Jurnalul secret al lui Flo

asta nu e o gluma proasta,
de aceea ii rog pe toti cei carora le place sa treaca pe aici sa-mi scrie ceva frumos pentru ca, desi pare absurd, imi sinteti singurii prieteni (acum pling de usurare ca am putut recunoaste acest lucru), desi traiesc de un an intr-o tara in care se vorbeste peste tot limba mea.

sincer, am nevoie de voi.

florin
 
flo

fiecare trece prin clipe, de tot felul. iluzia este aceea care face praf din sufletul care increde in ea - nu te poti bizui ca vei construi o casa doar din paie - sant vulnerabile la foc si vant, sant flexibile si lipsite de rigiditate. cu alte cuvinte nu prea material de constructii.

iar daca iluzia devine a doua natura, sau chiar prima natura a omului atunci intempriile vietii vor da busna peste acel suflet - asta e soarta unui atare suflet.
 
cu singuratatea e ca si cu urcatul la mare atitudine unde cei mai multi se adapteaza la aerul slab in oxigen, sint si unii care nu pot respira acolo si trebuie coboriti la tabara de baza, printre oameni.

singur am mai fost si cind eram inconjurat de altii, acum ma confrunt cu o senzatie rara, e ca si cum as fi prins intr-o sfera de cristal, care ma izoleaza nu numai de lume, dar si de mine insumi si in care incerc sa gasesc o fisura.

ca in versul "pe mine mie insumi reda-ma"
 
nu crezi ca vinovat de aceasta izolare eshti chiar tu?............................................................................
eu cred ca da!!!!!
incearca sa priveshti lumea cu altzi ochi.....................
 
toata lumea imi spune la fel, doar ca eu sint un sado-masochist.
nu vreau sa vad cu alti ochi pentru ca altii n-am si sint prea batrin ca sa ma schimb.
trebuie doar sa reusesc sa traiesc cu starea asta de sfirseala si de gol in stomac toata viata, pentru ca am vagul sentiment ca nu o sa ma mai paraseasca.
cititi "Ochii albastri parul negru" de M. Duras sau vedeti "Hable con ella" de Almodovar.
 
flo, nu fi trist. viatsa e asa e frumoasa. nu cu mult timp in urma aveam si eu asa o stare de nemultumire permanenta. si a fost o persoana care mi-o tsinut un speech care m-a facut sa realizez cite ceva: ca nu shtii niciodata cit o sa mai traiesti de asta in fiecare dimineatsa trebuie sa te bucuri ca te-ai trezit si ca potsi sa mai TRAIESTI inca o zi. traieste ziua asta de parca ar fi ultima pe care o mai traiesti. si mereu cind sunt trista imi aduc aminte de vorbele astea. sa shtiii ca ajuta mie cel putsin :)
 
va zic mersi la toti cei care mi-ati scris. chiar daca nu pare ca vreau sa va ascult sfaturile, asta nu inseamna ca nu mi-au prins bine.

zorzo, mai mult decit iluzia, fictiunea este a doua mea natura, sper sa devina cindva chiar prima. e adevarat ca pentru o iluzie era sa-mi ies din minti, dar pina la urma am reusit sa fac sa mi se implineasca, iar acum sint aproape fericit.

lucia, nu era vorba de izolare totala pe 10 ani de acum inainte, citeva zile nu strica. e adevarat, in afara de viata mea, trebuie sa privesc lumea cu alti ochi.

patydor, (un nick fain, oare ce inseamna?) mi-ai adus aminte de Trainspotting. un personaj e parasit de catre iubita si isi cara prieteni pina la poalele unui munte crezind ca efortul fizic o sa-l ajute. s-au intors imediat cu urmatorul tren ca sa se drogheze.

ingerica, eu din contra, niciodata nu m-am gindit ca azi poate fi ultima zi din viata mea. eu cred ca o sa traiesc mult dupa ce vor ramine din mine doar oasele ingalbenite. si sint un pic trist anume din cauza ca viata e frumoasa.

din tot ce am simtit a mai ramas acum doar rezonanta calda in abdomen a unei coarde de violoncel. si ma intristeaza putin gindul ca a sa se stinga si ea, desi nu ma deranjeaza. stiu insa ca din cind in cind o sa o simt iarasi.
 
flo

sado-masochismul presupune egoism. in asa caz nu vad sa te integrezi usor in compania celorlalti fara sa faci eforturi asupra-ti, am in vedere de a te schimba
 
Jurnalul este pe drum acum, o sa aiba ce povesti la intoarcere.

ingerica o sa incerc sa ramina in urma mea lucruri si persoane in care sufletul meu sa-si gaseasca o a doua casa.

zorzo, nu sint asa de infricosator pe cum par. iar daca uneori sint agresiv asta e din cauza ca altii nu-mi dau pace.

apropo, pe 23 e ziua mea, iar simbata fac o petrecere la mine acasa. va chem pe toti cei care sinteti in zona sau putet sa va deplasati.
 
am vrut sa scriu din Cluj dar nu am mai reusit. am mers pina acolo ca sa vad un film, si am ajuns exact cind incepea ultima proiectie. acolo m-am intilnit cu un foarte bun prieten si ne-am dus la bere pina la sosirea trenului inspre Iasi.
filmul a fost f. f. frumos, sper sa pot scrie un articol macar pe jumatate la
fel de fain cu filmul.

am reusit in sfirsit sa dau peste revista in care mi s-a publicat o cronica la filmul "Hable con ella" (postat si pe forum la "flo va recomanda"), ca sa am cu ce ma lauda la prieteni.

in Iasi e destul de cald, fata de noaptea rece din tren.

acum trebuie sa gasesc cu ce sa ajung in Chisinau, unde o sa am de spalat o groaza de haine, o sa fac o baie si o sa dorm in patul meu in asternuturi curate.
 
chiar mi-era dor de jurnal

acum sint fericit: scriu direct din baie, unde de doua luni nu a mai fost apa calda. stau intr-o vana plina ochi cu apa fierbinte si simt ca porii sint in extaz. dupa mini-bai in lighean ii inteleg.

nici nu se putea mai potrivita venirea apei calde decit in seara asta. din cauza nu stiu caror presedinti straini si mai mult din cauza celui local, circulatia a fost paralizata nepermis de mult si de haotic intr-un oras destul de aglomerat. dupa ce i-a trebuit rutierei sa faca 50 de minute de la Flacara pina la Universitate, am renuntat si am intrat intr-un intcafe. nici dupa o ora jumatate situatia pe sosea nu era mai buna.

asa ca prin ploaie, pina linga spitalul 3 am avut destul timp sa ma ud pina la izmene si sa le inchipui dragilor oaspeti tot felul de morti in chinuri.

si dupa asa ceva ce poate fi mai buna decit o baie fierbinte. asa bucuros am fost incit mi-am adus cina in baie, iar acum simtind cum ma ia cu lesin de la apa fierbinte, maninc struguri, scriu in jurnal, iar pe cind apa se va fi racit putin, o sa citesc din Abatorul Cinci de Vonnegut.
cred ca este cea mai lunga si mai savuroasa baie intr-o cada din viata mea.

acum imi inchipui ca sint nu stiu ce imperator roman in baia sa din marmura roz...dar nu inteleg unde imi sint servitorii si fetele din provincia nou cucerita, Dacia, cu parul lor negru in cosite impletite in trei si cam sfioase din fire. Viata in Roma le va invata insa repede sa isi piarda inocenta.

acum cezarul vrea sa fie lasat singur cu strugurii sai reci aburiti, miine are intilnire cu cineva important si vrea sa-si inchipuie totul in cele mai mici detalii.

mai turnati apa fierbinte!

torna! dorna!
 
citind ultimul tau mesaj mi-am adus aminte de ziua ceea cind a plouat, si a fost inchisa circulatsia . bad day:(

cu cineva important?? interesnting.................
 
Jurnalul e incintat de ingerescul filfiitul de aripa ce a mai improspatat putin aerul acestui spatiu.

eu nu am avut nici o intilnire marti, insa cezarul, ca orice cezar important, a avut chiar mai multe, insa cezar fiind e cam infumurat si nu vrea sa dea raportul unei fete de dac ratacita prin Chisinau.

insa noi stim ca toate astea sint baliverne si ca pina si un cezar pagin crede in Ingeri, ca si mine.

pa
 
toamna asta doar umezeala rece imi displace, in rest e bine.
in fata blocului, vad pe geam un artar care doar pe jumatate e ruginiu,
plopii din jur inca au frunzele verzi. intr-un colt al ferestrei cerul e
innorat, dar de un gri inofensiv, liliecii de la balcon sau au plecat sau au
intrat in hibernare, la inceput ma ingrozeau zgomotele lor, acum cred ca
incepe sa mi se faca dor de ei.

chiar daca e urit afara poti sa participi la tot felul de sporturi culturale
de interior, la care chiar daca lipseste o parte din aparatura, iar
jucatorii se simte ca nu prea s-au antrenat vara, ajungi totusi sa te simti
bine.

la scoala e acceptabil, dupa doua luni de lipsa, am iarasi apa calda :)
caldura o sa fie un pic mai tirziu, anul asta sint cam putine mere Jonathan
si astept vacanta de toamna, in care nu stiu ce as putea sa fac. inca mai am
timp pentru planuri, sper sa nu ninga pina atunci.

acum il ascult pe Baden Powell cintind la zongora pe Mezzo si astept sa merg
la Carmina Burana, cu accent rusesc, desi sint sanse sa fie chiar in rusa
daca in latina imi dadea fiori, in rusa o sa fie un fel de commedia
dell'arte cu cor. se merita.

A+
 
waiting for the spring

Jurnalul mi-a zis ca se bucura foarte mult ca am trecut pe la el
Eu un jurnal ciudat, ii e dor de cel ce il scrie, nu invers; fiecare jurnal cu ciudateniile lui.
(ciudatenii pe care unii le-au confundat cu pornografia!!! E ca si cum ai zice ca Amelie e o mafioata doar pentru ca urmarea un baiat)

trecut printr-un proces, care mi-a aratat cum cineva poate sa se prostitueze moral fara sa fi fost nevoie, si prin pregatirea epuizanta pentru un interviu care sa ma faca prof de mate in America, astept curios sa inceapa primavara. Simt ca e timpul sa ma indragostesc depersonalizant de o fata simpatica, pe care inca nu stiu cum o cheama si nici cum arata. Stiu insa ca trebuie sa aiba ochii vioi si zimbet inocent-acaparator. Pina atunci insa trebuie sa-mi gasesc o a doua slujba, o sa trebuiasca sa-i cumpar cuiva flori inainte de a o chema la un ceai la Robin Pub, sau altundeva.

Jurnalul trebuie sa mai stie ca de cind nu i-am mai stat in poala am inceput sa scriu niste povestiri, care poate o sa se publice prin vreo revista, si mi-am facut niste prieteni tare faini pentru care o sa fac un chef de Martisor. Iar acum, daca vreau sa trimit mesajul asta, trebuie sa astept sa zboare de pe mouse buburuza care din toamna a ramas in camera mea, nu credeam ca traiesc atita. Prin martie o sa o las sa plece, daca o sa mai vrea.

"la multi ani in 2003!" unora de pe forum; se stiu ei care.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top