Un sondaj cu scandal
Constantin Tănase
Pe la staff-urile electorale ale partidelor şi prin redacţiile ziarelor de la Chişinău deja circulă rezultatele sondajului realizat de IPP. Dacă rezultatele, care vor fi anunţate mâine, sunt cele care circulă prin Chişinău, se va isca un mare scandal. Sondajul va fi contestat de toate principalele partide de opoziţie. Acestea de mult acuză IPP-ul de "legături" cu instituţia prezidenţială. Potrivit lor, menirea acestui sondaj e să manipuleze electoratul, sugerându-i că anume ei, comuniştii, sunt învingătorii incontestabili ai acestui scrutin.
Să lăsăm, deocamdată, acest aspect al chestiunii şi să admitem că sondajul este "fără de prihană" şi că anume aşa va arăta clasamentul partidelor după 6 martie, precum arată acum în sondajul IPP. Adică, PCRM cu mult peste 50 de procente, BMD cu vreo 15, PPCD cu vreo 7, iar PSDM - cu vreo trei şi ceva. Repet: admitem că lucrurile stau anume aşa, pe bune. Şi ce rezultă din aceasta? Că anume aceasta este voinţa liber exprimată a electoratului, în condiţii democratice? Bineînţeles, nu. Da, eu înţeleg revolta partidelor, dar vorba e alta: la un asemenea rezultat al alegerilor se lucrează de la 25 februarie 2001... În aceşti ani toate resuresele mediatice, administrative, propagandistice etc. ale statului au fost aruncate pentru a se obţine anume acest rezultat. Aşa că IPP-ul nu a avut de adăugat (unuia) şi de scăzut (de la alţii) prea mult...
Părerea mea e că marea bătălie (cea din culise) se dă astăzi anume pentru PSDM. Arhitecţii politici din palatul prezidenţial înţeleg bine că PSDM-ul, ca valoare tactică şi strategică pentru viitoarea configuraţie politică postelectorală, are o pondere definitorie. De lipsa sau de prezenţa PSDM-ului în viitorul parlament depinde culoarea viitoarei majorităţi parlamentare, dar şi spaţiul de manevră al celorlalte partide, mereu aflate sub blestemul ispitelor de tot felul... Eu aş compara PSDM-ul din electorala 2005 cu PRCM-ul lui Snegur din electorala 2001. Dacă PRCM-ul (căruia nu i-a ajuns câteva zecimi de procente) ar fi trecut pragul electoral, R. Moldova nu ar fi avut în aceşti ani un parlament cu o majoritate comunistă. Şi mai e ceva: când e vorba de zecimi de procente e cu mult mai uşor să falsifici rezultatele.
Interesul vital al comuniştilor este de a nu admite PSDM-ul peste pragul de şase la sută, iar apoi, prin măsluirea câtorva zecimi de procente, să fie redistribuite cele vreo zece mandate rămase "libere", partea leului revenindu-le comuniştilor.
Dacă privim lucrurile în această perspectivă, apoi sondajul IPP-ului are o misiune aparte - el trebuie să pregătească opinia publică pentru schema viitorului parlament, desenată în instituţia prezidenţială... Un parlament fără PSDM, dar cu BMD şi PPCD minoritari. Iată de ce, sondajul IPP-ului va stârni un mare scandal în rândul tuturor partidelor de opoziţie.
http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=91&idRubric=1378&idArticle=3627
Constantin Tănase
Pe la staff-urile electorale ale partidelor şi prin redacţiile ziarelor de la Chişinău deja circulă rezultatele sondajului realizat de IPP. Dacă rezultatele, care vor fi anunţate mâine, sunt cele care circulă prin Chişinău, se va isca un mare scandal. Sondajul va fi contestat de toate principalele partide de opoziţie. Acestea de mult acuză IPP-ul de "legături" cu instituţia prezidenţială. Potrivit lor, menirea acestui sondaj e să manipuleze electoratul, sugerându-i că anume ei, comuniştii, sunt învingătorii incontestabili ai acestui scrutin.
Să lăsăm, deocamdată, acest aspect al chestiunii şi să admitem că sondajul este "fără de prihană" şi că anume aşa va arăta clasamentul partidelor după 6 martie, precum arată acum în sondajul IPP. Adică, PCRM cu mult peste 50 de procente, BMD cu vreo 15, PPCD cu vreo 7, iar PSDM - cu vreo trei şi ceva. Repet: admitem că lucrurile stau anume aşa, pe bune. Şi ce rezultă din aceasta? Că anume aceasta este voinţa liber exprimată a electoratului, în condiţii democratice? Bineînţeles, nu. Da, eu înţeleg revolta partidelor, dar vorba e alta: la un asemenea rezultat al alegerilor se lucrează de la 25 februarie 2001... În aceşti ani toate resuresele mediatice, administrative, propagandistice etc. ale statului au fost aruncate pentru a se obţine anume acest rezultat. Aşa că IPP-ul nu a avut de adăugat (unuia) şi de scăzut (de la alţii) prea mult...
Părerea mea e că marea bătălie (cea din culise) se dă astăzi anume pentru PSDM. Arhitecţii politici din palatul prezidenţial înţeleg bine că PSDM-ul, ca valoare tactică şi strategică pentru viitoarea configuraţie politică postelectorală, are o pondere definitorie. De lipsa sau de prezenţa PSDM-ului în viitorul parlament depinde culoarea viitoarei majorităţi parlamentare, dar şi spaţiul de manevră al celorlalte partide, mereu aflate sub blestemul ispitelor de tot felul... Eu aş compara PSDM-ul din electorala 2005 cu PRCM-ul lui Snegur din electorala 2001. Dacă PRCM-ul (căruia nu i-a ajuns câteva zecimi de procente) ar fi trecut pragul electoral, R. Moldova nu ar fi avut în aceşti ani un parlament cu o majoritate comunistă. Şi mai e ceva: când e vorba de zecimi de procente e cu mult mai uşor să falsifici rezultatele.
Interesul vital al comuniştilor este de a nu admite PSDM-ul peste pragul de şase la sută, iar apoi, prin măsluirea câtorva zecimi de procente, să fie redistribuite cele vreo zece mandate rămase "libere", partea leului revenindu-le comuniştilor.
Dacă privim lucrurile în această perspectivă, apoi sondajul IPP-ului are o misiune aparte - el trebuie să pregătească opinia publică pentru schema viitorului parlament, desenată în instituţia prezidenţială... Un parlament fără PSDM, dar cu BMD şi PPCD minoritari. Iată de ce, sondajul IPP-ului va stârni un mare scandal în rândul tuturor partidelor de opoziţie.
http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=91&idRubric=1378&idArticle=3627
