Interesant in ce directie va merge tara noastra... mai jos un articol despre activitatea comunista...
DECLARAŢIA DEPUTAŢILOR SOCIAL-LIBERALI PE MARGINEA IMPACTULUI ADERĂRII PCRM LA STÎNGA EUROPEANĂ ASUPRA IMAGINII REPUBLICII MOLDOVA
Onorată asistenţă, stimaţi colegi,
Recent Partidul Comunştilor din Republica Moldova, formaţiunea ce deţine majoritatea în legislativul de la Chişinău şi în fruntea căreia se află preşedintele Republicii Moldova, a aderat la o organizaţie europeană a stîngii radicale, numită Stînga Europeană.
Fireşte, fiecare formaţiune politică legal înregistrată este liberă să-şi aleagă partenerii săi peste hotare, să adere la orice familie politică europeană sau mondială. Cazul PCRM este, totuşi, unul mai special din două motive. Primul e acela că acest partid politic deţine integral puterea în Republica Moldova, respectiv imaginea formaţiunii este automat transferată asupra ţării, şi a doua e că PCRM-ul a promis prin intermediul liderului său încă acum doi ani reformarea, revizuirea principiilor programatice şi orientarea sa spre familia stîngii democratice.
Perspectiva unei atare evoluţii era salutată de social-liberali, precum şi de alte formaţiuni din opoziţia parlamentară, ea fiind încurajată şi de partenerii din vest ai Republicii Moldova. Reamintesc că în martie 2005, imediat după alegerile parlamentare, mai mulţi prieteni din Vest îmi argumentau necesitatea votării preşedintelui Voronin şi cu aceea că dînsul ar fi decis să-şi revizuiască viziunile politice şi să purceadă imediat la reformarea formaţiunii pe care o conduce. Vă sugerez să deschideţi săptămînalul “Democraţia” din martie-aprilie 2005 ca să vedeţi optimismul acelor colegi occidentali care vedeau deja PCRM-ul reformat, pornit pe calea cea bună, angajat într-un amplu proces de democratizare şi europeizare a ţării. Dînşii erau ferm convinşi că pînă în toamna anului 2005 în locul PCRM vom avea un partid puternic al stîngii democrate, care eventual ar putea consolida întreg spectrul social-democrat din ţară în jurul său, devenind un partener activ şi credibil al mişcării socialiste europene şi chiar al Internaţionalei Socialiste. La rîndul lor, mai multe fundaţii politice vestice îşi pregăteau deja experţii şi fondurile necesare pentru restructurarea PCRM-ului.
Din păcate, visele prietenilor noştri occidentali s-au dovedit a fi o himeră, ca şi aşteptările noastre de altfel. PCRM-ul nu s-a reformat, în fruntea lui aşa şi n-au fost promovaţi acei noi lideri cu “faţă umană şi europeană” despre care se vorbea, iar Republica Moldova rămîne în continuare fără reprezentare în Internaţionala Socialistă.
PCRM-ul a preferat, în spiritul celor mai „frumoase” tradiţii leniniste, să nu discute cu “oportuniştii” social-democraţi, cu urmaşii “trădătorilor” Kautski şi Plehanov. Ca nişte veritabili discipoli ai leninismului, ei au preferat să adere la o grupare europeană a marxiştilor radicali, numită Stînga Europeană, o încercare îndoielnică de reanimare a mişcării ortodoxal-marxiste în Europa, o minusculă asociaţie alcătuită din 18 formaţiuni marginale ale scenei politice din 15 ţări europene, 9 dintre aceste partide fiind extraparlamentare. Un singur partid din cele prezente în această dubioasă fraternitate a ultimilor marxişti din Europa, şi anume Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, se află la guvernare, în timp ce un alt partid, şi anume, Partidul Reconstrucţiei Comuniste din Italia, face parte din coaliţia de guvernămînt de centru-stînga din Italia.
Ştim însă cu toţii că politica europeană se face în bună parte în culisele grupurilor politice de pe continent. Ţările care au o poziţie bună în clubul socialiştilor, conservatorilor sau liberalilor, reuşesc să-şi apere şi să-şi promoveze interesele în Parlamentul European. Noi însă, stimaţi colegi, nu doar că avem neşansa ca partidul care guvernează Republica Moldova să nu facă parte din una din grupările politice majore de pe continent, dar şi marele nenoroc de a-l vedea asociat cu cea mai contestabilă asociaţie de partide care există în Europa la ora actuală.
Stînga Europeană nici măcar nu dispune de un grup propriu în Parlamentul European, cel mai grav fiind faptul că ei sînt un fel de paria în mediile politice continentale, fiind evitaţi pînă şi de colegii lor socialişti sau social-democraţi. Fireşte, acest lucru se datorează demersului necamuflat marxist şi dogmatic al formaţiunilor din gruparea dată, dar şi faptului că unele partide din Stînga Europeană mai fac parte din aşa-numitul Front Anti-Capitalist, o grupare a stîngii radicale şi revoluţionare. E cazul să reamintim că noii parteneri ai comuniştilor moldoveni se pronunţă împotriva procesului de construcţie europeană, care în opinia lor ar favoriza interesul “marelui capital european” şi au fost categoric împotriva Tratatului Constituţional European. Nu ne rămîne decît să ne întrebăm : Aceştia sînt partenerii pe care şi i-a găsit PCRM-ul în vederea apropierii noastre de Europa ? Aceştia sînt cei care ne vor susţine la Bruxelles sau în marile cancelarii ale lumii ?
În manifestul de constituire al Stingii Europene, adoptat acum trei ani la Berlin, este aspru criticată administraţia americană actuală. În aceste condiţii mă întreb cît de fericiţi sînt partenerii noştri de peste Atlantic să ateste aderarea PCRM la un club politic prin excelenţă anti-Washington, sau după cum spun ei “anti-imperialist” ? Noi dorim să demolăm hegemonia americană, să lichidăm NATO, să scăpăm de Fondul Monetar Internaţional şi de Organizaţia Mondială a Comerţului, ne spun în manifestul deja citat noii prieteni ai comuniştilor moldoveni. Interesant, cum comentează aceste atitudini comuniştii de la Chişinău şi mai ales preşedintele Vladimir Voronin?
În această situaţie nu putem să nu ne amintim de vechiul proverb: spune cine-ţi sînt prietenii şi-ţi voi spune cine eşti. Sper că prietenii noştri din Vest, şi în cazul dat mă refer nu la guverne şi oficiali, ci anume la acele persoane care au mediat în aprilie 2005 realegerea preşedintelui Voronin pentru un al doilea mandat, înţeleg şi ei că aderarea PCRM la Stînga Europeană indică cît se poate de clar derapajul comuniştilor moldoveni şi ai liderului lor de la angajamentul politic pe care şi l-au asumat în aprilie 2005 în faţa cetăţenilor acestei ţări şi în faţa partenerilor occidentali ai Republicii Moldova.
Stimaţi colegi,
Deputaţii social-liberali consideră că aderarea PCRM la Stînga Europeană, o organizaţie politică din care fac parte ca membri sau observatori formaţiuni cu grave antecedente politice, partide care au fost sau chiar mai ramîn supravegheate îndeaproape de serviciile speciale din ţările lor pentru trecutul lor terorist în sensul direct al cuvîntului, aduce grave prejudicii de imagine ţării noastre. Social-liberalii consideră că nu mai pot exista nici un fel de dubii legate de demersul politic al partidului condus de dl Voronin şi de agenda lui. Un partid care aderă la o familie politică anti-americană, anti-europeană, anti-NATO, anti-comerţ liber, decredibilizează orice mesaj pro-european, orice discurs demagogic despre liberalizarea economiei şi democratizarea societăţii, orice angajament de parteneriat durabil cu SUA. Prin acest pas, PCRM-ul şi liderii săi şi-au reconfirmat aderenţa lor deplină la tradiţia marxist-leninistă, şi-au demascat esenţa lor anti-americană si anti-europeană, aducînd o atingere gravă imaginii ţării în afară şi interesului naţional al Republicii Moldova.
DECLARAŢIA DEPUTAŢILOR SOCIAL-LIBERALI PE MARGINEA IMPACTULUI ADERĂRII PCRM LA STÎNGA EUROPEANĂ ASUPRA IMAGINII REPUBLICII MOLDOVA
Onorată asistenţă, stimaţi colegi,
Recent Partidul Comunştilor din Republica Moldova, formaţiunea ce deţine majoritatea în legislativul de la Chişinău şi în fruntea căreia se află preşedintele Republicii Moldova, a aderat la o organizaţie europeană a stîngii radicale, numită Stînga Europeană.
Fireşte, fiecare formaţiune politică legal înregistrată este liberă să-şi aleagă partenerii săi peste hotare, să adere la orice familie politică europeană sau mondială. Cazul PCRM este, totuşi, unul mai special din două motive. Primul e acela că acest partid politic deţine integral puterea în Republica Moldova, respectiv imaginea formaţiunii este automat transferată asupra ţării, şi a doua e că PCRM-ul a promis prin intermediul liderului său încă acum doi ani reformarea, revizuirea principiilor programatice şi orientarea sa spre familia stîngii democratice.
Perspectiva unei atare evoluţii era salutată de social-liberali, precum şi de alte formaţiuni din opoziţia parlamentară, ea fiind încurajată şi de partenerii din vest ai Republicii Moldova. Reamintesc că în martie 2005, imediat după alegerile parlamentare, mai mulţi prieteni din Vest îmi argumentau necesitatea votării preşedintelui Voronin şi cu aceea că dînsul ar fi decis să-şi revizuiască viziunile politice şi să purceadă imediat la reformarea formaţiunii pe care o conduce. Vă sugerez să deschideţi săptămînalul “Democraţia” din martie-aprilie 2005 ca să vedeţi optimismul acelor colegi occidentali care vedeau deja PCRM-ul reformat, pornit pe calea cea bună, angajat într-un amplu proces de democratizare şi europeizare a ţării. Dînşii erau ferm convinşi că pînă în toamna anului 2005 în locul PCRM vom avea un partid puternic al stîngii democrate, care eventual ar putea consolida întreg spectrul social-democrat din ţară în jurul său, devenind un partener activ şi credibil al mişcării socialiste europene şi chiar al Internaţionalei Socialiste. La rîndul lor, mai multe fundaţii politice vestice îşi pregăteau deja experţii şi fondurile necesare pentru restructurarea PCRM-ului.
Din păcate, visele prietenilor noştri occidentali s-au dovedit a fi o himeră, ca şi aşteptările noastre de altfel. PCRM-ul nu s-a reformat, în fruntea lui aşa şi n-au fost promovaţi acei noi lideri cu “faţă umană şi europeană” despre care se vorbea, iar Republica Moldova rămîne în continuare fără reprezentare în Internaţionala Socialistă.
PCRM-ul a preferat, în spiritul celor mai „frumoase” tradiţii leniniste, să nu discute cu “oportuniştii” social-democraţi, cu urmaşii “trădătorilor” Kautski şi Plehanov. Ca nişte veritabili discipoli ai leninismului, ei au preferat să adere la o grupare europeană a marxiştilor radicali, numită Stînga Europeană, o încercare îndoielnică de reanimare a mişcării ortodoxal-marxiste în Europa, o minusculă asociaţie alcătuită din 18 formaţiuni marginale ale scenei politice din 15 ţări europene, 9 dintre aceste partide fiind extraparlamentare. Un singur partid din cele prezente în această dubioasă fraternitate a ultimilor marxişti din Europa, şi anume Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, se află la guvernare, în timp ce un alt partid, şi anume, Partidul Reconstrucţiei Comuniste din Italia, face parte din coaliţia de guvernămînt de centru-stînga din Italia.
Ştim însă cu toţii că politica europeană se face în bună parte în culisele grupurilor politice de pe continent. Ţările care au o poziţie bună în clubul socialiştilor, conservatorilor sau liberalilor, reuşesc să-şi apere şi să-şi promoveze interesele în Parlamentul European. Noi însă, stimaţi colegi, nu doar că avem neşansa ca partidul care guvernează Republica Moldova să nu facă parte din una din grupările politice majore de pe continent, dar şi marele nenoroc de a-l vedea asociat cu cea mai contestabilă asociaţie de partide care există în Europa la ora actuală.
Stînga Europeană nici măcar nu dispune de un grup propriu în Parlamentul European, cel mai grav fiind faptul că ei sînt un fel de paria în mediile politice continentale, fiind evitaţi pînă şi de colegii lor socialişti sau social-democraţi. Fireşte, acest lucru se datorează demersului necamuflat marxist şi dogmatic al formaţiunilor din gruparea dată, dar şi faptului că unele partide din Stînga Europeană mai fac parte din aşa-numitul Front Anti-Capitalist, o grupare a stîngii radicale şi revoluţionare. E cazul să reamintim că noii parteneri ai comuniştilor moldoveni se pronunţă împotriva procesului de construcţie europeană, care în opinia lor ar favoriza interesul “marelui capital european” şi au fost categoric împotriva Tratatului Constituţional European. Nu ne rămîne decît să ne întrebăm : Aceştia sînt partenerii pe care şi i-a găsit PCRM-ul în vederea apropierii noastre de Europa ? Aceştia sînt cei care ne vor susţine la Bruxelles sau în marile cancelarii ale lumii ?
În manifestul de constituire al Stingii Europene, adoptat acum trei ani la Berlin, este aspru criticată administraţia americană actuală. În aceste condiţii mă întreb cît de fericiţi sînt partenerii noştri de peste Atlantic să ateste aderarea PCRM la un club politic prin excelenţă anti-Washington, sau după cum spun ei “anti-imperialist” ? Noi dorim să demolăm hegemonia americană, să lichidăm NATO, să scăpăm de Fondul Monetar Internaţional şi de Organizaţia Mondială a Comerţului, ne spun în manifestul deja citat noii prieteni ai comuniştilor moldoveni. Interesant, cum comentează aceste atitudini comuniştii de la Chişinău şi mai ales preşedintele Vladimir Voronin?
În această situaţie nu putem să nu ne amintim de vechiul proverb: spune cine-ţi sînt prietenii şi-ţi voi spune cine eşti. Sper că prietenii noştri din Vest, şi în cazul dat mă refer nu la guverne şi oficiali, ci anume la acele persoane care au mediat în aprilie 2005 realegerea preşedintelui Voronin pentru un al doilea mandat, înţeleg şi ei că aderarea PCRM la Stînga Europeană indică cît se poate de clar derapajul comuniştilor moldoveni şi ai liderului lor de la angajamentul politic pe care şi l-au asumat în aprilie 2005 în faţa cetăţenilor acestei ţări şi în faţa partenerilor occidentali ai Republicii Moldova.
Stimaţi colegi,
Deputaţii social-liberali consideră că aderarea PCRM la Stînga Europeană, o organizaţie politică din care fac parte ca membri sau observatori formaţiuni cu grave antecedente politice, partide care au fost sau chiar mai ramîn supravegheate îndeaproape de serviciile speciale din ţările lor pentru trecutul lor terorist în sensul direct al cuvîntului, aduce grave prejudicii de imagine ţării noastre. Social-liberalii consideră că nu mai pot exista nici un fel de dubii legate de demersul politic al partidului condus de dl Voronin şi de agenda lui. Un partid care aderă la o familie politică anti-americană, anti-europeană, anti-NATO, anti-comerţ liber, decredibilizează orice mesaj pro-european, orice discurs demagogic despre liberalizarea economiei şi democratizarea societăţii, orice angajament de parteneriat durabil cu SUA. Prin acest pas, PCRM-ul şi liderii săi şi-au reconfirmat aderenţa lor deplină la tradiţia marxist-leninistă, şi-au demascat esenţa lor anti-americană si anti-europeană, aducînd o atingere gravă imaginii ţării în afară şi interesului naţional al Republicii Moldova.
Any minute now! Adica Voronin se afla in situatia de a fi ultimul care stinge lumina in RM, moldovenii dorind obtinerea cetateniei romane, iar el, in marinimia caracteristica, le ofera etnicilor moldoveni sansa de a-si prezerva identitatea distincta de cea romana (normal :he: )prin obtinerea cetateniei statului cu care atata marinimie il conduce. 
cind vede ca atitia moldoveni ishi doresc cetatenie romina, eaca shi a inventat acest circ 