:
Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...
Aş vrea să zbor, şi rana din pulpă nu mă lasă!"
Şi bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Şi o cămaşă ruptă bucăţi pe dedesupt,
Păşea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui faţă
Zbura ca o lumină de glorie mareaţă,
Şi-n ochii lui de vultur adânci, vioi şi mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era spartă, căciula desfundată,
Dar fruntea lui de raze părea încoronată.
Calică-i era haina, dar străluceau pe ea
Şi crucea "Sfântul Gheorghe" ş-a "României Stea".
Românul venea singur pe drumul plin de soare,
Când iată că aude fanfare sunătoare
Şi vede nu departe în faţa lui venind
Un corp de oaste mândră în aur strălucind.
Erau trei batalioane de garda-mpărătească
Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească.
În frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,
La bravii săi tovarăşi privea ades cu drag,
Şi inima în pieptu-i bătea cu foc, deşteaptă,
Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i aşteaptă.
Deodat' el dă cu ochii de searbădul român
Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrân,
Şi mult se minunează, şi nici că-i vine-a crede
Când crucea "Sfântul Gheorghe" pe sânul lui o vede
Ş-opreşte regimentul, iar bravul colonel
Se-nchină la drumeţul, s-apropie de el
Şi-i zice cu blândeţe: "De unde vii, străine?"
"Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."
"Dar aste decoraţii cum, cine ţi le-a dat?"
"Chiar domnitorul nostru ş-al vostru împărat."
"Dar pentru care fapte?" "Ştiu eu?... Cică drept plată
Că am luat eu steagul reduţei... şi pe dată
Cu el, străpunşi de glonţuri, ne-am prăbuşit în şant..."
"Dar ce rang ai, voinice?" "Am rang... de dorobanţ!"
Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nşiră, poartă arma, salută cu onor
Românul care pleacă trăgând al lui picior.
Celei care minte de Ion Minulescu
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!
Nota: In poezia lui Minulescu exista foarte multe personaje fara nume proprii, reprezentate mai mult generic, prin anumite caracteristici.
Intra pe acest linck si vei gasi o multime de personaje fara nume. Nu doar la Minulescu.
http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/minulescu.php
P.S.1 Sper ca iti place Minulescu.
P.S.2 Gospodina din poezia Zdreanta, Catelusul din poezia Catelus cu parul cret. La Ion Creanga exista de asemenea, foarte multe personaje fara nume. Vezi Povestea porcului, Povestea unui om lenes, Cinci paini, Soacra cu trei nurori, Prostia omeneasca.
Mai gasesti si prin Caragiale dar, mai mult personaje secundare.
In poezia lui Eminescu putem vedea de exemplu ca tot discursul poeziei Pe langa plopii fara sot se adreseaza unei fete fara nume propriu, o fata de care e indragostit dar care nu isi da seama. E un fel de destinatar, un fel de ceea ce denumim "Ea", singura care exista si care ne intereseaza la un moment dat.