AbraCadabra
New Member
Deseori observam ca generatia mai tanara are o atitudine negativa fata de parintii lor si de cei mai in varsta, ii trateaza cu furie si raspund cu agresivitate la sfaturile lor. Daca am privi aceasta furie ca un strigat dupa ceva mai profund, am intelege ca, probabil ei au dreptate, intrucat generatia mai in varsta nu le ofera ceea ce au ei nevoie.
Ce oferim generatiei mai tinere? Aparent au totul: snacks-uri, televizor, jocuri video. Dar nu acesta e lucrul pe care il cere tanara generatie, nu e ceea ce doreste, nici menirea lor. Lor le lipseste raspunsul la intrebarea “Pentru ce traiesc eu?” si aceasta rabufneste in forma violentei si furiei.
De ce exista o generatie mai tanara si una mai in varsta? Cei mai in varsta trebuie sa le ofere celor mai tineri informatii despre viata, sa le transmita intelepciunea de a razbi in viata, sa le raspunda la intrebari fundamentale despre existenta, “Unde ma aflu? Pentru ce? De ce? Care e sensul vietii mele?”
Din nefericire, mai des decat ar trebui, acest lucru nu se intampla. Majoritatea parintilor nu cunosc ei insisi raspunsurile la aceste intrebari. Si totusi, ii absolva aceasta de obligatia de a oferi copiilor lor ceea ce au ei nevoie? Nu, desigur. Daca parintii insisi nu stiu, ar trebui sa caute la randul lor raspunsurile. Copiii spun, “Ei m-au facut, ei m-au adus pe lume si ma simt de parca m-ar fi abandonat aici, fara niciun ajutor.”- asa simt copiii in sufletul lor.
Prin faptul ca nu primesc raspunsurile de care au nevoie, copiii se detaseaza si se deconecteaza de parinti. Un copil vine acasa, mananca ceva si are viata lui. Mama, tata si oricine mai e pe acolo sunt ca niste masinarii care le indeplinesc nevoile fizice. Orice altceva are legatura cu sufletul lor si nevoile lor interioare nu ii priveste. Cine sunt acesti oameni? Dinozauri sau roboti prin casa, care il servesc pe copil. Exact asa par parintii in ochii copiilor.
Putem schimba asta? Da, insa doar daca parintii insisi primesc alta educatie.
Daca copiii observa ca parintii lor sunt interesati de esenta vietii, motivul pentru care traim si cum sa obtinem asta, daca ei vad ca parintii evolueaza zilnic, vor simti automat ca acestia le vor putea oferi raspunsul la orice intrebare. Ei pot explica ce se intampla in lume si de ce, ii pot ajuta cum sa inteleaga criza si toate problemele, asa incat ei sa poata relationa cu lumea in mod corect. Parintii pot nu doar sa le explice aceste lucruri, ci si sa-i initieze in aceasta intelepciune.
Din nefericire, daca copiii vad si simt in sufletul lor cat de amariti sunt parintii lor, daca iau parte la divorturile lor sau ii vad drogandu-se, distrugandu- si viata, ce fel de atitudine ar putea avea fata de ei?
In ziua de azi, copiii sunt foarte ageri si inteligenti. De aceea parintii insisi ar trebui sa inteleaga acest lucru, ca de dragul copiilor lor, trebuie sa se educe mai intai pe ei insisi.
Traducere – Emilia Codarcea
Ce oferim generatiei mai tinere? Aparent au totul: snacks-uri, televizor, jocuri video. Dar nu acesta e lucrul pe care il cere tanara generatie, nu e ceea ce doreste, nici menirea lor. Lor le lipseste raspunsul la intrebarea “Pentru ce traiesc eu?” si aceasta rabufneste in forma violentei si furiei.
De ce exista o generatie mai tanara si una mai in varsta? Cei mai in varsta trebuie sa le ofere celor mai tineri informatii despre viata, sa le transmita intelepciunea de a razbi in viata, sa le raspunda la intrebari fundamentale despre existenta, “Unde ma aflu? Pentru ce? De ce? Care e sensul vietii mele?”
Din nefericire, mai des decat ar trebui, acest lucru nu se intampla. Majoritatea parintilor nu cunosc ei insisi raspunsurile la aceste intrebari. Si totusi, ii absolva aceasta de obligatia de a oferi copiilor lor ceea ce au ei nevoie? Nu, desigur. Daca parintii insisi nu stiu, ar trebui sa caute la randul lor raspunsurile. Copiii spun, “Ei m-au facut, ei m-au adus pe lume si ma simt de parca m-ar fi abandonat aici, fara niciun ajutor.”- asa simt copiii in sufletul lor.
Prin faptul ca nu primesc raspunsurile de care au nevoie, copiii se detaseaza si se deconecteaza de parinti. Un copil vine acasa, mananca ceva si are viata lui. Mama, tata si oricine mai e pe acolo sunt ca niste masinarii care le indeplinesc nevoile fizice. Orice altceva are legatura cu sufletul lor si nevoile lor interioare nu ii priveste. Cine sunt acesti oameni? Dinozauri sau roboti prin casa, care il servesc pe copil. Exact asa par parintii in ochii copiilor.
Putem schimba asta? Da, insa doar daca parintii insisi primesc alta educatie.
Daca copiii observa ca parintii lor sunt interesati de esenta vietii, motivul pentru care traim si cum sa obtinem asta, daca ei vad ca parintii evolueaza zilnic, vor simti automat ca acestia le vor putea oferi raspunsul la orice intrebare. Ei pot explica ce se intampla in lume si de ce, ii pot ajuta cum sa inteleaga criza si toate problemele, asa incat ei sa poata relationa cu lumea in mod corect. Parintii pot nu doar sa le explice aceste lucruri, ci si sa-i initieze in aceasta intelepciune.
Din nefericire, daca copiii vad si simt in sufletul lor cat de amariti sunt parintii lor, daca iau parte la divorturile lor sau ii vad drogandu-se, distrugandu- si viata, ce fel de atitudine ar putea avea fata de ei?
In ziua de azi, copiii sunt foarte ageri si inteligenti. De aceea parintii insisi ar trebui sa inteleaga acest lucru, ca de dragul copiilor lor, trebuie sa se educe mai intai pe ei insisi.
Traducere – Emilia Codarcea
