Da vinci
Ca sa nu mai imblati prin reteaua noastra periculoasa va reproduc in articol:
Cine sunt hulitorii lui Iisus?
Constantin Tanase
Astazi, in cadrul unei premiere mondiale de exceptie, in 66 de tari concomitent, incepe demonstrarea filmului „Codul lui Da Vinci”. Cititorii avizati cunosc istoria acestei pelicule si nu vom insista asupra ei. Ceea ce ni se pare important - subiect la care ne vom opri in continuare - este reactia Bisericii la filmul cu pricina.
Primii au reactionat membrii Sinodului Bisericesc Crestin-Ortodox din R. Moldova. In mesajul IPS Vladimir, semnat si de alti episcopi, filmul este declarat „o batjocura fata de Hristos”, iar vizionarea lui de catre crestini - drept o „lepadare de Hristos”. Intr-o scrisoare deschisa adresata conducerii politice a R. Moldova, semnata de PS Episcop Dorimedont, se merge si mai departe, formulandu-se categoric cerinta „sa fie oprita imediat difuzarea atat a cartii, cat si a filmului „Codul lui Da Vinci” pe intreg teritoriul intregii tari”. Mai rezervata si prudenta e reactia Mitropoliei Basarabiei, care doar „indeamna pe credinciosi sa manifeste rezerve si discernamant” fata de film si ii sfatuieste „sa faca distinctie intre fictiune si adevarurile credintei crestine”. La fel de prudenta este si reactia Episcopiei Catolice de la Chisinau, care considera ca „crestinii singuri trebuie sa decida daca se merita ca prin prezenta lor sa contribuie financiar la o asemenea blasfemie”.
Nu negam dreptul Bisericii de a se apara de hulitorii ei. Depinde insa cum o face. Una e sa atentionezi, sa indemni la discernamant si e cu totul alta sa ceri interzicerea difuzarii filmului. Nu traim, totusi, in timpurile Inchizitiei medievale si nu cred ca e posibil astazi sa-i ardem pe rug in fata Cinematografului „Patria” pe „ereticii” care vor viziona „Codul lui Da Vinci”. Dincolo de alte ratiuni mai sacre sau mai putin sacre, exista una fundamentala: omul este o fiinta ganditoare si Dumnezeu l-a facut liber, inzestrandu-l cu harul de a cugeta, de a alege si de a decide. Si punctum. Aceasta pe de o parte.
Pe de alta parte, cererea inchizitoriala a bisericii mi se pare nu numai hilara, dar si tardiva, ba chiar cu totul intarziata in timp: majoritatea crestinilor ortodocsi, intelectuali de formatie, de mult au citit „Codul lui Da Vinci”. L-au citit si nu cred ca la sfanta impartasanie au marturisit acest fapt drept pacat. Daca Biserica se teme ca sa nu fie afectati credinciosii simpli, se teme zadarnic, pentru ca acestia nu citesc nu numai „Codul lui Da Vinci”, dar nici ziare. Atunci, care ar fi rostul campaniei furibunde impotriva respectivului film? Si apoi, cat e de motivata temerea bisericii ca aceasta „erezie cinematografica” ar putea sa-i clatine temeliile, sa indeparteze credinciosii de la sanul ei?
Ma tem ca, astazi, pe credinciosii ortodocsi ii indeparteaza de biserica nu „operele eretice” din literatura si cinematografie, ci insasi biserica si unii dintre slujitorii ei. Nu generalizez, nu am intentia de a-i jigni pe preotii cu har care-si fac cu onestitate datoria, dar trebuie sa rostim si cealalta parte de adevar: un preot cu rasa murdara de bors, cu barba plina de faramituri, cu ochii umflati de betie si cu mana tremurand intinsa spre buzunarul bietului crestin este de o suta de ori mai periculos decat „Codul lui Da Vinci”. Iata in privinta acestor preoti trebuie sa fie indreptata mania bisericii, fata de ei trebuie sa fie intoleranta si chiar inchizitoriala. Nu оmpotriva unui film trebuie sa lupte IPS Vladimir, ci оmpotriva preotilor care vin cu „Mercedes”-ul la biserica, unde-i asteapta turma flamanda si imbracata in terfe. Si atunci „Codul lui Da Vinci” nu va mai fi periculos, iar credinciosii vor intelege cine sunt de fapt cei mai periculosi hulitori ai lui Iisus.