Şi Smarandei nazbîtioasei nui mai place de badea Toadere de o vreme in coace, si musteaţa lui jucată de vînt nu o mai amuză, căci e ocupată ea acum cu ziarele.. o ultimă inovaţie apărută în sat... căci Părintele Năstase i-a spus că dacă se învaţă a citi pîn în iarna primaru o va lua drept vînzătoare de ziare la primărie... iar pe la primărie mereu trec diverşi negustori cu pungi rotunde şi musteţi mai amuzante ca cea a lui badea Toadere... Smaranda era încă prostuţă şi prea verde să înţeleagă viaţa... Şi sa întors lumea cu capul în jos din ziua în care Smaranda a călcat prima oară în primărie...
Şi totul brusc sa înnegrit in ochii lui badea, Şi sa smintit neomeneşte el în acea zi... şi sa pornit fără să înţeleagă unde, suflat de furie spre pădure el...
Şi sa stins soarele în clipa aceia, Şi au tăcut toate păsările din pădurea din valea Nistrului, Şi sau ascuns toate gîzele sub frunzi, Şi sa făcut linişte în ţara copilăriei, Şi sau oprit peştii din înnotat, Şi sau strîns în stupuri toate albinele, Şi sau închis toate florile, Şi sa făcut tăcere în ţara Bucuriei, Şi sau înviniţit norii de pe cerul cenuşiu, şi numai un vînt otrăvitor mai şuieră surd în tulpinele copacilor indiferenţi. Şi sa stîrnit un viscol sălbatic de toamna tîrzie şi tulburător de ape adînci, Viscolul furiei şi nebuniei nestăpînite ... şi cînd se va trece Nebunia din sufletul lui lui badea Toadere, nimic şi nimeni nu va mai fi la fel...
Şi totul brusc sa înnegrit in ochii lui badea, Şi sa smintit neomeneşte el în acea zi... şi sa pornit fără să înţeleagă unde, suflat de furie spre pădure el...
Şi sa stins soarele în clipa aceia, Şi au tăcut toate păsările din pădurea din valea Nistrului, Şi sau ascuns toate gîzele sub frunzi, Şi sa făcut linişte în ţara copilăriei, Şi sau oprit peştii din înnotat, Şi sau strîns în stupuri toate albinele, Şi sau închis toate florile, Şi sa făcut tăcere în ţara Bucuriei, Şi sau înviniţit norii de pe cerul cenuşiu, şi numai un vînt otrăvitor mai şuieră surd în tulpinele copacilor indiferenţi. Şi sa stîrnit un viscol sălbatic de toamna tîrzie şi tulburător de ape adînci, Viscolul furiei şi nebuniei nestăpînite ... şi cînd se va trece Nebunia din sufletul lui lui badea Toadere, nimic şi nimeni nu va mai fi la fel...
cam scartie oasele, dar ma mai misc.