..
nata, s poate sh eu?
iata
s-au spart pahare
e ryndul cioburilor sa-mi intre, acum, sub piele
le-am auzit certyndu-se:
vor sa-mi faca durerea mai apasatoare
cioburi mari, care se cred ferestre
cioburi medii, care se cred stele
cioburi mici, care se cred lacrimi...
incearca sa ma minta si sa ma ea pentru ele
cioburi albe
cioburi rosii
cioburi negre
se bat si se fac tsandari in mine
mi se ascund in gynduri si se transforma in vise
se zbat odata ku inima si se prefac in synge
privesc impreuna ku okii la usi si ferestre inkise...
cioburi arse
cioburi in flacari
toate asteapta sa ma strapunga
unul se uita suspect la degetul inelar
o face pe prudentul..
de parca n-as simti ca asteapta..
asteapta momentul.
altul bate in masa, vag
ritmul respiratiei mele...
Ma intreb, sa fie asta ultima
sau penultima pe care o trag?
un ciob ce pretinde ca-i diamant
nu-si gaseshte cuvintele
sta la urekea mea de mai mult de o ora
cred ca incearca sa-mi spuna ceva...
de acum inkolo, mi-am spus ca am sa le ignor
am sa inkid okii si n-am sa le mai vad
sau, poate, inainte sa adorm
intepaturile gyndurilor-teroristi or sa-mi aminteasca,
usor,
de reflectia lor spre lumina...
Stiu insa, si ma bukur
ca paharele nu se pot sparge
de doua ori...