Douazeci si nu stiu cit
O iau de la inceput. Deci. Primul soc a fost aeroportul. Credeam si eu ca orice fetita. Ce credeam eu era prostie. Viata urma sa mi se releveze. Mincarea din avion este absolut oribila. Credeam ca numa’ in cosmos asha ceva. Absolut oribila. Si fazele astea: “Do you want some water?”, “Would you like chiken or pasta?” repetate… Sunt enervante. Pe bune. Frankfurtul suge. Cu siguranta.
Primii oameni frumosi au fost niste femei in sagagggg- cum se spune?- din India. Erau tare frumoase si welcome. Dupa care sa cauti terminalul. In Frankfurt!
Probabil, paream o traficanta inraita de droguri ca vamesele nu voiau sa-mi dea drumul in avionul spre Atlanta. Gee. Awfull! Am facut o fata de oita plouata. Aici ma pricep si Palaniuhk mi-a intarit convingerea ca tre’ sa trezesc mila in oameni in situatiile de criza.. Asa ca- oaia. “Why?” , “Tell me the purpose of the… ”, “Are you sure that you don’t…” Ma simteam de parca intr-adevar ascund ceva. O priveam pe Vero. O intrebam ceva cu ochii. Vamesa tipa la mine si-mi zice sa n-o privesc. Ca daca avem un limbaj secret si-I transmit sa nu stiu ce?! Bomba!!! Deci. Ma simteam recidivista. Nici pe Vero n-o voiau. Da’ ea s-a salvat ca stia foarte bine germana. Eu- ca oaia. Mda. Tremuram. Mai ales ca auzeam cum vorbesc intre ei, atunci cind inca nu stiau ca noi stim germana. – ma flatez intruna “stim germana”, mai ales eu…. Foarte stiu. Boii. Vacile. “Fetele sunt din Europa de Est. Nush ce-o sa faca ele in SUA. Si contractul pare dubios.” Ii omor pe toti daca mi se mai insinuiaza ca as fi prostituata. Naste-te in Moldova si pe frunte apare “I’m a slut”.
Dupa 10 minute de stres si interogatoriu…. Au urmat…. 9 ore de zbor linga femei si barbati de vreo 200 de kile, separat. A fost dur. La mine acasa, M.J., toti au mai putin de 60 de kile.
Cind am calcat pe sfintul pamint al statelor. Iarta-ma, e statul tau…. Da’… Atita ura. I hate this country. Impresia avea sa se intareasca atunci cind taxistul, care ne-a adus la motelul unde trebuia sa fim cazati, nu trebuia sa ne ceara 113$. Aici, unde trebuiau sa ne intilneasca cu camere… Ne-au intilnit cu niste saltele. In. In. Argh. E un fel de campus cu casute gen Zatoka… Bazin. Reguli. Manageri. Ucraineni, bulgari, macedonieni, moldoveni-toti trasi pe sfoara. Doar jamaicanii au avut noroc.
In prima noapte, am dormit la niste moldoveni execrabili, dar foarte ajutatori. Nelea…. Sau cum boala?! E un microb de asta perfid si ipocrit si aaaaaa. Fu! Vulgara si agresiva. Beck. “Uita tot ce ai stiut pina acum. Statele sunt altfel. Nimeni nu te va ajuta. Aici… fiecare e pentru sine.” Mi-am luat tigari. Vreo duzina din MD. Si pe dracu’ daca nu urasc eu sa mi se ceara in mod repetat tigari. Dar nu ai de ales. Acum nu mai am tigari. Prima noapte era groaznica. Aerul e atit de umed si fierbinte. FFffffff. Sudul… Be. Sauna, nu alta! Astia s-au bucurat, cred, sa ne vada. La urma urmei, eram proaspete si blonde. Dimineata, am primit o camera. Mda. Cu chin. Aaa… 3 zile aveam unde sa dormim, sa facem dus sa mincam mivina si sa stam ca proastele si sa incercam sa ne patrundem in sistem… Am achitat undeva 900$(eram eu, Dima, Vero). Dupa care, am fost evicted! E cam aiurea sa fii alungat atunci cind nu mai ai bani si pe motive nejustificate. Ca, cica, am baut alcool. Si aici e ca in tabere. Doar ca… dupa ora 10pm nu ai voie sa iesi din camera si sa vorbesti- sa nu deranjam linistea turistilor-turisti. Ca noi oricum suntem considerati mexicani albi. Motivul a fost: am baut lichior, vorbeam tare dupa 10. De vorbit, poate si vorbeam da’ ma ascundeam in niste tufari cu Raymond… si nimeni nu avea cum sa ne auda. (revin la raymond- o dulceata de jamaican)… Lichior- fuck off! Lichiorul e pervers… si de unde noi sa bem asta?! Offf… Era so unfair. Ramasesem cu 75 $. Hi. Evicted. Kaput. Trebuia s-o mergem din zona aia numaidecit. Colegii de camera ma invinuisera ca din cauza mea ne-au dat afara. Ca tot campusul graieste ca ma fut cu jamaicanii. In nici 3 zile, si deam tot campusul zice ca ma am cu negrii. Uh. Managerii ne-au zis tare si amenintator s-o f*tem de acolo. Nu puteam sa le demonstram cu nimic ca nu noi am fost de vina. Ca, de fapt, am fost foarte cuminti. Ma rog. Rasistii dracului! Cind, plinsa si ucisa, ii spuneam ca nu am baut nimic. Ea replica: “I don’t know... Maybe your jamaican friend brought you smth. The manager said that you are evicted and so.. you ARE!!” In kisa kisunilor. Jamaicanul ala, era un dragut si jumate… se atasase de mine ca eram moarta dupa reggae, rasta si jamaica. Vero se uita cu ciuda si aparenta dragoste in ochi la el. ‘Deschidere’. Idioata. Cum a putut ea?! Sa futi omul pe la spate. Ca el e bun cind e prezent. Da’ cind nu e… ap’ eu is curva si el ii nergu! S-a enervat ca Dima o luase pe la mine, dupa care Raymond, Karlos. Da’ nu fi proasta. Nu… nu… Ca nu succesul la masculi e … Auch. Mi-e greata, Vero, de tine. Si oricum. Tu ai tite mari, eu- mici. Si o sa fie nasol de tot daca o sa te bagi in caiet. Da' tu o sa te bagi. Si de-aia si scriu asta. Pup, iubito!
Efectiv, oficial, am aflat de la sherifful oraselului…. Cind deja au chemat politia sa ne aresteze pt ca nu am parasit teritoriul da’ am ramas noaptea la niste prieteni (unde in sa te duci, nu ai bani, nu ai nimic), ca... Dima e narcoman. Vero se fute cu Don- un politist. Eu…. 30$ blowjobul. Gurita mamei mele de gurita… Hi… Ei… Nik nou. Preturi diferite doar ca… de fiecare data.
Eram distrusa, pui. Cind au venit politistii…..eu si Vero ne-am pisat. In primul rind, eu ma plimbam nush cum si unul imi spune ceva de genul…. ‘Donsoara…. Pastrati miinele la vedere, mergeti incet si urmati-ma, va rog. Nici intr-un caz sa nu fugiti.’ MAMA! Hehe… Uhhh! Era perfect. Managerii: “We told you to get out in 30 min. You didn’t obey…. Now you all are goin’ to jail!!!!” M-am pisat. Metaforic se intelege. Eu- oaia. Am noroc de mine, cred. Ca pot stirni usor mila in oameni. PLingeam in hohote… “Please, please”… Da’ eu toate zilele alea plinsesem – stresul de adaptare cred- si-mi era in picior sa mai pling, da’ Vero mi-a spus sa insist. No problem. Daca trebu’ lacrimi, ti le dau…Liber. Spune numa’ cind sa ma opresc. A avut un efect totusi, cred, sau nu… Ca la un moment dat, ala principalu’- c-au venit vreo 4! politisti- “Don’t be afraid, kiddo! U ain’t goin’ to jail. We give you a last chance. But don’t cry, hon’…” Ehhhehehehehe!!! Fuck you, motherfucker! Ma mingia pe cap, boul. Aaa… Daca avea ma mai atinga avea sa tip. Badea! NU SUPORT SA MA ATINGA.
Deci. Trebuia s-o fugim urgent de acolo. POlitistii ne-au urmarit cit timp umblam in zona cu bagajele, dupa care, ne-am dus… eu cu Vero si un ucrainean- multumesc-, 3 geamantane intr-o parcare de la un magazin “Lamarte”. Hi. Il asteptam pe Don- reusisem primele zile sa ne imprietenim cu el. Vreo 50grade. Masini. Asfalt. Tigari nu-s. Stateam ca niste vagabonzi. Durea ca ploaia. Si incepe sa ploua. Mircea, stii cum e ploaia in megacaldura si no air? Arde!!! Felul in care am fost tratati. Minciunile. La dracu! Statele- tara viselor. Eram gata sa-mi tai venele.
), departe de tot ce si-a imaginat vreodata, si "numa' odata esti in State" si u-hu! Tot heartbeat-ul.
aeroportu enorm din frankfurt cu labirintele lui, ca in spitalul de urgentza din chishinau, fara nici o logica... cu europenii in shikarnie costume alaturi de indushii rapanoshi care dorm pe jos... ashelashi zbor peste ocean, 8 ore de privit filme... asheleashi vicee din aeroport (washington), unde apa se da drumu automat dupa shi sensoru apredeleshte ca ai terminat de facut treaba 
