Religie, putere şi "diplomaţie'
Ĩn ultimul timp, din perspectiva unei schimbări la nivel organizatoric, comunitatea credincioşilor staroveri din România reprezintă un punct de atracţie pentru Mitropolia staroverilor din Moscova şi din întreaga Rusie, în fruntea căreia se află mitropolitul Kornilii.
Staroverii, altădată izgoniţi de autorităţile ruse, prezintă interes pentru echipa moscovită a mitropolitului Kornilii, care practică un fel de religie cu conotaţii geopolitice, din dorinţa instituirii unui centru unic de conducere (avem în vedere ideea Patriarhului unic, bineînţeles, coordonat de la Moscova).
Dorind să confirme principiul rusesc conform căruia tot ceea ce este al meu este al meu, iar ce este al tău este negociabil, echipa mitropolitului Kornilii acţionează împotriva cursului istoriei, evenimentele derulate pe parcursul anului 2006 fiind un argument în acest sens.
Ĩn sensul "reconsiderării" teritoriului canonic al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, cu centrul la Brăila, echipa mitropolitului Kornilii a făcut numeroase presiuni asupra instituţiei din România prin intermediul întâlnirilor regizate între comisii bilaterale sau al scrisorilor cu tentă destabilizatoare. Miza o reprezintă asecendenţa spirituală asupra credincioşilor de rit vechi din lumea care circumscrie spaţiul ex-sovietic. Să fie, în acest sens, România o prioritate pentru Rusia?
Liderul instituţiei religioase de la Moscova pare că este lipsit de simţul istoriei, marcându-şi epoca prin iniţiative anacronice, situate la limita absurdului şi a unei impulsivităţi greu de controlat. Suferind de o inadecvare a diplomaţiei, posibilă reminiscenţă a "imperialismului rus", mitropolitul Kornilii încearcă să facă viabilă o idee perfidă, cea a unui lider unic al credincioşilor de rit vechi din lume.
Fiind în superioritate numerică, suporterii ex-sovietici ai echipei mitropolitului Kornilii ar putea astfel să pună în pericol evoluţia firească a lucrurilor prin impunerea unui lider spiritual favorabil Moscovei, ales în mod "democratic".
Persecutaţi timp de peste două secole în Rusia (abia în 1905 li se vor recunoaşte drepturi egale alături de celelalte confesiuni), liderii credincioşilor staroveri din ţările ex-sovietice doresc ca o instituţie în vârstă de nici 20 de ani să se impună în faţa uneia de peste 150 de ani (în data de 28.10.1846, a fost instalat mitropolitul Ambrosie, Mitropolia de la Fântâna Albă devenind centrul spiritual al majorităţii credincioşilor de rit vechi).
Explicaţia acestor iniţiative ale reprezentanţilor Mitropoliei de Rit Vechi de la Moscova poate consta, conform lui Paul Evdochimov, în conţinutul utopismului ideologiei "Moscova - a treia şi ultima Romă, centrul adevăratei creştinătăţi", respectiv mesianismul naţional, care ia locul misionarismului ecumenic al Bizanţului. Altfel spus, mesianismul rus se transfigurează în ideologia imperială a misiunii superioare pe care o are de îndeplinit poporul rus, respectiv apărarea singurului creştinism adevărat: Ortodoxia.
Un alt aspect al problemei aflate "în litigiu" este reprezentat de rolul de centru spiritual al staroverilor, deţinut de mănăstirea din Fântâna Alba (Belaia Kriniţa), situată în apropiere de localitatea Climăuţi, precum şi sintagma de "arhiepiscop de Fântâna Albă" din titulatura mitropolitului Leonti.
Amintim faptul că după Marea Unire de la 1918, Mitropolia de la Fântâna Albă a continuat să funcţioneze cu acordul autorităţilor române, iar mai târziu, ca urmare a ultimatumului din iunie 1940, când România este obligată să cedeze Basarabia şi Bucovina de Nord Uniunii Sovietice, ierarhia creştină de rit vechi a fost nevoită să-şi mute sediul la Brăila.
Ĩn condiţiile unei reaşezări a spaţiului geopolitic, o idee pusă în aplicare de credincioşii de rit vechi locuitori ai teritoriului românesc este pusă în pericol de o încercare de "rapt" pus la cale de echipa mitropolitului Kornilii.
Ĩnfiinţată în anul 1988, prin transformarea arhiepiscopiei în mitropolie, instituţia condusă de Kornilii Titov doreşte să pună în practică conceptul de "patriarh unic", care urmăreşte în mod evident subminarea autorităţii canonice a mitropolitului Leonti.
Ĩn condiţiile expansiunii modelului cultural şî economic european, acţiunile Moscovei par a fi influenţate de resorturile intime ale panslavismului, evidenţiind încă o dată fie lipsa sentimentului legitimităţii, fie alegerea inadecvată a tipului de reacţie.
Ĩn "Chestiunea rusă la sfârşit de secol XX" (1994), Alexandr Soljenitân făcând bilanţul evoluţiei istorice sinuoase şi constatând risipa inutilă, gratuită, a energiei naţionale care s-a produs prin actele războinice de expansiune sau din orgoliu diplomatic, subliniază faptul că ceea ce a lipsit mereu Rusiei a fost concentrarea asupra ei însăşi, incapacitatea de a-şi aduna forţele.
Ĩntr-o lume globalizată, conflictele generate de suprapunerea zonelor de interes ale actorilor politici regionali tind să dea naştere la forme noi de manifestare cu implicaţii multiple, care riscă uneori să prejudicieze relaţiile inter-ţări.
Ĩn ultimul timp, din perspectiva unei schimbări la nivel organizatoric, comunitatea credincioşilor staroveri din România reprezintă un punct de atracţie pentru Mitropolia staroverilor din Moscova şi din întreaga Rusie, în fruntea căreia se află mitropolitul Kornilii.
Staroverii, altădată izgoniţi de autorităţile ruse, prezintă interes pentru echipa moscovită a mitropolitului Kornilii, care practică un fel de religie cu conotaţii geopolitice, din dorinţa instituirii unui centru unic de conducere (avem în vedere ideea Patriarhului unic, bineînţeles, coordonat de la Moscova).
Dorind să confirme principiul rusesc conform căruia tot ceea ce este al meu este al meu, iar ce este al tău este negociabil, echipa mitropolitului Kornilii acţionează împotriva cursului istoriei, evenimentele derulate pe parcursul anului 2006 fiind un argument în acest sens.
Ĩn sensul "reconsiderării" teritoriului canonic al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, cu centrul la Brăila, echipa mitropolitului Kornilii a făcut numeroase presiuni asupra instituţiei din România prin intermediul întâlnirilor regizate între comisii bilaterale sau al scrisorilor cu tentă destabilizatoare. Miza o reprezintă asecendenţa spirituală asupra credincioşilor de rit vechi din lumea care circumscrie spaţiul ex-sovietic. Să fie, în acest sens, România o prioritate pentru Rusia?
Liderul instituţiei religioase de la Moscova pare că este lipsit de simţul istoriei, marcându-şi epoca prin iniţiative anacronice, situate la limita absurdului şi a unei impulsivităţi greu de controlat. Suferind de o inadecvare a diplomaţiei, posibilă reminiscenţă a "imperialismului rus", mitropolitul Kornilii încearcă să facă viabilă o idee perfidă, cea a unui lider unic al credincioşilor de rit vechi din lume.
Fiind în superioritate numerică, suporterii ex-sovietici ai echipei mitropolitului Kornilii ar putea astfel să pună în pericol evoluţia firească a lucrurilor prin impunerea unui lider spiritual favorabil Moscovei, ales în mod "democratic".
Persecutaţi timp de peste două secole în Rusia (abia în 1905 li se vor recunoaşte drepturi egale alături de celelalte confesiuni), liderii credincioşilor staroveri din ţările ex-sovietice doresc ca o instituţie în vârstă de nici 20 de ani să se impună în faţa uneia de peste 150 de ani (în data de 28.10.1846, a fost instalat mitropolitul Ambrosie, Mitropolia de la Fântâna Albă devenind centrul spiritual al majorităţii credincioşilor de rit vechi).
Explicaţia acestor iniţiative ale reprezentanţilor Mitropoliei de Rit Vechi de la Moscova poate consta, conform lui Paul Evdochimov, în conţinutul utopismului ideologiei "Moscova - a treia şi ultima Romă, centrul adevăratei creştinătăţi", respectiv mesianismul naţional, care ia locul misionarismului ecumenic al Bizanţului. Altfel spus, mesianismul rus se transfigurează în ideologia imperială a misiunii superioare pe care o are de îndeplinit poporul rus, respectiv apărarea singurului creştinism adevărat: Ortodoxia.
Un alt aspect al problemei aflate "în litigiu" este reprezentat de rolul de centru spiritual al staroverilor, deţinut de mănăstirea din Fântâna Alba (Belaia Kriniţa), situată în apropiere de localitatea Climăuţi, precum şi sintagma de "arhiepiscop de Fântâna Albă" din titulatura mitropolitului Leonti.
Amintim faptul că după Marea Unire de la 1918, Mitropolia de la Fântâna Albă a continuat să funcţioneze cu acordul autorităţilor române, iar mai târziu, ca urmare a ultimatumului din iunie 1940, când România este obligată să cedeze Basarabia şi Bucovina de Nord Uniunii Sovietice, ierarhia creştină de rit vechi a fost nevoită să-şi mute sediul la Brăila.
Ĩn condiţiile unei reaşezări a spaţiului geopolitic, o idee pusă în aplicare de credincioşii de rit vechi locuitori ai teritoriului românesc este pusă în pericol de o încercare de "rapt" pus la cale de echipa mitropolitului Kornilii.
Ĩnfiinţată în anul 1988, prin transformarea arhiepiscopiei în mitropolie, instituţia condusă de Kornilii Titov doreşte să pună în practică conceptul de "patriarh unic", care urmăreşte în mod evident subminarea autorităţii canonice a mitropolitului Leonti.
Ĩn condiţiile expansiunii modelului cultural şî economic european, acţiunile Moscovei par a fi influenţate de resorturile intime ale panslavismului, evidenţiind încă o dată fie lipsa sentimentului legitimităţii, fie alegerea inadecvată a tipului de reacţie.
Ĩn "Chestiunea rusă la sfârşit de secol XX" (1994), Alexandr Soljenitân făcând bilanţul evoluţiei istorice sinuoase şi constatând risipa inutilă, gratuită, a energiei naţionale care s-a produs prin actele războinice de expansiune sau din orgoliu diplomatic, subliniază faptul că ceea ce a lipsit mereu Rusiei a fost concentrarea asupra ei însăşi, incapacitatea de a-şi aduna forţele.
Ĩntr-o lume globalizată, conflictele generate de suprapunerea zonelor de interes ale actorilor politici regionali tind să dea naştere la forme noi de manifestare cu implicaţii multiple, care riscă uneori să prejudicieze relaţiile inter-ţări.