johann_moritz;214698 said:
"azi ne bucuram de lipsa efectelor prezentei in numar mare a evreilor "
Tare aş vrea să ştiu şi eu care sunt aceste efecte.
Şi apropo, textele lui Eminescu poate or fi fost potrivite a descrie situaţia socială şi economică a timpului său, dar altfel stăteau lucrurile în preajma războiului. Capitalul românesc şi străin neevreiesc îl depăşise cu mult pe cel evreiesc, la fel cum românii începuseră să egaleze, dacă nu cumva să depăşească numeric evrei în exercitarea profesiilor liberale. Iar populaţia oraşelor nu mai era demult majoritar evreiască. Cei 10 şi 30 de ani pe care îi profeţise Eminescu în textele pe care le-ai citat, se făcuseră 60, iar apocalipsa nu mai avusese loc, situaţia schimbându-se radical în favoarea românilor.
Iarasi suntem de acord.
Evreii regateni si transilvaneni desi incepusera ca imigranti, iar pentru romanul de rand ca invazori, se integrasera de mult in societatea romaneasca pana la 1918. Interesele lor se impletisara atat de mult cu ale romanilor, incat actiuni impotriva statului adoptiv de genul celor din fituicile londoneze si pariziene, reclamate de Eminescu in timpurile sale incetasera.
Antiiudaismul la nivelul omului de rand mai era justificat doar de pozitia sociala preponderent superioara, in medie, fata de cea a romanilor.
Lucru absolut normal pentru o natie etern imigranta si pe fuga, cu o constiinta nationala si solidaritate exceptionala, cheie a succesului lor cel putin in Europa, chiar daca pe spinarea noastra. Dupa cum ziceam, jocul se cheama care pe care, si evreii sunt mai buni ca noi la asta.
In fine, se ajunsese la un oarecare echilibru.
Dupa Unire, echilibrul s-a dus naibii prin acordarea cetateniei romane, conform acordului de la Versailles, care consfintea noua stare de lucruri in Europa post razboi parca, care obliga Romania Mare la acordarea cetateniei romane tutror evreilor din noile teritorii romanesti. Evrei care si ei se contopisera economiceste cu natiile gazda, Ungaria si Rusia.
Cu aia fosti supusi austroungari se putea discuta, dar cu cei din Basarabia, nu prea, dovada ce au facut cu prima ocazie, in 1940, cand au batjocorit, sau chiar ucis soldati si ofiteri romani, ba chiar, unii dintre ei au ales sa treaca prutul spre est. Apoi, in '41 in Basarabia si la Odessa se tineau iarasi, de prostii.
Nu pot sa explic diferenta intre evreii "impamanteniti" si cei, mai ales din Basarabia, care au facut ce au facut. Cert e ca desi evreii, putini la numar din PCR-ul interbelic, dar care formau mare parte a acestuia, vroiau acelasi lucru ca si cei din Basarabia. Dar in Basarabia si mai multi dincolo de Nistru erau garla iar pe teritoriul actual al Romaniei abia se stransesera vreo cateva sute, in PCR. Cert e ca diferenta era sesizata si atunci. Si evident si de Antonescu, printre altii, ca nu i-a omorat singur pe evreii de dincolo de Prut.
Inteleg ca un popor nu vrea nici de-al naibii sa fie loial statului care ii primeste, inteleg sa fie loial doar siesi, chiar daca pentru mine e o cangrena, pentru ei poate fi necesar. Dar una e sa ti se rupa de statul gazda, sa vrei doar drepturi si zero obligatii si alta e sa lupti impotriva acestuia.
De aceea, cred eu, a fost necesar, atunci, sa omoare atata amar de lume, printre care sunt convins destui, poate prea multi, care nu aveau alta vina decat sa fie conationalii unor jigodii. Ghinion. E un popor care nu pricepe nici de-al dracului. Si au avut atatea ocazii sa inteleaga sa adopte o atitudine crestineasca, ca doar printre noi traiau.
--------------------------------------------------------------------------
Retragerea din Basarabia
„ Joi, 28 iunie 1940, la 6 dimineata, ma aflam la Comandamentul Corpului 3 armata. De cu noapte se anuntase: trupele sovietice vor intra in Chisinau la orele 10. La ora 7, s-a anuntat ca sovieticii vor intra la orele 14. In gradinile publice si-au facut aparitia bandele teroriste, arborând steaguri rosii. Alti minoritari inarmati opresc autobuzele, trasurile cu refugiati, zmulg bagajele, posetele femeilor. Evreii in civil, extrem de excitati, au ocupat raspântiile si asteapta convoaiele cu refugiati, ca sa le atace si sa le jefuiasca…Ofiterilor li se smulg tresele, unor ostasi li se taie nasturii de la pantaloni, apoi li se da drumul in hohotele de râs ale „populatiei locale”. Unii militari sunt dusi – nu se stie unde, fiindca in spatele civililor se afla militari rusi, ei ii preiau…La Chisinau au fost impuscati comisarii Pascal, Nicolae, Mateescu, Severin si Stol” (Universul 28 iunie 1940)
„ Au fost retinuti in timpul retragerii si facuti prizonieri 282 de ofiteri, dintre care cca 100 erau activi. In timpul Retragerii, ucisi, disparuti:·56 cadre, 42.876 soldati si gradati.” (Bilantul Comunicat de Marele Stat Major)
„Ce-am vazut am sa spun si la morti… Ni s-au luat caii, carutele cu bagaje si arme. Ofiterii au fost batuti, li s-au rupt tresele, scuipati, dezbracati…Soldatii rusi nu s-au atins de noi, priveau si râdeau cum civilii evrei ne bateau cu pietre si ciomege, ne trageau de picioare de pe aci, ne dezbracau, ne batjocoreau, mai ales femeile erau turbate…Dar o vrea bunul Dumnezeu sa ne-ntoarcem. Atunci o sa fie vai de mama lor, a jidanilor”. (scrisoarea soldat C-tin Delea din Teleorman catre familie, retinuta de cenzura militara)
„La Chisinau, 400-500 evrei constituiti in banda, inarmati cu pusti si revolvere, iar altii cu pietre si bastoane, au cerut directorului Ionut, medicul Spitalului de Copii, ca imediat cladirea aceasta sa le fie predata. La incercarae medicului de a calma spiritele l-au impuscat, dupa care au navalit in spital devastându-l complet iar pe copiii aflati internati, omorându-i si aruncându-i afara pe geamuri”.
(Arhiva M.Ap.N., fond Marele Stat Major, Sectia 2, dosar nr. 941)
„La Chisinau, o banda de comunisti evrei a incercat sa linseze pe studentii teologi, care au scapat numai datorita interventiei unui detasament de jandarmi ce a facut uz de arme; Inspectorul financiar Preotescu si fostul inspector financiar, pensionar, Padureanu din Chisinau au fost impuscati. La Chisinau, listele de executari au fost intocmite de intelectualii comunisti evrei avocat Carol Steinberg, avocata Etea Dinor si dr. Derevici…Perceptorul si notarul din comuna Ceadar –Lung (Tighina) au fost omorâti; la fel si preotul din Tighina; seful postului de jandarmi din Abacalia (Tighina) a fost impuscat de trei evrei…Comisarul ajutor Chela Grigore de la politia Vâlcov, sunt indicatiuni ca a fost omorât…In Cazaclia si Ceadarlunga au fost omorâti notari, preoti si politisti…La Reni au fost incidente grave intre evreii care impuscasera 2 marinari români si autoritatile militare românesti. Evreii purtau brasarde rosii…
In exodul lor, refugiatii [români] au avut de intâmpinat vexatiuni, umilinti si lovituri, iar in unele cazuri au trebuit sa lase in urma morti, numai datorita comunistilor evrei, care, in afara de acestea, i-au devalizat de putinele lucruri cu care mai scapasera.
Pe de alta parte, pentru a impiedica retragerea populatiei românesti, evreii distrugeau vehiculele cu care se retrageau românii, iar in unele cazuri au incercat sa incendieze traversele de cale ferata pentru a provoca deraieri”
( Raportul Biroului 2 contrainformatii din 3 iulie 1940, Arhiva Marelui Stat Major, dosar nr. 14.033)
„Ciocniri intre populatia evreiasca si refugiati si trupe au avut loc la Ungheni in cursul noptii; sunt si victime…In orasul Iasi populatia evreiasca, in majoritate simpatizanta comunista, arata pe fata bucuria vecinatatii rusilor pe Prut si are o atitudine sfidatoare. Aceasta atitudine nemultumeste si ingrijoreaza populatia româneasca, care vede o agravare a situatiei in viitor.”
„Populatia evreiasca de pretutindeni a avut o atitudine ostila si de sfidare, batjocorind pe functionari, asasinând pe unii din ei, furând tezaurul intitutiilor statului, etc….Astfel, in afara de raportate : s-a atacat camionul cu tezaurul administratiei Soroca furându-se circa 157 milioane lei si asasinându-se administratorul financiar”.
(Raportul nr. 1.764 al locotenent-colonelului Ion Palade din 30 iunie 1940 catre Marele Stat Major)
„Dupa retragerea sovieticilor din Basarabia si din Bucovina de Nord, in iulie 1941, criminali ca Rozenberg, Beiner, Pikraevski, Brunn, Sternberg, Derevici, Fluchaeser, Glinsberg, Zuckermann, Burmann, Glaubach – chiar si „marii rosii” de la Popauti care, pe când ucideau popi, declarau ca ei vor „Moldova pâna la Siret!” au sters-o in furgoanele Armatei Rosii, nu au ramas sa dea seama faptelor lor…”
(Paul Goma, Secerisul Rosu)
Ai de tăiat cam mult 
)