Ochiul critic
•autor: Val Butnaru
După apariţia în JURNAL a mai multor articole critice la adresa unor lideri din Blocul Moldova Democrată, în mediul politic de la Chişinău se vorbeşte că ziarul nostru, după ce a tot lansat apeluri la unificarea partidelor de opoziţie, a adoptat o poziţie distructivă faţă de BMD.
Să ne lămurim din capul locului: JURNAL a salutat constituirea BMD şi este hotărât să sprijine această formaţiune, considerând-o favorită în cursa electorală din 2005. Dar acest fapt nu ne poate împiedica să spunem tot ce credem despre comportamentul Blocului cu cele mai mari şanse de câştig la viitoarele alegeri. Am menţionat şi cu alte ocazii: prea mare este miza în aceste alegeri şi prea anevoioasă se prefigurează lupta cu comuniştii ca noi să ne permitem luxul unor declaraţii nonşalante, dar iresponsabile, privind o victorie uşoară a BMD.
Asta ne dorim?
Considerăm că, atunci când ne expunem obiecţiile critice faţă de documentele marcate de ambiguitate ale BMD sau faţă de comportamentul, lipsit de vlagă, al unor lideri ai Blocului nu facem decât să-i ajutăm pe politicieni să-şi ajusteze discursul la marile aşteptări pe care le are electoratul.
Nu ne-am săturat oare să citim, să auzim şi să vedem în mass-media aservite puterii ditirambe gratuite la adresa regimului comunist? Oare asta ne dorim, cei care se consideră democraţi, - să avem o altă presă aservită unei alte puteri din nu prea îndepărtatul an 2005? Să spunem minciuni sfruntate atunci când omul simplu vede că realitatea este cu totul alta?
Fără ifose
Credem că e cazul să repetăm ceea ce am declarat şi cu alte ocazii: după ce BMD va prelua guvernarea, ziarul nostru se va posta în opoziţie cu noua putere. Orice putere normală, democratică şi fără ifose de vedetă de estradă are nevoie anume de o asemenea presă. Întotdeauna vom fi de partea omului simplu, fiindcă anume el este tras pe sfoară de politicieni. Iată din ce considerente privim, de pe acum, cu un ochi critic la orice acţiune a opoziţiei.
Va fi altfel?
În aceste zile, ne îngrijorează nu atât numărul de voturi pentru BMD (în rândurile de mai jos, vom încerca să argumentăm de ce Blocul are cele mai şanse în scrutinul din 2005), nu atât acest aspect, aşadar, ne îngrijorează cel mai mult, ci calitatea guvernării BMD. Ce va face cu adevărat acest Bloc pentru ca viaţa noastră să se schimbe în bine, ca procesul de integrare europeană să nu rămână o vorbă goală, ca demnitatea noastră naţională să nu mai fie umilită într-un hal fără de hal, aşa cum ne umilesc comuniştii? Suntem nevoiţi să constatăm că nu au fost încă formulate răspunsuri tranşante la toate întrebările care ne frământă…
Lovituri de teatru
Şi acum să păşim pe terenul şubred şi alunecos al presupunerilor. Orice am spune, dar nemulţumirile unui ziar nu coincid întotdeauna cu dispoziţiile electoratului, mai ales unul specific ca al nostru. Uneori campaniile electorale sunt marcate de adevărate lovituri de teatru, pe care puţini analişti le-ar fi putut prevedea. Nu este exclus ca şi noi să avem parte de asemenea răsturnări de situaţii.
O premiză greşită
Colegul nostru Dumitru Ciubaşenco a încercat să analizeze în “Moldavskie vedomosti” situaţia în care se află concurenţii electorali, acreditând comuniştii cu cele mai mari şanse. Mai mult, el zice că în viitorul parlament comuniştii vor avea o majoritate de voturi. Chiar dacă acceptăm o bună parte dintre argumentele aduse de Dumitru, credem că întreaga ipoteză este construită pe o premiză greşită.
Drept punct de plecare au fost luate datele unui barometru de opinii efectuat primăvara trecută, conform căruia comuniştii se bucurau de sprijinul a circa 68 la sută din numărul alegătorilor care au o opţiune clară. Credem că aceste date sunt irelevante din mai multe considerente.
Să mai aşteptăm
Unu. Ca să ne dăm seama ce schimbări s-au produs în mediul electoratului, ar trebui să avem la mână datele unui nou sondaj, “up-date”-uit şi credibil. Să nu uităm că, în ultimele cinci luni, s-au produs evenimente care ar putea modifica simpatiile alegătorilor.
Exemplul lui Elţîn
Doi. Datele unui barometru de opinii care va fi efectuat acum, în toamnă, cu o jumătate de an înainte de ziua scrutinului, ne vor permite să constatăm doar schimbările care intervin în opţiunile electoratului şi nicidecum numele câştigătorului cursei la startul căruia partidele abia se aliniază. Să ne amintim că la startul campaniei prezidenţiale din Rusia, în 1996, democratul Elţîn, acreditat cu doar şapte la sută, părea să piardă lamentabil duelul cu comunistul Ziuganov. Image-maker-ii americani ai lui Elţîn au făcut minuni şi odiosul comunist a pierdut lupta.
Despre tendinţe
Trei. Cei care au fost antrenaţi măcar o singură dată în maşinăria unei campanii electorale ştiu că orice date din sondajele de opinii, oricât de dezasperante ar fi pentru un concurent electoral, pot suferi schimbări spectaculoase dacă apar şi sunt folosite cu pricepere noi TENDINŢE în confruntarea electorală.
Judecând la rece
Chestiunile pe care le vom expune mai jos ar putea să pară cinice. Dar să lăsăm la o parte sentimentele personale, idealurile sfinte sau convingerile patriotice şi să tratăm lucrurile dintr-o perspectivă pragmatică, subordonată unui calcul implacabil, a cărui finalitate se rezumă doar la victoria asupra comuniştilor.
Există trei mari categorii de votanţi care pot înclina balanţa în favoarea BMD sau, respectiv, a PCRM – rusolingvii, pensionarii şi indecişii.
Din punctul nostru de vedere, la ora actuală, BMD poate conta pe câteva tendinţe noi, manifestate anume în sânul acestor categorii de alegători.
Rusofonii
Place asta cuiva sau nu place, dar în confruntarea dintre Serafim Urechean şi Vladimir Voronin pentru voturile rusofonilor primarul capitalei este avantajat de susţinerea Moscovei. Voronin a înţeles demult că Putin l-a abandonat şi caută cu disperare o ieşire din situaţie. Acţiunile lui, în ultimă instanţă antiruseşti (refuzul de a discuta cu Smirnov, declaraţiile privind regimul de la Tiraspol ca o marionetă a Rusiei şi ne-plecarea demonstrativă la Astana), au generat multă derută în rândurile electoratului minoritar nostalgic. Nu e greu de observat că în sânul acestei categorii se profilează o tendinţă de renunţare la vot în favoarea comuniştilor. E prea devreme să înţelegem cu cine vor vota ei, dar Urechean ar putea încerca să canalizeze aceste voturi (dacă va fi dificil în favoarea BMD) spre Blocul “Rodina”, pentru a diminua ponderea comuniştilor în viitorul parlament. Cel mai pesimist calcul ne arată că PCRM nu va mai lua 50 la sută din voturi, ca în 2001.
Pensionarii
Piatra de încercare pentru BMD îl va constitui segmentul pensionarilor, votanţii fideli comuniştilor. Până la ora actuală, BMD nu a elaborat o tactică eficientă pentru cucerirea acestor voturi. În ultimul timp, însă, şi în rândurile bătrânilor a apărut o tendinţă care denotă o oarecare răcire faţă de fanii lor de odinioară. Modul în care Voronin gestionează criza transnitreană, refuzul lui de a discuta cu Tiraspolul, tensionarea periculoasă a situaţiei dintre cele două maluri ale Nistrului i-au pus pe gânduri pe mulţi basarabeni. Pensionarii vorbesc deja cu frică despre posibilitatea izbucnirii unui nou război. Lansând un mesaj pacifist, BMD are şanse reale să beneficieze de pe seama acestei tendinţe.
Indecişii
În toate campaniile electorale de la noi, indecişii ar fi putut înclina balanţa în favoarea vreunui partid democratic, dar abia acum lor li se propune ceea le-a lipsit întotdeauna – un Bloc politic puternic, capabil să-i atragă pe toţi cei care nu simpatizează cu alte partide mai mici. În acest context, putem aminti şi de a treia tendinţă apărută recent: tot mai mulţi primari şi funcţionari publici din diferite localităţi îşi manifestă disponibilitatea de a adera la BMD. Mulţi dintre aceştia, carierişti şi conjuncturişti de vocaţie, îşi dau seama că, pentru a rămâne pe linia de plutire, trebuie să sară în altă barcă. Ce semne mai clare ne mai trebuie ca să înţelegem că anume corabia comuniştilor se duce la fund?
Alţii vor fi de vină?
Acestea au fost considerentele care ne fac să credem că BMD are şanse reale de a câştiga alegerile din 2005 şi, acum, totul depinde numai de liderii Blocului. Vor putea ei să fructifice aceste circumstanţe prielnice sau vor rata o şansă istorică de a spăla de pe obrazul Basarabiei ruşinea unei guvernări comuniste? În cazul unui final nefericit, cea mai neinspirată reacţie ar fi să dea vina pe un ziar care, sprijinindu-i, îi urmăreşte cu un ochi critic.
Ma refer la minciunile despre Cubreacov: