galad said:
In general, sistemul valorilor unei societati (inl. aspectul etic) este supus evolutiei ca si marea majoritate a proceselor si fenomenelor, atyt naturale, cyt si sociale. Afirmarea valorilor etice (morale) ale unei societati se supune cerintelor ratiunii si necesitatii. In baza necesitatii de a conserva si a proteja anumite necesitati si interese, societatea stabileste o serie de precepte (prescriptia anumitui comportament sau interzicerea altuia), asteptynd de la membrii sai sa-si conformeze conduita. Controlul asupra acestui proces este realizat de mecanismele juridice si extrajuridice. Protectiei si reglementarii juridice se supun interesele majore ale societatii, restul - masurilor extrajuridice (morala, obiceiul, religia...).
Ar fi necesara precizarea ca si valorile eterne (bine, rau, frumos, uryt....), evolueaza, categoria ramynynd in fond constanta, se schimba insa acceptiunea (valabil pentru o perioada istorica, dar care, pe parcursul evolutiei societatii isi schimba forma sau continutul. Uneori ambele).
Nu sant de acord cu trei momente.
Primul, as face o distinctie intre ideea de morala si cea de etica. E adevarat ca etimologic vorbind, distinctia pare a nu tine. Etica vine de la grecescul
ethos, adica obicei, cutuma, moravuri. Morala vine de la latinescul
mores care insemna exact acelasi lucru pentru romani ca si ethos-ul pentru greci. Daca totusi avem astazi doua vocabule diferite, morala si etica, n-ar strica sa vedem daca nu e vorba de lucruri totusi distincte.
Un exemplu. Un tip intarzie sistematic la intilniri. Nu poti spune despre el ca are un comportament imoral, ci mai degraba ca ii lipseste o anumita etica sau ca aveti etici deosebite (in anumite tari e prost vazut sa te prezinti la o intilnire exact la ora stabilita. Am experimentat chestia asta pe pielea mea, in Peru
). Etica iti
recomanda anumite valori si poate varia usor de la o tara la alta, sau de la o epoca la alta. Morala raspunde insa la intrebarea "Ce trebuie sa fac?" si
prescrie anumite
datorii fata de ceilalti. Din acest punct de vedere morala este mai universala si in zilele de azi este deseori gandita in stransa conexiune cu ceea ce numim drepturile (dar si datoriile) omului, in sensul larg al cuvantului. Cum sa stii daca un act e moral sau nu ? Cel mai bun criteriu, dupa parerea mea, ni l-a dat Kant cu faimosul sau imperativ categoric : "actioneaza astfel incat sa vrei, fara contradictie, ca motivul actiunii tale sa devina o lege universala". De meditat.
In al doilea rand, dispozitivul juridic al unei societati nu este deloc menit sa controleze aplicarea preceptelor morale. Se poate intampla ca o lege sa se suprapuna unei prescrieri morale, dar asta nu e in nici un chip o dovada ca dreptul e o codificare juridica a moralei. Ce are dreptul succesoral, de exemplu, cu morala ? Sau faptul ca legea nu-mi permite sa votez decat de la o anumita varsta ?
In al treilea rand, categoria frumosului demult nu mai e considerata ca eterna. Toata arta occidentala de azi a abandonat-o demult. In prezent chiar si uratul, abjectul, ciudatul, infioratorul, au devenit categorii artistice. In arta nefigurativa nimeni nu vorbeste de frumos. ;-)
