In revista Centrului Cultural "Dunarea de Jos" Galati sub semnatura istoricului George Enache a aparut un articol cu titlul "Intre palma jandarmului roman si mitraliera ostasului sovietic - Scurt eseu despre cum este posibil sa-ti iubesti calaul si sa-ti urasti fratele"
Articolul est unul din acele pe care daca nu-l citesti in intregime, mai bine nu-l citesti. Cei ce au ochi sa vada! Cei ce au urechi sa auda! Cei ce au inima...
Iata si articolul:
Marele scriitor rus Dostoievski, in romanul sau "Fratii Karamazov", analiza ipoteza revenirii printre noi a Mantuitorului. Pentru Hristos, aceasta intoarcere nu urma sa fie mai fericita decat prima, deoarece Marele Inchizitor, expresie a autoritatii tiranice, concretizata mai tarziu in totalitarismul comunist, il captura din piata orasului Sevilla si il condamna la moarte. Motivele lui erau simple: Hristos adusese printre oameni ideea de libertate autentica si cautarea unui sens mai inalt existentei. Marele Inchizitor era de parere ca omul este o creatura slaba, care tinde permanent sa se supuna celui mai tare si care ii ofera hrana zilnica. De aceea, Hristos nu are ce cauta printre oameni, deoarece tulbura inutil constiintele. Omul mai are un defect major: uita lesne adevarul si scuipa ce adorase cu putin timp inainte. Inchizitorul era convins ca populatia orasului Sevilla nu va face exceptie si va aclama arderea pe rug a Mantuitorului nostru.
Profetiile marelui autor rus s-au implinit din nenorocire chiar in patria sa. Un Mare Inchizitor, chel, cu cioc si ochii migdalati, a hotarat ca oamenii se multumesc cu o bucata de paine, in schimbul careia isi vor da tot sufletul pentru o pretinsa cauza nobila. Insa Raiul promis se lasa asteptat. Si atunci s-a inventat propaganda si politia politica, cele mai cumplite din cate au existat vreodata. Oamenii trebuiau convinsi cu forta, ca ce este negru este de fapt alb, iar cine nu accepta sa se conformeze disparea fara urma in imensitatea Arhipelagului Gulag. Scopul propagandei era sa-l faca pe om sa-si uite trecutul, sa-si urasca parintii, sa scuipe obrazul lui Dumnezeu, sa considere ca titul este rau, in afara de calaul care s eprezenta sub forma de salvator. Niciodata nu a existat in istoria umanitatii o asemenea legatura intre victima si calau cum a fost cea din sistemul comunist, cand s-a ajuns la un asemenea hal de indobitocire ca victima chiar ii multumea calaului ca ii da bucata de paine cu care sa-si duca zilele.
Raspunsul lui Hristos la toate injuriile Marelui Inchizitor a fost un sarut de iertare care pecetluieste prezenta in fiecare dintre noi a scanteii divinitatii. "Lumina lumineaza intunericul si intunericul nu a biruit-o" spune evanghelistul, iar acest lucru s-a dovedit si in Imperiul Raului, Uniunea Sovietica. Destramata pe la toate incheieturile de miscarile de protest ale oamenilor care nu mai doreau "binefacerile" sistemului comunist, Uniunea Sovietica s-a spulberat si, pe ruinele ei, s-au ivit noi state printre care si Republica Moldova.
Colt pierdut in imensitatea URSS, Basarabia a avut parte de un destin tragic. Luata cu forta in 1940 din trupul Romaniei, ea a fost supusa unui proces intens de spalare a propriei identitati. Milioane de romani basarabeni au fost trimisi in Siberia, iar in locul lor au fost aduse alte neamuri. A fi roman a devenit o crima, adevarata denumire a neamului fiind inlocuita cu cea de "moldovan". Pseudo-savanti au scris opere la comanda in care "demonstrau" ca cele doua maluri ale Prutului sunt ocupate de neamuri diferite, iar ideologii i-au invatat pe basarabeni sa-i urasca pe cei ce traiau in dreapta Prutului, pe motiv ca acestia s-au comportat neomeneste cu locuitorii din stanga Prutului in anii asa-zisei ocupatii romanesti. Simbolul acestei "cumplite exploatari" a devenitjandarmul roman, care n-a avut alta preocupare in Basarabia decat sa imparta pumni si picioare. Aceste palme au devenit subiectul a numeroase articole de ziar si filme artistice care aveau drept scop sa starneasca ura fata de cei care sunt de fapt fratii, si sa ascunda crimele ingrozitoare ale celor care comandau astfel de productii. S-au gasit chiar "martori" care sa ateste ca au primit astfel de palme si, pe masura ce timpul trecea, pe atat se gaseau mai multi, miracolcare numai stiinta sovietica ar putea sa-l explice. Nu trebuie de altfel sa ne miram de aceste lucruri, deoarece niciodata comunismul nu si-a respectat adversarii, care au fost mereu prezentati sub chipul unor tarati care "turbeaza de furie" si "scrasnesc din dinti" cand vad marile realizari ale comunismului.
Repetate insistent, aceste prostii au intrat incet in constiinta basarabenilor, mai ales ca autoritatile aveau grija sa impiedice orice contact care sa permita aflarea si altui punct de vedere. Stupiditatea lor s-a dovedit in momentul in care a aparut posibilitatea ca oamenii de pe cele doua maluri ale Prutului sa comunice liber. Atunci basarabenii au dovedit ca au pastrat in adancul lor constiinta romaneasca si s-au trezit din somnul de moarte in care calaii comunisti incercasera sa-i arunce. Podurile de flori de la inceputurile independentei Republicii Moldova au aratat ca deceniile de asuprire nu au stins cu totul flacara romanitatii in Basarabia.
Dar, chiar daca nu se inchina numai burtii, omul este obligat sa-si obtina cele necesare traiului. Guvernele care s-au succedat in Republica Moldova au esuat in a asigura un minim nivel de trai locuitorilor Basarabiei. Si, cum vorbele nu tin de foame, maretele idealuri nationale au trecut incet pe planul doi. Era buna libertatea, dar ce te faci cand mori de foame? De acest lucru au profitat reprezentantii vechii nomenclaturi din RSSM, care, sub haina unui reorganizat Partid Comunist, au aratat ca, cel putin inainte, toti aveau pe masa o bucata de paine. Votand comunistii, basarabenii au votat speranta ca vor avea acea bucata de paine care le lipsea atat de mult, fara sa-si dea seama ca isi vindeau de fapt sufletul.
Comunistii moldoveni stiau ca nu sunt in stare sa-si indeplineaasca promisiunile electorale si atunci, pentru a se mentine la putere, au incercat sa reintroduca vechile elmente ale regimului totalitar. Basarabenii au fost pacaliti pentru ca, in loc de paine, au primit din nou tone de vorbe. Ura impotriva romanilor a devenit cuvant de ordine in Republica Moldova, care sunt insa buni de muls atunci cand este nevoie de ceva curent electric sau gaz metan. Condusa de un ilustru politruc precum Vasile Stati, istoriografia oficiala din Basarabia reia toate temele aiuristice ale vechii istoriografii sovietice despre diferenta dintre moldoveni si romani, despre cat de bine au dus-o basarabenii sub ocupatia sovietica si cat de rau a fost in perioada interbelica sub stapanirea romanilor. Este o metoda veche, care s-a aplicat si in Romania lui Ceausescu, care incerca sa-i faca pe romani sa uite de foame prin asmutirea lor impotriva unor inamici iluzorii. A mers un timp acest lucru, dar nu mult.
Tocmai de aceea privesc cu amuzament si mila eforturile conducerii de la Chisinau, care nu stie ce sa mai inventeze pentru a-si ascunde lipsa de performanta economica si caracterul invechit al metodelor pe care le foloseste. Intr-o lume care s-a schimbat radical, guvernantii basarabeni sunt veritabili dinozauri, incapabili sa duca Republica Moldova pe un drum pozitiv. Acest lucru trebuie explicat locuitorilor Basarabiei, si mai putin sa ne preocupe demontarea unor stupiditati precum "sarbatorirea a 60 de ani de la eliberarea Republicii Moldova de sub dominatia fascisto-hitlerista romano-germana". Nu-si au rostul asemenea demonstratii deoarece nu se discuta cu oameni deschisi dialogului, doritori sa afle adevarul, ci cu persoane care impun un discurs ideologic, un discurs de putere, menit a le justifice existenta inutila in fruntea Republicii Moldova, iar marea majoritate a basarabenilor stiu ca toate acestea sunt prostii. Guvernantii de la Chisinau nu au nici o sansa cu asemenea petarde deoarece discursul pe care ei il cultiva nu poate sa fie impus decat cu forta, prin revenirea la vechile metode ale cenzurii si represiunii generalizate. Chiar daca par ca pe moment astfel de gesturi au succes, e limpede ca nu mai sunt conditiile istoricedin anii 50 care au permis desfasurarea pe scara larga a unor asemenea abuzuri. Timpurile sunt cu totul altele si zbaterile comunistilor de la Chisinau sunt ca o piscatura de tantar pentru Romania si pentru Europa, singurele victime adevarate fiind basarabenii, care sunt impinsi in prapastie de o mana de iresponsabili.
Faptul ca nu pot impune un regim represiv in adevaratul inteles al cuvatului ii condamna pe Voronin si compania la extinctie in mod inevitabil, deoarece tinerii basarabeni, care au aflat istoria adevarata, nu mai pot fi pacaliti. Noile generatii s-au rupt de vechile litanii comuniste, iar eforturile ticaloase de a limita invatarea limbii si istoriei romanilor nu reprezinta altceva decat un gest disperat si las al limitarii libertatii de exprimare. Rostirea atat de curat romaneasca a acelui copil din Tiraspol, dezvoltata in acea monstruozitate care este Republica Transnistreana, pe care nevrednicii conducatori de la Chisinau cauta sa o imite fara sa-si dea seama de diferente, sunt pentru mine dovada suprema ca ideea romaneasca nu mai poate fi ascunsa sub obroc si ca are o forta uriasa. De aceea, Stati este ultimul om care ma preocupa in prezent. MAi important este sastim sa valorificam adevarul romanitati noastre, sa nu-l vindem pe o bucata de paine. Cheia este la romanii basarabeni care trebuie sa stie ca in spatele lor se afla toti romanii. O contramanifestatie parodica la adresa ceremoniilor oficiale de pe 24 august ar fi mai mult decat o palma pe obrazul comunistilor basarabeni iar sanctionarea lor prin vot la alegerile parlamentare ar insemna lovitura de gratie pentru un grup de oameni care nu inteleg mersul istoriei. Cand spun aceste lucruri imi amintesc de celebra ascutire a luptei de clasa din discursurile comuniste, cand se vorbea de "inamicul incoltit", care turbeaza de furie facand gesturi disperate pentru a se salva. Istoria, mereu ironica, confirma aceste idei tocmai in cazul celor care aulansat scenariul. Ce se intampla acum in Basarabia sunt ultimele zvacniri ale unei lumi muribund, care a mai supravietuit un timp datorita conditiilor speciale din acest spatiu.
Pastrarea cu orice pret a puterii de catre comunistii basarabeni a insemnat afirmatii false despre o iluzorie prosperitate, duse apoi spre o lupta cu limba romana si cu libertatea de expresie. Ademeniti cu o bucata de paine, locuitorii Basarabiei si-au vazut pus in pericol sufletul. Recuperarea sufletului si a limbii poate insemna, in conditiile istorice din acest tinut al Europei, si o sansa pentru prosperitatea materiala. Alta cale nu exista. Tine de romani ca ei sa demonstreze ca nu se inchina numai pantecului, ci ideea nationala chiar inseamna ceva.
Articolul est unul din acele pe care daca nu-l citesti in intregime, mai bine nu-l citesti. Cei ce au ochi sa vada! Cei ce au urechi sa auda! Cei ce au inima...
Iata si articolul:
Marele scriitor rus Dostoievski, in romanul sau "Fratii Karamazov", analiza ipoteza revenirii printre noi a Mantuitorului. Pentru Hristos, aceasta intoarcere nu urma sa fie mai fericita decat prima, deoarece Marele Inchizitor, expresie a autoritatii tiranice, concretizata mai tarziu in totalitarismul comunist, il captura din piata orasului Sevilla si il condamna la moarte. Motivele lui erau simple: Hristos adusese printre oameni ideea de libertate autentica si cautarea unui sens mai inalt existentei. Marele Inchizitor era de parere ca omul este o creatura slaba, care tinde permanent sa se supuna celui mai tare si care ii ofera hrana zilnica. De aceea, Hristos nu are ce cauta printre oameni, deoarece tulbura inutil constiintele. Omul mai are un defect major: uita lesne adevarul si scuipa ce adorase cu putin timp inainte. Inchizitorul era convins ca populatia orasului Sevilla nu va face exceptie si va aclama arderea pe rug a Mantuitorului nostru.
Profetiile marelui autor rus s-au implinit din nenorocire chiar in patria sa. Un Mare Inchizitor, chel, cu cioc si ochii migdalati, a hotarat ca oamenii se multumesc cu o bucata de paine, in schimbul careia isi vor da tot sufletul pentru o pretinsa cauza nobila. Insa Raiul promis se lasa asteptat. Si atunci s-a inventat propaganda si politia politica, cele mai cumplite din cate au existat vreodata. Oamenii trebuiau convinsi cu forta, ca ce este negru este de fapt alb, iar cine nu accepta sa se conformeze disparea fara urma in imensitatea Arhipelagului Gulag. Scopul propagandei era sa-l faca pe om sa-si uite trecutul, sa-si urasca parintii, sa scuipe obrazul lui Dumnezeu, sa considere ca titul este rau, in afara de calaul care s eprezenta sub forma de salvator. Niciodata nu a existat in istoria umanitatii o asemenea legatura intre victima si calau cum a fost cea din sistemul comunist, cand s-a ajuns la un asemenea hal de indobitocire ca victima chiar ii multumea calaului ca ii da bucata de paine cu care sa-si duca zilele.
Raspunsul lui Hristos la toate injuriile Marelui Inchizitor a fost un sarut de iertare care pecetluieste prezenta in fiecare dintre noi a scanteii divinitatii. "Lumina lumineaza intunericul si intunericul nu a biruit-o" spune evanghelistul, iar acest lucru s-a dovedit si in Imperiul Raului, Uniunea Sovietica. Destramata pe la toate incheieturile de miscarile de protest ale oamenilor care nu mai doreau "binefacerile" sistemului comunist, Uniunea Sovietica s-a spulberat si, pe ruinele ei, s-au ivit noi state printre care si Republica Moldova.
Colt pierdut in imensitatea URSS, Basarabia a avut parte de un destin tragic. Luata cu forta in 1940 din trupul Romaniei, ea a fost supusa unui proces intens de spalare a propriei identitati. Milioane de romani basarabeni au fost trimisi in Siberia, iar in locul lor au fost aduse alte neamuri. A fi roman a devenit o crima, adevarata denumire a neamului fiind inlocuita cu cea de "moldovan". Pseudo-savanti au scris opere la comanda in care "demonstrau" ca cele doua maluri ale Prutului sunt ocupate de neamuri diferite, iar ideologii i-au invatat pe basarabeni sa-i urasca pe cei ce traiau in dreapta Prutului, pe motiv ca acestia s-au comportat neomeneste cu locuitorii din stanga Prutului in anii asa-zisei ocupatii romanesti. Simbolul acestei "cumplite exploatari" a devenitjandarmul roman, care n-a avut alta preocupare in Basarabia decat sa imparta pumni si picioare. Aceste palme au devenit subiectul a numeroase articole de ziar si filme artistice care aveau drept scop sa starneasca ura fata de cei care sunt de fapt fratii, si sa ascunda crimele ingrozitoare ale celor care comandau astfel de productii. S-au gasit chiar "martori" care sa ateste ca au primit astfel de palme si, pe masura ce timpul trecea, pe atat se gaseau mai multi, miracolcare numai stiinta sovietica ar putea sa-l explice. Nu trebuie de altfel sa ne miram de aceste lucruri, deoarece niciodata comunismul nu si-a respectat adversarii, care au fost mereu prezentati sub chipul unor tarati care "turbeaza de furie" si "scrasnesc din dinti" cand vad marile realizari ale comunismului.
Repetate insistent, aceste prostii au intrat incet in constiinta basarabenilor, mai ales ca autoritatile aveau grija sa impiedice orice contact care sa permita aflarea si altui punct de vedere. Stupiditatea lor s-a dovedit in momentul in care a aparut posibilitatea ca oamenii de pe cele doua maluri ale Prutului sa comunice liber. Atunci basarabenii au dovedit ca au pastrat in adancul lor constiinta romaneasca si s-au trezit din somnul de moarte in care calaii comunisti incercasera sa-i arunce. Podurile de flori de la inceputurile independentei Republicii Moldova au aratat ca deceniile de asuprire nu au stins cu totul flacara romanitatii in Basarabia.
Dar, chiar daca nu se inchina numai burtii, omul este obligat sa-si obtina cele necesare traiului. Guvernele care s-au succedat in Republica Moldova au esuat in a asigura un minim nivel de trai locuitorilor Basarabiei. Si, cum vorbele nu tin de foame, maretele idealuri nationale au trecut incet pe planul doi. Era buna libertatea, dar ce te faci cand mori de foame? De acest lucru au profitat reprezentantii vechii nomenclaturi din RSSM, care, sub haina unui reorganizat Partid Comunist, au aratat ca, cel putin inainte, toti aveau pe masa o bucata de paine. Votand comunistii, basarabenii au votat speranta ca vor avea acea bucata de paine care le lipsea atat de mult, fara sa-si dea seama ca isi vindeau de fapt sufletul.
Comunistii moldoveni stiau ca nu sunt in stare sa-si indeplineaasca promisiunile electorale si atunci, pentru a se mentine la putere, au incercat sa reintroduca vechile elmente ale regimului totalitar. Basarabenii au fost pacaliti pentru ca, in loc de paine, au primit din nou tone de vorbe. Ura impotriva romanilor a devenit cuvant de ordine in Republica Moldova, care sunt insa buni de muls atunci cand este nevoie de ceva curent electric sau gaz metan. Condusa de un ilustru politruc precum Vasile Stati, istoriografia oficiala din Basarabia reia toate temele aiuristice ale vechii istoriografii sovietice despre diferenta dintre moldoveni si romani, despre cat de bine au dus-o basarabenii sub ocupatia sovietica si cat de rau a fost in perioada interbelica sub stapanirea romanilor. Este o metoda veche, care s-a aplicat si in Romania lui Ceausescu, care incerca sa-i faca pe romani sa uite de foame prin asmutirea lor impotriva unor inamici iluzorii. A mers un timp acest lucru, dar nu mult.
Tocmai de aceea privesc cu amuzament si mila eforturile conducerii de la Chisinau, care nu stie ce sa mai inventeze pentru a-si ascunde lipsa de performanta economica si caracterul invechit al metodelor pe care le foloseste. Intr-o lume care s-a schimbat radical, guvernantii basarabeni sunt veritabili dinozauri, incapabili sa duca Republica Moldova pe un drum pozitiv. Acest lucru trebuie explicat locuitorilor Basarabiei, si mai putin sa ne preocupe demontarea unor stupiditati precum "sarbatorirea a 60 de ani de la eliberarea Republicii Moldova de sub dominatia fascisto-hitlerista romano-germana". Nu-si au rostul asemenea demonstratii deoarece nu se discuta cu oameni deschisi dialogului, doritori sa afle adevarul, ci cu persoane care impun un discurs ideologic, un discurs de putere, menit a le justifice existenta inutila in fruntea Republicii Moldova, iar marea majoritate a basarabenilor stiu ca toate acestea sunt prostii. Guvernantii de la Chisinau nu au nici o sansa cu asemenea petarde deoarece discursul pe care ei il cultiva nu poate sa fie impus decat cu forta, prin revenirea la vechile metode ale cenzurii si represiunii generalizate. Chiar daca par ca pe moment astfel de gesturi au succes, e limpede ca nu mai sunt conditiile istoricedin anii 50 care au permis desfasurarea pe scara larga a unor asemenea abuzuri. Timpurile sunt cu totul altele si zbaterile comunistilor de la Chisinau sunt ca o piscatura de tantar pentru Romania si pentru Europa, singurele victime adevarate fiind basarabenii, care sunt impinsi in prapastie de o mana de iresponsabili.
Faptul ca nu pot impune un regim represiv in adevaratul inteles al cuvatului ii condamna pe Voronin si compania la extinctie in mod inevitabil, deoarece tinerii basarabeni, care au aflat istoria adevarata, nu mai pot fi pacaliti. Noile generatii s-au rupt de vechile litanii comuniste, iar eforturile ticaloase de a limita invatarea limbii si istoriei romanilor nu reprezinta altceva decat un gest disperat si las al limitarii libertatii de exprimare. Rostirea atat de curat romaneasca a acelui copil din Tiraspol, dezvoltata in acea monstruozitate care este Republica Transnistreana, pe care nevrednicii conducatori de la Chisinau cauta sa o imite fara sa-si dea seama de diferente, sunt pentru mine dovada suprema ca ideea romaneasca nu mai poate fi ascunsa sub obroc si ca are o forta uriasa. De aceea, Stati este ultimul om care ma preocupa in prezent. MAi important este sastim sa valorificam adevarul romanitati noastre, sa nu-l vindem pe o bucata de paine. Cheia este la romanii basarabeni care trebuie sa stie ca in spatele lor se afla toti romanii. O contramanifestatie parodica la adresa ceremoniilor oficiale de pe 24 august ar fi mai mult decat o palma pe obrazul comunistilor basarabeni iar sanctionarea lor prin vot la alegerile parlamentare ar insemna lovitura de gratie pentru un grup de oameni care nu inteleg mersul istoriei. Cand spun aceste lucruri imi amintesc de celebra ascutire a luptei de clasa din discursurile comuniste, cand se vorbea de "inamicul incoltit", care turbeaza de furie facand gesturi disperate pentru a se salva. Istoria, mereu ironica, confirma aceste idei tocmai in cazul celor care aulansat scenariul. Ce se intampla acum in Basarabia sunt ultimele zvacniri ale unei lumi muribund, care a mai supravietuit un timp datorita conditiilor speciale din acest spatiu.
Pastrarea cu orice pret a puterii de catre comunistii basarabeni a insemnat afirmatii false despre o iluzorie prosperitate, duse apoi spre o lupta cu limba romana si cu libertatea de expresie. Ademeniti cu o bucata de paine, locuitorii Basarabiei si-au vazut pus in pericol sufletul. Recuperarea sufletului si a limbii poate insemna, in conditiile istorice din acest tinut al Europei, si o sansa pentru prosperitatea materiala. Alta cale nu exista. Tine de romani ca ei sa demonstreze ca nu se inchina numai pantecului, ci ideea nationala chiar inseamna ceva.
In al treilea rand, ce legatura intrebarea ta stupida cu faptul ca azi lumea este MULT mai hotarata decat in anii trecutzi sa-hsi apere drepturile? Ai logica shi stilul lui SkyW! 