capitalizarea muzeului

[vitalic sprinceana]

Este posibilă. Instituţia asta poate fi programată/reutilată/transformată aşa încât să producă profit. Iată cum.
Intro:
- muzeul are, în principiu, 3 funcţii: păstrare (conservare), studiere, prezentare (pentru public). Primele două funcţii sunt introverte şi consumatoare de bani. A treia – interacţiunea exponat-vizitator, poate şi trebuie să producă bani.
- e necesară o evaluare materială, în preţuri de piaţă, a activelor muzeului (fondurilor, exponatelor rare, colecţiilor etc.)
Tehnici:
- împreună cu subsidiile directe din bugetul de stat, muzeul ar putea primi o parte din veniturile industriei hoteliere, a transporturilor (2-3 %, să zicem). Or, muzeul ca instituţie, are un aport semnificativ în industria turismului
- muzeul va acorda servicii de expertiză, vânzarea copiilor unor exponate, suvenire etc.
- muzeul trebuie să devină un centru cultural viu: expoziţiile vor fi combinate cu muzică live, vânzare de cărţi, timbre, flori, entertainment. Nopţile muzeale trebuie repetate de mai multe ori pe an, mai ales pe durata verii.
- darea în arendă a unor exponate. Idee puţin eretică. Fireşte, nu vor fi arendate „moaştele naţionale”, dar unele colecţii private sau relicve din fondurile muzeului pot fi o sursă permanentă de bani. Exponatul ce urmează a fi dat în arendă trebuie asigurat (asta e practica occidentală), după care muzeul colectează anual, 4-5 % din valoarea de piaţă a tabloului plus asigurarea. Exemplu: avem un tablou care costa 100 000 euro, o companie trebuie în acest caz să achite anual, 4-5000 euro anual plus asigurarea. Aceşti bani vor fi utilizaţi pentru procurarea altor tablouri – relicve sau pentru conservarea celor existente.
- ghizi specializaţi, care ar fi pregătiţi pentru deservirea unor categorii speciale de vizitatori. La moment, în muzeele moldoveneşti, de exemplu, acelaşi ghid însoţeşte maturii şi copiii, iar povestirea sa este identică pentru ambele categorii. Ideea este să propunem fiecărui vizitator o poveste unică, în aşa fel încât trăirile sale muzeale să fie intense şi să câştigăm în perspectivă, adeziunea emotivă a vizitatorilor.
- o idee ar fi crearea unor Fundaţii (Endowment) care ar gestiona o parte din veniturile muzeului şi le-ar plasa la bursă, în vederea acumulării unor venituri suplimentare.

 

[vitalic sprinceana]

am fost saptamana trecuta la Muzeul national de Istorie cu un nepotel, are 6 ani... ne-am afiliat unui grup de copii de aceeasi varsta (elevii erau in vacanta) si am colindat salile muzeului insotiti de un ghid...ghidul ala povestea, unor copii de 6 ani: asta este portul national din sec. XVIII, asta este o armura din bronz din sec. ... pe langa ca copiii nu au idee ce e aia secole, unde stau si cum se numara, ascultau trasniti termeni de genul: port national, bronz etc... chiar sa nu fie posibila angajarea unor ghizi care ar povesti aclor copii in termeni de poveste, de experienta de basm???
cireasa de pe torta este faptul ca casierita nu cunoaste nici o limba straina...niste englezi au asteptat vreo 20 min pana sa vina un moldovean care stie english sa le procure bilete si sa le explice unde sunt salile care ii intereseaza pe ei...

 

[Umbreon]

Este posibilă. Instituţia asta poate fi programată/reutilată/transformată aşa încât să producă profit. Iată cum.
Intro:
- muzeul are, în principiu, 3 funcţii: păstrare (conservare), studiere, prezentare (pentru public). Primele două funcţii sunt introverte şi consumatoare de bani. A treia – interacţiunea exponat-vizitator, poate şi trebuie să producă bani.
- e necesară o evaluare materială, în preţuri de piaţă, a activelor muzeului (fondurilor, exponatelor rare, colecţiilor etc.)
Tehnici:
- împreună cu subsidiile directe din bugetul de stat, muzeul ar putea primi o parte din veniturile industriei hoteliere, a transporturilor (2-3 %, să zicem). Or, muzeul ca instituţie, are un aport semnificativ în industria turismului
- muzeul va acorda servicii de expertiză, vânzarea copiilor unor exponate, suvenire etc.
- muzeul trebuie să devină un centru cultural viu: expoziţiile vor fi combinate cu muzică live, vânzare de cărţi, timbre, flori, entertainment. Nopţile muzeale trebuie repetate de mai multe ori pe an, mai ales pe durata verii.
- darea în arendă a unor exponate. Idee puţin eretică. Fireşte, nu vor fi arendate „moaştele naţionale”, dar unele colecţii private sau relicve din fondurile muzeului pot fi o sursă permanentă de bani. Exponatul ce urmează a fi dat în arendă trebuie asigurat (asta e practica occidentală), după care muzeul colectează anual, 4-5 % din valoarea de piaţă a tabloului plus asigurarea. Exemplu: avem un tablou care costa 100 000 euro, o companie trebuie în acest caz să achite anual, 4-5000 euro anual plus asigurarea. Aceşti bani vor fi utilizaţi pentru procurarea altor tablouri – relicve sau pentru conservarea celor existente.
- ghizi specializaţi, care ar fi pregătiţi pentru deservirea unor categorii speciale de vizitatori. La moment, în muzeele moldoveneşti, de exemplu, acelaşi ghid însoţeşte maturii şi copiii, iar povestirea sa este identică pentru ambele categorii. Ideea este să propunem fiecărui vizitator o poveste unică, în aşa fel încât trăirile sale muzeale să fie intense şi să câştigăm în perspectivă, adeziunea emotivă a vizitatorilor.
- o idee ar fi crearea unor Fundaţii (Endowment) care ar gestiona o parte din veniturile muzeului şi le-ar plasa la bursă, în vederea acumulării unor venituri suplimentare.

Hahahah, inca o money-machine.
Hai sa vedem ... Ce "fundatii" (ma face sa rid termenul, in cercul de prieteni il folosim mai des pentru a cataloga posteriorul vreounei domnisoare) sa facem ? Gestiunea patrimoniului e o bataie de cap mare, care ne arata ca cei care cred ca e simplu echilibreaza balanta spre valoarea ei medie, contrabalansind rezultatele mai sus de mediu ale profesionistilor. Deci putem zice ca "crearea" !!! unei astfel de fundatii e un lucru usor de spus dar greu de tot de facut. In tarile cu niste piete financiare dezvoltate sunt create organisme speciale de gestiune a portofoliilor, care insa in Moldova lipsesc. Mai mult, in Moldova lipseste piata financiara in general, iar investitiile pe pietele mari bursiere necesita competente si experienta, remunerarea carora ar exploda bugetul organismului.
In fine trebuie sa mentionam ca plasarea lichiditatilor pe pietele financiare de catre un organism economic e un semn net de lipsa de idei (a se traduce ca lipsa de oportunitati reale de investitie cu o valoare actualizata neta > 0 , caci, prin definitie, plasarea lichiditatilor de catre o intreprindere pe pietele financiare are doar rolul de a aduce randamentul trezoreriei la 0 si nicidecum de a "acumula venituri noi".

Nu ma mai iau de partea marketing/logistica/resurse umane caci nu sunt specialist dar unde totusi cerintele de tipul "specializarea personalului si segmentarea clientelei" imi par putin exagerate in limitele bugetelor limitate de care dispun muzeele.

 

[Umbreon]

Ah da, inca ceva.

- e necesară o evaluare materială, în preţuri de piaţă, a activelor muzeului (fondurilor, exponatelor rare, colecţiilor etc.)

E un procedeu foarte greu de implementat, mai ales in cazul unui muzeu.
De ce ?
Pentru ca muzeul face parte din intreprinderile care au niste bancrupcy costs foarte mari, adica activele muzeului se confrunta cu un risk al lichiditatii ridicat si deci, printr-o interdependenta fundamentala in finante, vor necesita un indice de remunerare inalt. Problema in evaluarea asta ar fi deci ca nu prea exista "piata" clasica unde pretul sa tinda pe termen mediu si lung spre echilibru si unde, deci, sa poti, prin arbitrajul cerere-oferta, sa determini pretul de piata al activelor (ma rog, nu pot pretinde ca ash fi specialist pe segmentul asta de piata dar m-ar mira mult dac-ar fi altfel).

Iar industria hoteliera nu o sa dea un ban muzeelor (de ce ar faceo ?), in primul rind deoarece interdependenta statistica si econometrica intre variabile nu poate fi decit foarte slaba, deci nici un manager de hotel sanatos la cap nu o sa scoata 3% din cifra anuala de afaceri ca sa o dea muzeelor/bisericilor/viticultorilor care atrag clienti de afaceri samd.

 

[vitalic sprinceana]

Gestiunea patrimoniului e o bataie de cap mare

sigur, mai bine mizam pe subventii de la stat...sau de la Dumnezeu...si perpetuam traditia unor manageri de muzeu fara cunostinte de economie, fara limbi straine...pentru ca e bataie de cap

In tarile cu niste piete financiare dezvoltate sunt create organisme speciale de gestiune a portofoliilor, care insa in Moldova lipsesc.

pai, cu 10 economisti la metru patrat, se poate de organizat ceva... intotdeauan exista un inceput...

Mai mult, in Moldova lipseste piata financiara in general, iar investitiile pe pietele mari bursiere necesita competente si experienta, remunerarea carora ar exploda bugetul organismului.

pai, remunerati mai bine, vor produce mai mult venit...exista o interdependenta aici, dar e un lucru normal...motivatia, inclusiv cea personal, e un factor neglijat la noi, unde se considera ca pentru 100 dolari un lucrator de la muzeu tre sa sara in sus de atat entuziasm...

Nu ma mai iau de partea marketing/logistica/resurse umane caci nu sunt specialist dar unde totusi cerintele de tipul "specializarea personalului si segmentarea clientelei" imi par putin exagerate in limitele bugetelor limitate de care dispun muzeele.

pot fi atrasi studenti...psihologi, pedagogi, e mai simplu, mai comod, mai ieftin...

Problema in evaluarea asta ar fi deci ca nu prea exista "piata" clasica unde pretul sa tinda pe termen mediu si lung spre echilibru si unde, deci, sa poti, prin arbitrajul cerere-oferta, sa determini pretul de piata al activelor (ma rog, nu pot pretinde ca ash fi specialist pe segmentul asta de piata dar m-ar mira mult dac-ar fi altfel).

piata asta exista...licitatiile publice, sa zicem...apoi, arta nu depinde neaparat de contextul teritorial - politic numit tara... artistii moldoveni pot fi vanduti cu succes si peste hotare...oricum, pentru asta e nevoie de politici culturale eficiente si de strategii pe termen lung...


s-ar putea ca ideea sa fie utopica, dar in SUA e o realitate cotidiana. Louvre va dispune si el de peste 30 mln euro anual de la arabi si francezii se gandesc sa creeze une fondation (asa e termenul, lecturile erotice si semnatismul de cartel nu-i altereaza catusi de putin conotatiile economice) care ar gestiona/multiplica acesti bani...

 

[vitalic sprinceana]

umbreon:

deci nici un manager de hotel sanatos la cap nu o sa scoata 3% din cifra anuala de afaceri ca sa o dea muzeelor/bisericilor/viticultorilor care atrag clienti de afaceri samd.

cultura e un bun public. via inca nu...biserica e la autogestiune...

 

[Umbreon]

sigur, mai bine mizam pe subventii de la stat...sau de la Dumnezeu...si perpetuam traditia unor manageri de muzeu fara cunostinte de economie, fara limbi straine...pentru ca e bataie de cap

Limbile straine si gestiunea portofoliilor nu au mare lucru in comun, iar un tip cu cunostinte suficiente in finante cit sa poata gestiona eficient un portofoliu o sa fie aruncat in alt sector al pietii de munca decit intr-un muzeu ... Bun, hai sa zicem ca se gaseste si exceptia de la regula care are o dragoste patimasa pentru finante si una inca si mai patimasa pentru arta, dar astia nu se prea intilnesc in natura.

pai, cu 10 economisti la metru patrat, se poate de organizat ceva... intotdeauan exista un inceput...

Nostalgia mi-o ia iar pe dinainte si imi aduc iarasi aminte de o colega care a venit pentru prima data la un curs de matematica in clasa a 12 cu 2 ore inainte de sfirsitul anului, si a raspuns acelasi lucru care l-ai scris tu mai sus la intrebarea naturala a profesoarei "De ce ai mai venit?".
Inceput e bine, dar inceputul asta imi pare cam utopic daca isi are obirsia in necesitatile de plasare a fondurilor ale unor muzee, care, daca este sa fim sinceri, nu au mare lucru de plasat.

pai, remunerati mai bine, vor produce mai mult venit...exista o interdependenta aici, dar e un lucru normal...motivatia, inclusiv cea personal, e un factor neglijat la noi, unde se considera ca pentru 100 dolari un lucrator de la muzeu tre sa sara in sus de atat entuziasm...

Vitalic, ca un tip sa nu faca pierderi (nu inca sa mai produca venit) e nevoie de multa materie cenusie. Daca vrei ca sa produca inca si venit, aici tre sa ii platesti la 300 000 £ pe an in sus. Nu poti concura cu asa salarii oferite de marile banci si fonduri investitionale din EU si US.

pot fi atrasi studenti...psihologi, pedagogi, e mai simplu, mai comod, mai ieftin...

Faptul ca pedagogii si psihologii fac parte din forta de muncta "mai ieftin" la moment e oarecum o aberatie temporara si nu poti miza pe ea daca vrei sa faci reforma. Studentii e alta treaba, doar ca vor avea orare variabile caci ii incurca cursurile astea nenorocite, si deci o sa ai, ca la MacDonald's, o perioada de rotatie a personalului de citeva luni, in care abia-abia prinde ceva din meserie studentul nostru si ii si vine sesia.

piata asta exista...licitatiile publice, sa zicem...apoi, arta nu depinde neaparat de contextul teritorial - politic numit tara... artistii moldoveni pot fi vanduti cu succes si peste hotare...oricum, pentru asta e nevoie de politici culturale eficiente si de strategii pe termen lung...

Ei, daca zici tu ca poti fi vinduti cu "succes" si peste hotare o sa te cred pe cuvint. Asta insa nu inseamna inca o lichiditate a activelor. Daca tre' sa organizezi 10 licitatii ca sa vinzi 5 tablouri ... (ok, exagerez, dar nu poti vinde in decurs de 5 zile toate activele muzeului macar de te-ai rupe in 4).

s-ar putea ca ideea sa fie utopica, dar in SUA e o realitate cotidiana. Louvre va dispune si el de peste 30 mln euro anual de la arabi si francezii se gandesc sa creeze une fondation (asa e termenul, lecturile erotice si semnatismul de cartel nu-i altereaza catusi de putin conotatiile economice) care ar gestiona/multiplica acesti bani...

Ei, comparatia asta mi-a cam taiat inspiratia argumentativa.

cultura e un bun public. via inca nu...biserica e la autogestiune...

Stai ca eu vorbeam de statistica. Nici macar Stati nu cred sa ne poata face vreun studiu statistic in care sa ne demonstreze verde pe negru cum ca muzeele in Moldova ar avea o influenta clara asupra industriei hoteliere ( In sens ca macar una dintre variabilele care s-ar referi la muzeu ca numarul de vizitatori sau variatia investitiilor, simpla, in modul, logaritmata sau ridicata la patrat sa fie corelata macar la 0.4 cu variatia cifrelor de afaceri in industria hoteliera.)

 

[dictionar]

... (bla-bla) ne-am afiliat unui grup de copii de aceeasi varsta (elevii erau in vacanta)... (bla-bla).... unor copii de 6 ani: ...

nu mai cred ca acesti ''elevi'' chiar 6 ani aveau, sau acesti copii de 6 ani erau elevi... acum e luna martie ma indoiesc ca s-au dus la scoala de 5 ani ... Stiu ca nu are mare legatura cu tema...

 

[vitalic sprinceana]

erau clasa I...nimic ciudat, nimic suprinzator... nimic extraterestru

 

[vitalic sprinceana]

Umbreon:

Limbile straine si gestiunea portofoliilor nu au mare lucru in comun, iar un tip cu cunostinte suficiente in finante cit sa poata gestiona eficient un portofoliu o sa fie aruncat in alt sector al pietii de munca decit intr-un muzeu ...

criteriul "cunoasterea limbilor straine" tine in primul rand de lucratorii muzeului, cei care se afla in contact permanent cu vizitatorii, solicitatori de servicii.. in principiu, daca un consultant financiar (un grup de consultanti) reusesc sa se descurce in bursele internationale fara cunoasterea limbilor straine (ma indoiesc oricum), e bine...

Bun, hai sa zicem ca se gaseste si exceptia de la regula care are o dragoste patimasa pentru finante si una inca si mai patimasa pentru arta, dar astia nu se prea intilnesc in natura.

nu se mizeaza pe dragoste ci pe transformarea artei in bani...tipul poa si sa urasca arta...e treaba lui, dar sa scoata bani din ea..nu e mai mult decat dragostea unui designer fata de site-ul pe care-l elaboreaza la moment...

Inceput e bine, dar inceputul asta imi pare cam utopic daca isi are obirsia in necesitatile de plasare a fondurilor ale unor muzee,

e doar o masura dintr-un bloc...repet: schimbarea trebuie sa fie una structurala si sustinuta de o politica (un set de politici culturale) coerenta...fondurile sunt doar o parghie, mai sunt si altele, enumerate de mine: servicii de expertiza, arenda a unor exponate, vanzarea unor copii...

daca este sa fim sinceri, nu au mare lucru de plasat.

chestia asta e o afirmatie in vant, or, pana nu se face o evaluare in preturi de piata a fondurilor artistice nu putem spune mare lucru... dar faptul ca exista multe tablouri moldoveneste in expozitii private, in Moldova si peste hotare, e ceva... la fel
ok, la moment nu e nimic de plasat, pentru ca muzeul depinde exclusiv de finantarea de stat si nu pre are o autonomie financiara (chestia asta trebuie si ea modificata/schimbata cumva)

Faptul ca pedagogii si psihologii fac parte din forta de muncta "mai ieftin" la moment e oarecum o aberatie temporara si nu poti miza pe ea daca vrei sa faci reforma.

sistemul de invatamant superior din moldova are o chestie formidabila: practica pedagogica sau practica pur si simplu..asta ar putea constitui o sursa permanenta de personal calificat (mai ales in lucrul de interactiune directa cu vizitatorii si pregatirea programelor) daca se fac doua modificari
- practica asta trebuie platita (nu ca acum, pe gratis si de pomana)
- sistemul de invatamint trebuie sa mizeze mai mult pe competente sia biltiati finale dobandite, decat pe prezente/absente sis tatistici ale prezentei, altfel spus tre sa fie mai flexibil, intelegator cu studentii ce lucreza, in genere...

Ei, daca zici tu ca poti fi vinduti cu "succes" si peste hotare o sa te cred pe cuvint. Asta insa nu inseamna inca o lichiditate a activelor. Daca tre' sa organizezi 10 licitatii ca sa vinzi 5 tablouri ... (ok, exagerez, dar nu poti vinde in decurs de 5 zile toate activele muzeului macar de te-ai rupe in 4).

depinde de pret...daca in cadrul unei licitatii este vandut un tablou la o suma cu multe zerouri, e suficient.. crede-ma, asemenea tablouri exista...arta moldoveneasca a produs si nume grele...

Ei, comparatia asta mi-a cam taiat inspiratia argumentativa.

da, muzeul national de istorie a moldovei nu e louvre, nici nu trebuie sa fie..dar ar putea importa ceva experienta, instrumente, strategii...

Stai ca eu vorbeam de statistica. Nici macar Stati nu cred sa ne poata face vreun studiu statistic in care sa ne demonstreze verde pe negru cum ca muzeele in Moldova ar avea o influenta clara asupra industriei hoteliere

exista doua strategii:
- o taxa de stat, de felul accizelor - cultura e un bun public care trebuie sustinut, finantat etc...

- majoritatea hotelurilor moldovenesti propun excursii la muzee, deci e normal sa dea 3-4 % pentru dezvoltarea acestui sector - vor avea si ei de castigat, oferte turistice mai atractive, pachete distractive banoase etc...

 

[fulcanelli]

Modele de finantare in occident :
http://www.louvre.fr/media/repository/ressources/sources/pdf/RA03finances_v2_m56577569830541188.pdf

http://www.britishmuseum.org/pdf/2. Financial_memorandum.pdf

 

[MirK]

am fost saptamana trecuta la Muzeul national de Istorie cu un nepotel, are 6 ani... ne-am afiliat unui grup de copii de aceeasi varsta (elevii erau in vacanta) si am colindat salile muzeului insotiti de un ghid...ghidul ala povestea, unor copii de 6 ani: asta este portul national din sec. XVIII, asta este o armura din bronz din sec. ... pe langa ca copiii nu au idee ce e aia secole, unde stau si cum se numara, ascultau trasniti termeni de genul: port national, bronz etc... chiar sa nu fie posibila angajarea unor ghizi care ar povesti aclor copii in termeni de poveste, de experienta de basm???

Povestesti despre copii descumpanati de ghidul care le vorbea ca unor adulti. Eu am avut o experienta oarecum inversa : niste adulti dupa care ghidul alerga prin tot muzeul. Iata cum a fost treaba.

La o universitate din sudul Frantei, unde imi faceam studiile, a venit intr-un an un grup de egipteni sa faca un stagiu pedagogic. Erau vreo 40 de persoane, trecute peste 35 de ani, cu familii si copii acasa, pe scurt, tipi si tipe asezati deja in viata. Era pentru prima data cand ieseau din tara. Desi vorbeau o franceza mai mult decat aproximativa, erau foarte sociabili si cu unii am si legat relatii mai stranse.

Intr-o dimineata, unul din ei, care-mi era vecin in caminul studentesc, suna la usa. “Mircea, noi a merge in excursie, castelele Luarei vedea, vrei veni cu noi ? Un loc liber in autocar. Muhamed bolnav, nu vine ». Il intreb cand e plecarea. « Imediat », imi zice amicul meu Hussein surazand de sub mustati. Vacanta de Pasti era in toi, planuri deosebite nu prea aveam , de aceea gandul de a face o plimbare gratuita pe valea Luarei nu mi se parea a fi dintre cele mai neplacute. Cateva minute mai tarziu eram in autocar inconjurat de mutrele festive ale urmasilor lui Tutanhamon.

Pe drum, cred ca abia daca am avut o clipa de liniste, restul vremii timpanii mi s-au « delectat » cu repertuarul integral al lui Um Khalsum, acompaniat de batai ritmice din palme, tropaila si chiuit ausurzitor. Soferul autocarului, foarte galic prenumit Jean-Pierre, mai facea din cand in cand cate o tentativa timida sa bage ceva frantuzesc la radio, dar fiii mandri ai Egiptului curmau din start orice inceput de rebeliune artistica.

Pe la amiaza am ajuns la primul castel, le château de Chambord. Ghidul, o frantuzoiaca fara varsta, cocheta si plina de rafinament, ne conduce in prima sala. Incepe sa ne povesteasca despre castel. Dupa nici doua minute, brusc, tipa se opreste din vorba si-si holbeaza ochii la ceva din spatele nostru. Intorc capul sa vad ce se intampla. Fusei martorul unei scene epice. Doi egipteni se aflau dincolo de barierele ce separau exponatele de culoarul de vizita : unul avea pe cap un coif de tip medieval, in mana dreapta o spada lunga desprinsa de pe perete si piciorul cocotat solemn pe un fotoliu Louis XVI. Baiatul se ranjea fericit in timp ce camaradul sau alerga in jurul lui tragandu-i poze cu flash din diferite perspective. Stupoarea ghidului era de nedescris. Urletul de groaza al frantuzoaicei fu imediat acoperit de alarma care se declansa dupa ce egipteanul cu aparatul foto rasturna un cavaler in armura care avu nenorocul sa se afle pe traiectoria inspiratiei sale fotografice.

Radeam ca un nebun. Cu lacrimi. Spasmodic. Socul civilizatiilor se desfasura in salbateca-i splendoare, aici, in fata mea. Estetul din mine jubila. Din pacate, nu pentru multa vreme. Armata de paznici condusa de un conservator dolofan a descins asupra noastra, manandu-ne brutal catre iesire ca pe o turma de vaci ratacite in mijlocul unui garden-party. Scosi afara din regescul lacas, ni s-a cerut explicatii. A fost pentru mine prilejul sa-mi descopar un talent de negociator iesit din comun. Lent, calm, cu un zambet curtenitor, am adus la cunostinta directorului ca bovinii inocenti pa care ii are in fata sunt de fapt egipteni, ca in Egipt nu exista muzee ceea ce a si creat regretabilul incident. Camarazii mei, continuam eu placid, nu stiau ca este absolut interzis sa te atingi de exponate nemaivorbind de a le proba tragandu-ti-le pe teasta sau izbindu-le de pamant. Sarmanii erau atat de miscati de frumusetea lucrurilor incat n-au rezistat tentatiei de a le supune simtului tactil. A urmat apoi o evocare a conditiilor sociale dure pe care le-au avut de indurat mizerabilii dar onestii membri ai grupului din care intamplator faceam parte. Acest din urma epizod al pledoariei mele va fi inmuiat defintiv inima conservatorului, probabil om de stanga si sensibil la problemele lumii a treia. Am obtinut permisiunea sa continuam vizita, dar cu un alt ghid caci doamna Y inca nu-si revenise de la cele vazute.

Iata-ne din nou in castel. Trecem o sala, doua, trei, ajungand in a patra suntem pironiti de un vuiet ascutit , apocaliptic. Alarma ! « Blia, de data asta, daca e ceea ce cred, am sfeclit-o ! », sopoti putin ingrijorat vocea mea interioara. Ma dau doi pasi in spate, revenind in sala din care abia iesisem. Strecor o privire spre partea opusa a salii si evit in extremis un atac de apoplexie. Alti doi descendenti ai zidarilor de piramide s-au distins in patul cu baldachin unde obisnuia candva sa-si odihneasca trupul Ludovic al XIV-lea ! Unul din ei, glumet subtil, l-a impins pe celalt in pat infasurandu-l pana peste cap in cuvertura brodata cu fire aurii, o capodopera fara pret. Victima se zbatea ca un nauc, proferand epitete extrem de depreciative la adresa mamei glumetului si a intregului sau neam, asa cum mi s-a tradus mai tarziu.

Incontestabilul meu talent de negociator si om de compromisuri n-a avut timpul sa se ilustreze in aceste imprejurari. In cateva clipe am fost condusi in parcare, urcati in autocar si amenintati cu urmariri penale daca picior de-al nostru mai calca pe aici.

La al doilea castel am ajuns devansand programul cu trei ore. Am renuntat prudent la vizita pretextand o durere de cap. In asteptarea grupului, am mers sa vad tarcul cu caini de vanatoare crescuti de proprietarul actual al castelului.

Odata intors la autocar, dau de Hussein : « Pacat nu venit cu noi Mircea, ai ratat ceva ! ». N-am avut curajul sa-l intreb ce anume…