adrenalina
fara aripi
De citeva saptamini, duminica seara, pe un post de nisa, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu au o emisiune care se doreste altfel. Un experiment: intelectuali pe un post de televiziune. La ultima emisiune discutau despre clasa politica. Era aproape de sfirsit, ajunsesera la momentul lucrurilor strigatoare la cer, cind transmisia s-a intrerupt, lasindu-l pe Gabriel Liiceanu cu fraza neterminata. Fara nici un avertisment, fara obisnuitele concluzii si formulele de politete de final, emisiunea s-a oprit si o editie speciala i-a luat locul degraba. Am crezut ca s-a intimplat o nenorocire. Ei bine, nu! Aterizasera, in schimb, „galacticii“! Transmisia in direct de la Otopeni se impunea de urgenta, caci altfel lua concurenta caimacul. Nu mai conta necuviinta de a-i lasa pe cei doi participanti si publicul lor intr-o situatie penibila, caci televiziunea are propriile sale standarde. Cam ca politica la care se refereau cei doi, televiziunea se plaseaza dincolo de morala. De aceea nici nu mai are importanta ca nici un fotbalist madrilen nu a aparut minute in sir, iar, intre timp, emisiunea s-ar fi putut incheia firesc. A fost nu doar un lucru strigator la cer, ci o certificare a locului intelectualului in lumea de azi. Ceea ce nu a reusit instigatorilor manifestatiilor antiintelectuale din 1990 cind sloganul „Noi muncim, nu gindim!“ irumpea pe strazile Bucurestiului ca o expresie mimata a urii de clasa, a reusit din plin capitalismul de mucava: izolarea si ridiculizarea intelectualului. Acesta nu mai este decit o umbra.
Relativismul etic practicat si profesat de actorii mediocri ai tranzitiei romanesti isi face simtit efectul. Daca intelectualii incarnau manifestarea vie a responsabilitatii, cel putin, ca sa zicem ca Aron, sub forma spectatorului angajat, dezlantuirea fara constringeri morale a mediei si eruptia hedonismului l-au redus la rolul de prestator de servicii. Morala pusa intre paranteze si (re)descoperita episodic nu mai favorizeaza interventia intelectualului. Sa se fi schimbat societatea astfel incit intelectualul trebuie sa dispara? Sa fi riscat intelectualul prea mult afisindu-se public incit si-a „tradat“ menirea critica?
citeste mai departe aici
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=7500&art=19007&cHash=edae45b1e0
Relativismul etic practicat si profesat de actorii mediocri ai tranzitiei romanesti isi face simtit efectul. Daca intelectualii incarnau manifestarea vie a responsabilitatii, cel putin, ca sa zicem ca Aron, sub forma spectatorului angajat, dezlantuirea fara constringeri morale a mediei si eruptia hedonismului l-au redus la rolul de prestator de servicii. Morala pusa intre paranteze si (re)descoperita episodic nu mai favorizeaza interventia intelectualului. Sa se fi schimbat societatea astfel incit intelectualul trebuie sa dispara? Sa fi riscat intelectualul prea mult afisindu-se public incit si-a „tradat“ menirea critica?
citeste mai departe aici
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=7500&art=19007&cHash=edae45b1e0