Peisaj înainte de luptă
•autor: Val Butnaru
Se fac acrobaţiile lumii, se croiesc planuri sofisticate, se pun la cale stratageme subtile – dar nimeni nu vrea sau se face că nu vrea să recunoască scârba cea mare: opoziţia a pierdut alegerile; comuniştii au triumfat din nou. Toţi vorbesc de alegeri repetate, dar nimeni nu schiţează nici cel mai mic gest - adică, un moment, fraţilor, imediat vă răspundem la tradiţionala şi vesela întrebare basarabeană “Cine e de vină?”
În timpul campaniei electorale, cititorul atent ţine minte, am încercat în fel şi chip să temperăm discordiile din cadrul opoziţiei; am făcut aluzii la dezastrul care ne aşteaptă, am lăsat spaţii albe în pagină cu avertismentul că vom scrie totul după 6 martie sau, pur şi simplu, scrâşnind din dinţi am tăcut până a plesnit inima în piept.
Cui să-i spui?
Degeaba! Animalul politic d’aia e animal, că-i face plăcere să rânjească stupid în timp ce alţii trăiesc cu adevărat o dramă naţională. Şi, dacă tot ne-a plesnit nouă inima în piept, să le spunem lor măcar o mică parte de adevăr, poate le va plesni obrazul de ruşine, poate îi va durea şi pe ei. Dar nu li se va întâmpla nimic; fiţi pe pace: ăştia şi-au capitonat arganismul cu solzi de pterodactil şi carapace de hipopotam…
Alegerile repetate, bineînţeles, constituie o ultimă şansă de a-i înlătura pe comunişti de la putere, dar acestea nu au nici un sens, fiindcă tot comuniştii au să câştige. Şi nu fiindcă sunt ei atât de buni sau că îi iubeşte poporul! Nu! Cauza o ştim cu toţii: comuniştii vor fi la putere atâta timp cât avem politicieni patrioţi care mimează lupta cu comunismul. Dar să le luăm pe rând, în ordine crescândă…
Institutul de Politici Publice
În viitoarea, anticipata, campanie electorală intelectualitatea basarabeană este obligată să ia o atitudine tranşantă faţă de IPP, instituţie ajunsă o unealtă jalnică în mâinile puterii. În sondajul comandat în ajunul alegerilor din 2003, IPP a avut o “marjă de eroare” de 30 la sută în favoarea comuniştilor, cu o lună înainte de 6 martie 2005 “marja de eroare” a fost “doar” de 15 la sută. În asemenea condiţii, orice instituţie care se respectă se declară în incapacitate profesională. La noi, însă, e altfel. Directorul IPP Arcadie Barbăroşie îşi permite să sfideze cu cinism întreaga opinie publică, învinuind-o că nu pricepe ce-i ăla sondaj!
Cred că este inutil să mai discutăm şi singura soluţie să-l oprim pe acest cetăţean să manipuleze opinia publică poate fi o scrisoare a intelectualilor de frunte din Basarabia adresată finanţatorilor IPP, în special lui George Soros, în care să se spună clar că IPP s-a transformat într-un instrument al puterii şi că va mai fi folosit în primăvara aceasta.
Social-democraţii
Un subiect aparte îl constituie PSDM. În campania trecută, i-am sprijinit pe social-democraţi, dar de fiecare dată făceam remarca: “sperăm că liderii PSDM ştiu ce fac…” Degeaba am sperat, nu ştiau ei nici pe naiba ce făceau. Simple orgolii, fumuri, infantilism politic, neştiinţă de carte...
Băieţi, înapoi în business! Îngropaţi ideea social-democrată adânc-adânc în huma noastră strămoşească şi nu-i mai înnebuniţi pe oameni de cap! Şi nu mai furaţi procentele alegătorului democrat ca să le dăruiţi apoi comuniştilor!
Credeţi că PSDM nu va participa la alegerile repetate? Doar să se fi întâmplat minunea şi li s-au terminat banii…
Partidele mici
Un procent important, dacă nu semnificativ, l-au “furat” şi le-au dăruit comuniştilor aşa-zisele partide mici. Acestea constituie o adevărată pacoste a politicii noastre şi, la drept vorbind, nu prea există remedii împotriva acestei ciume.
Bine, nu ai ce-i spune acestui fantastic Hortolomeu, care a amuzat lumea cu doctrinele lui rebublicane. Ce să-i faci, omul nu prea obişnuieşte să stea cu toţii acasă! Nici lui Alexei nu ai ce-i spune: generalul cu pumni va plăti poliţa până la sfârşitul zilelor.
Dar Mihai Petrache? Când se va termina pornografia asta de Uniune Centristă? Dar Nicolae Andronic? Pe lângă calităţi incontestabile de ţăran, pe deasupra creştin-democrat (normal, ce ţăran de la noi nu se autoflagelează dacă îi lipseşte această titulatură? Poate doar Reus…) pe lângă aceste calităţi, repet, incontestabile, altele nu prea se văd la Andronic. Şi cum se mai bătea omul acesta cu pumnul în piept că trece pragul!…
Credeţi că tot puhoiul acesta de partide-ştampilă nu se va vărsa încă o dată peste noi? Doar să se fi întâmplat minunea aia cu banii…
PPCD
Iată un lucru de care ne va fi foarte greu să ne despărţim, dar pe care trebuie să-l măturăm din calea noastră – odată şi pentru totdeauna. Acest lucru poartă un nume atât de simplu, atât de duios şi atât de înfiorător: Iurie Roşca.
Principalul vinovat
Roşca este principalul vinovat că la putere au venit din nou comuniştii. El a mimat lupta cu PCRM, concentrându-şi furia atacurilor asupra BMD. Această confruntare din sânul opoziţiei a provocat dispoziţii defetiste, a sporit numărul absenteiştilor, în special printre chişinăueni, electoratul de bază al BMD. Iată singurul prilej de bucurie pentru Roşca. Că nici el nu a luat mare brânză - nici vânt rece nu-l ajunge (unde-i renumitul lui consultant american, să-l întreb şi pe acesta de ce i-a adus pe comunişti la putere? Unde este – ca să-mi arate poll-position-ul PPCD şi alte minunăţii ale “victoriei portocalii”?).
Roşca a bătut în BMD, zicea el, din două motive: posibila aliere cu comuniştii şi corupţia.
Are omul un scop…
Nu afirm că Roşca este un agent secret al vreunui serviciu rusesc; nu afirm nici că tot răul pe care l-a cauzat Roşca Mişcării de Eliberare Naţională reprezenta o comandă politică a Moscovei. Nu am de unde să cunosc aceste lucruri, din care motiv, bazându-mă doar pe ceea ştiu şi ce am văzut, am să spun doar atât: tot ce a făcut Roşca în viaţa lui a fost subordonat unui singur scop: să nu admită venirea altor forţe democratice la putere, decât a partidului său personal. Astfel, de fiecare dată, le-a netezit comuniştilor calea spre putere.
Exerciţii de luciditate
În 1994, cel mai mare duşman al lui Roşca a fost PFD. Au câştigat agrarienii şi, la sfârşitul mandatului lor, am constatat cu stupoare că am fost aruncaţi cu 10 ani în urmă.
În 1998, după tipicul din Ţară, a fost gândită şi creată Convenţia Democrată din Moldova, o largă alianţă naţională a democraţilor, care trebuia să câştige alegerile. Pentru acest scop au fost puse la dispoziţie toate mijloacele necesare. Roşca l-a făcut pe dracu-n patru - a provocat spirite, a lansat minciuni, a intimidat, a băgat zâzanie şi ură - ca nimeni dintre forţele democrate (în afară de Snegur) să nu pătrundă în CDM. În pofida unei superbe consultanţe electorale, CDM a luat un procent modest, chiar dacă a bătut foarte tare în PFD.
Apoi, cu o lună înainte ca UE să aprindă verde pe semaforul integrării europene, Roşca a doborât Guvernul Sturza. Apoi, împreună cu comuniştii, a votat alegeri anticipate, ştiind că comuniştii sunt avantajaţi. Apoi a urmat fraza “Dacă un comunist se uită pe geam şi spune că plouă, eu nu pot să neg acest lucru.”
În 2001, Roşca a bătut în toate partidele democratice, în special în PFD. Visul de aur al lui Roşca a fost realizat: Valeriu Matei, obsesia lui de ani de zile, e la pământ! E adevărat, au câştigat comuniştii, dar nu contează că ne-am pomenit aruncaţi cu încă 10 ani în urmă!
În 2005, Roşa a bătut în forţele democratice, în special în BMD. Au câştigat comuniştii.
Urmează alegeri repetate. Roşca va continua să bată în BMD şi-i va aduce pe comunişti din nou la putere, cu un procent şi mai mare.
Românism cu linguriţa
Roşca ia de fiecare dată 8,9 la sută şi rânjeşte mulţumit. Pe noi ne dor 8,9 la sută de limba română; 8,9 la sută de respiraţie românească; 8,9 la sută de Unire – iar Roşca rânjeşte la televizor. Staţi liniştit, când vor apărea primii nemulţumiţi, comuniştii îl vor ajuta. Vor declara, bunăoară, că rusa va fi a doua limbă de stat, Roşca ne va mobiliza în Piaţă, noi vom sta zile şi nopţi şi comuniştii vor “ceda” în faţa “protestelor naţionaliştilor”. Roşca ne va spune că a fost realizată o nouă şi mare izbândă în lupta noastră sfântă cu comunismul. Şi fanii înlăcrimaţi vor buhăi de fericire, fără să aibă timp să-şi pună întrebări.
De ce trebuie să-i aduci, la o adică, pe comunişti la putere, ca apoi să “lupţi” cu ei? De ce să nu câştigăm alegerile şi să ne vedem liniştit de viaţă? Nu se poate? Ba se poate, dar nu vrea Roşca!
Cu pufuşor pe botişor
Alt pretext pentru atacurile asupra BMD a fost corupţia. Ei bine, în această chestiune, vorba basarabeanului: “A cui bî vacâ răje, da’ a lui Roşca bî tăşe şi încă tare tiho”.
Roşca nu are nici un drept moral s-o facă pe procurorul şi să învinuiască toată lumea de corupţie, în timp ce el însuşi a pus mâna, ILEGAL, pe patrimoniul Mişcării de Eliberare Naţională.
Am văzut în presă cifra de 4 (patru) milioane de dolari la care este estimată averea lui. Nu pot să mă pronunţ. Ar putea fi o cifră mai mică, dar nu este exclus să fie una cu mult mai mare. Dar nu despre asta e vorba.
Atunci când JURNALUL lansase ideea unei discuţii naţionale despre necesitatea creării unei noi forţe de centru-dreapta, cineva a replicat sarcastic: “Ce să mai creaţi ceva nou? De ce să nu pornim pe baza PPCD, cu un alt lider?”
Marele moşier
Îmi pare rău că trebuie să vă dezvălui un mare secret, dar nu am altă soluţie: oameni buni (da’ să rămână vorba între noi!), PPCD nu există! A, că la Ministerul Justiţiei poate fi găsită o hârţoagă cu antetul PPCD, asta e cu totul altă chestiune. În realitate, PPCD este dat cu chirie lui Roşca. Pe lângă multe alte proprietăţi - tipografii, ziare, ziarişti, nume pe lista electorală, agenţii, case somptuoase, familia europeană a partidelor populare, autoturisme, preşedinţia şi calitatea veşnică de lider – aşadar, pe lângă toate acestea, şi PPCD este proprietatea lui Roşca. Acest partid nu are nici măcar sediu propriu! Cum oare, Doamne, ai admis aşa seva? Până şi Hortolomeu are sediu, iar PPCD – nimic!
Vom crea un nou partid!
Rezumând, ar fi cazul să accentuăm că nu şi-a pierdut actualitatea ideea unei dezbateri privind crearea unei forţe democratice noi care să câştige alegerile în 2009. Urmează a fi sesizat Bucureştiul, dar şi alte capitale europene, în legătură cu această iniţiativă (la urma urmei, nu pot fi neglijate şi trebuie să tragem învăţăminte şi din eşecul “proiectului Serebrian”, în care au fost investite atâtea speranţe…).
Şansele Blocului
BMD a luat un procent destul de bun şi, la urma urmelor, un handicap de 8-9 la sută în raport cu comuniştii nu e greu de lichidat. Problema însă e alta… Mi se pare, nu ştiu de ce, că acest procent e câştigat aproape în întregime de Urechean… Şi atunci ce au făcut alţii? Nu afirm, îmi pun şi eu o întrebare…
Dar, hai să punem degetul pe rana cea mare şi să vorbim despre o temă tabu în timpul campaniei electorale. Am auzit (nu sunt singurul) de zeci de ori, zeci de persoane, unele care îmi inspiră toată încrederea, spunându-mi, cu mult înainte de 6 martie, că lumea în teritoriu zice, dar şi sondajele arată că Diacov e o piatră de moară legată de gâtul BMD. Dar nu se poate face nimic… Unitatea Blocului e mai importantă…
Staţi, oameni buni, dar de ce nu se poate discuta la modul deschis cu Diacov, dacă în realitate sondajele indică o victorie a Blocului fără PD? Şi, dacă acest lucru nu s-a făcut până la 6 martie, de ce să nu se facă până la alegerile repetate? La modul pragmatic şi fără supărări!
50 la sută, nu 8,9!
Ca să fie clar pentru toată lumea: nu-mi fac nici o iluzie în legătură cu BMD. Blocul mai are de susţinut un examen: să se ţină de cuvânt, să nu colaboreze cu comuniştii şi să provoace alegeri anticipate.
Daca alegerile repetate va aduce BMD la putere, ştiu – minuni nu se vor întâmpla, dar pot fi sigur de un lucru: de dispariţia comunismului în Moldova. Între timp, noua formaţiune populară de centru-dreapta, creată cu concursul Bucureştiului şi al altor capitale europene, se va pregăti zilnic pentru câştigarea alegerilor din 2009.
Fraţilor, e musai să reuşim. Poate că Roşca nu se grăbeşte nicăieri. Poate că el are de gând să ne mureze în 8,9 la sută până ne vom bâhli definitiv. Poate. Dar unii dintre noi nu prea mai au timp la dispoziţie. Ne plesneşte inima în piept.
E musai să reuşim, fraţilor…
sursa
http://jurnal.md
Iar in ce priveste sustinerea PCRM de catre Rusia in 2001, da, sigur ca i-a sustinut, dar tot atunci a sustinut si pe Brgahis, iar mai inainte pe agrarieni, cu Diacov si Andronic. Adica tot BMD e preferatul Rusiei, daca urmaresti curba simpatiilor rusesti... 
) Inchid ochii la aspiratiile lui pro-europene si cum face el treaba in moldova...acum vreau sa privesc situatia sub aspect al razboiului dintre pcrm si bmn...
