Jurnalul secret al lui Flo
- Thread starter flo
- Start date
lia, pai intr-un mesaj ziceai ca te-as fi santajat, dar ti-am raspuns ca e autoironie. apoi tu te-ai mirat ca ar fii autoironie si santaj la adresa ta, iar eu am clarificat lucrurile; acum le complic la loc 
comunicam destul de bine si nu cred ca e un monstru
doar ca se poarta de parca ar avea o personalitate dedublata.
e fenomenal cum poate sa aleaga din trecut doar ceea ce-i convine ei la un moment dat ca sa isi motiveze actiunile. in mai putin de un an eu am fost un manipulator si pseudo-criminal, apoi m-am schimbat in iubirea vietii ei, ca m-ai tirziu ea sa gaseasca "adevarata" iubire a vietii ei. iubirea aia a durat doar doua luni pentru ca tipul nu era la fel de cinstit ca mine, iar ea m-a rugat sa o las inapoi in viata mea pt ca totul a fost doar o pasiune oarba, eu am zis ca ma mai gindesc, dar l-a scurt timp mi-a comunicat ca nu mai vrea sa fim decit amici. toate lucrurile astea se intimplau cind in acelasi oras cind pe diferite continente. acum ca sintem pe acelasi continent si ea are un prieten, tot nu se poate abtine sa nu-l compare cu mine si sa astepte de la el aceeasi atentie.
nu stiu ce cred altii, dar eu sint fascinant si as vrea sa fim iarasi impreuna ca sa ma conving daca fata asta poate sa iuubeasca sau sufletul ei e doar o gaura neagra care neantizeaza orice se apropie de ea.
comunicam destul de bine si nu cred ca e un monstru
doar ca se poarta de parca ar avea o personalitate dedublata.
e fenomenal cum poate sa aleaga din trecut doar ceea ce-i convine ei la un moment dat ca sa isi motiveze actiunile. in mai putin de un an eu am fost un manipulator si pseudo-criminal, apoi m-am schimbat in iubirea vietii ei, ca m-ai tirziu ea sa gaseasca "adevarata" iubire a vietii ei. iubirea aia a durat doar doua luni pentru ca tipul nu era la fel de cinstit ca mine, iar ea m-a rugat sa o las inapoi in viata mea pt ca totul a fost doar o pasiune oarba, eu am zis ca ma mai gindesc, dar l-a scurt timp mi-a comunicat ca nu mai vrea sa fim decit amici. toate lucrurile astea se intimplau cind in acelasi oras cind pe diferite continente. acum ca sintem pe acelasi continent si ea are un prieten, tot nu se poate abtine sa nu-l compare cu mine si sa astepte de la el aceeasi atentie.
nu stiu ce cred altii, dar eu sint fascinant si as vrea sa fim iarasi impreuna ca sa ma conving daca fata asta poate sa iuubeasca sau sufletul ei e doar o gaura neagra care neantizeaza orice se apropie de ea.
ramsess said:Bre Flo da cine esti tu, de te iubesc ( si te stimeaza) toti?...
Daca n-as sti ce poama's io mai ca-s fi invidios...
cine sint eu scrie in Jurnal
sau asta e ironie?
e adevarat ca acum ma simt mai bine pe forum decit in trecut.
erau niste nickuri care nu ma puteau suferi
zopi, copil minune!
in ce oras ai ajuns in Romania? iti place?
cum ti se par romancele?
nae, face bine. se sparge in tot felul de tehnici yoga.
zice ca functioneaza.
eu fac yoga in fiecare zi la scoala cind trebuie sa ma abtin din cinci in cinci minute sa nu impusc citiva elevi
in ce oras ai ajuns in Romania? iti place?
cum ti se par romancele?
nae, face bine. se sparge in tot felul de tehnici yoga.
zice ca functioneaza.
eu fac yoga in fiecare zi la scoala cind trebuie sa ma abtin din cinci in cinci minute sa nu impusc citiva elevi
lia
Active Member
flo said:lia, pai intr-un mesaj ziceai ca te-as fi santajat, dar ti-am raspuns ca e autoironie. apoi tu te-ai mirat ca ar fii autoironie si santaj la adresa ta, iar eu am clarificat lucrurile; acum le complic la loc
uite asa. poate uneori regreta ca ne-am despartit si incearca sa uite iubirea ce-am avut-o ca sa mearga mai departe.
comunicam destul de bine si nu cred ca e un monstru
doar ca se poarta de parca ar avea o personalitate dedublata.
e fenomenal cum poate sa aleaga din trecut doar ceea ce-i convine ei la un moment dat ca sa isi motiveze actiunile. in mai putin de un an eu am fost un manipulator si pseudo-criminal, apoi m-am schimbat in iubirea vietii ei, ca m-ai tirziu ea sa gaseasca "adevarata" iubire a vietii ei. iubirea aia a durat doar doua luni pentru ca tipul nu era la fel de cinstit ca mine, iar ea m-a rugat sa o las inapoi in viata mea pt ca totul a fost doar o pasiune oarba, eu am zis ca ma mai gindesc, dar l-a scurt timp mi-a comunicat ca nu mai vrea sa fim decit amici. toate lucrurile astea se intimplau cind in acelasi oras cind pe diferite continente. acum ca sintem pe acelasi continent si ea are un prieten, tot nu se poate abtine sa nu-l compare cu mine si sa astepte de la el aceeasi atentie.
nu stiu ce cred altii, dar eu sint fascinant si vreau sa fim iarasi impreuna ca sa ma conving daca fata asta poate sa iuubeasca sau sufletul ei e doar o gaura neagra care neantizeaza orice se apropie de ea.
Aha... iubeşti un monstru...
Nu-i nimic, vei avea mai mult noroc data viitoare! daca tu zici. eu cred ca inca trebuie sa o iau in freza de citeva ori ca sa ma conving
eu nu caut sa am noroc in dragoste. daca iubesc pe cineva nu astept acelasi lucru in schimb. iubirea mea nu are nevoie de feed-back. nici macar prezenta persoanei iubite nu e necesara.
sint persoane care stiu sa iubeasca si persoane care nu stiu sau nu pot.
cred ca ni se trage din copilarie. eu am avut in copilarie si prea multa iubire, fata de care vorbesc aproape de loc.
pentru mine nu este un monstru ci doar un suflet ratacit
eu nu caut sa am noroc in dragoste. daca iubesc pe cineva nu astept acelasi lucru in schimb. iubirea mea nu are nevoie de feed-back. nici macar prezenta persoanei iubite nu e necesara.
sint persoane care stiu sa iubeasca si persoane care nu stiu sau nu pot.
cred ca ni se trage din copilarie. eu am avut in copilarie si prea multa iubire, fata de care vorbesc aproape de loc.
pentru mine nu este un monstru ci doar un suflet ratacit
eu's in timish, cam departe de acasa am ajiuns, nu ? romancele is ok, da oricum nii dor de casa...flo said:zopi, copil minune!
in ce oras ai ajuns in Romania? iti place?
cum ti se par romancele?
nae, face bine. se sparge in tot felul de tehnici yoga.
zice ca functioneaza.
eu fac yoga in fiecare zi la scoala cind trebuie sa ma abtin din cinci in cinci minute sa nu impusc citiva elevi
sper sa vada asta nae, si sa'ni scrie vreu email sa'ni povesteasca cum la dansu...
Stimabilul said:
frumos frumos..
Flo, de argentiniana vorbesti? Merita oare atita chin din partea ta? :roll: Cred ca as fi de acord cu Lia: "monstru"., doar ca as adaoge: "ratacit".
Bai zop copil a rockului si ierbii..
sint bine multumesc, amus iti incarc un privat despre mai multe.... :ciupos: ca sa nu-i murdarim tema omului.nae, nu e vorba de argentiniana. cu ea am terminat. nu sintem in acelasi oras si eu nu sint bun sa intretin o dragoste la distanta. natura nu m-a inzestrat cu asemenea capacitati
nu stiu daca e un chin sa o iubesc inca pe fata cu care am trait. lucrurile pe care poti sa le faci cu cineva, sentimentele pe care poti sa le ai pentru cineva sint intr-un numar limitat, doar sintem oameni. daca ai sansa (sa nesansa) sa le traiesti pe toate cu o singura fiinta poti sa te consideri fericit. nefericirea incepe cind te desparti de ea si incepi alte relatii. traiesti o senzatie continua de dejavu.
poate situatia mea actuala ma impiedica sa am relatii de lunga durata. tot la doi trei ani schimb orasul, tara sau continentul. poate cind o sa gasesc un oras care sa-mi placa (si el pe mine) o sa am o noua iubire si mai mare decit cea dinainte (altfel nu se pune).
nu stiu daca e un chin sa o iubesc inca pe fata cu care am trait. lucrurile pe care poti sa le faci cu cineva, sentimentele pe care poti sa le ai pentru cineva sint intr-un numar limitat, doar sintem oameni. daca ai sansa (sa nesansa) sa le traiesti pe toate cu o singura fiinta poti sa te consideri fericit. nefericirea incepe cind te desparti de ea si incepi alte relatii. traiesti o senzatie continua de dejavu.
poate situatia mea actuala ma impiedica sa am relatii de lunga durata. tot la doi trei ani schimb orasul, tara sau continentul. poate cind o sa gasesc un oras care sa-mi placa (si el pe mine) o sa am o noua iubire si mai mare decit cea dinainte (altfel nu se pune
).azi am vazut filmul Ray, despre viata lui Ray Charles din copilarie si pina la depasirea dependentei de heroina. foarte frumos film.
dupa film am intrat intr-o librarie si mi-am luat niste reviste, iar acum ma delectez rasfoindu-le. doua dintre ele sint de o calitate super, dela hirtie si culori, pina la calitatea imagini si a articolelor. de una dintre ele nu auzisem pina acum. se cheama risen si e scoasa in california, cealalta e interview si e scoasa in NY. risen e pe hirtie cartonata si are un look underground, iar dintre "artistii" din cuprins l-am recunoscut doar pe fostul solist de la Smashing pumpkins, billy corgan, aici in postura de poet proaspat lansat. interview e pe hirtie moale si mata, senzuala la atingere si la adulmecat: dintre pagini se insinueaza parfumul armani mania, care sint sigur ca creeaza dependenta daca esti fata si iti ia mintile daca esti baiat. si in in revista asta apare billy corgan si poeziile lui plus jamie foxx, bjork, gael garcia bernal intervievat de juliette binoche.
cu internetul asta uitasem cit de placut este sa stai trintit in pat cu citeva reviste misto.
dupa film am intrat intr-o librarie si mi-am luat niste reviste, iar acum ma delectez rasfoindu-le. doua dintre ele sint de o calitate super, dela hirtie si culori, pina la calitatea imagini si a articolelor. de una dintre ele nu auzisem pina acum. se cheama risen si e scoasa in california, cealalta e interview si e scoasa in NY. risen e pe hirtie cartonata si are un look underground, iar dintre "artistii" din cuprins l-am recunoscut doar pe fostul solist de la Smashing pumpkins, billy corgan, aici in postura de poet proaspat lansat. interview e pe hirtie moale si mata, senzuala la atingere si la adulmecat: dintre pagini se insinueaza parfumul armani mania, care sint sigur ca creeaza dependenta daca esti fata si iti ia mintile daca esti baiat. si in in revista asta apare billy corgan si poeziile lui plus jamie foxx, bjork, gael garcia bernal intervievat de juliette binoche.
cu internetul asta uitasem cit de placut este sa stai trintit in pat cu citeva reviste misto.
ce sa faci simbata seara la miezul noptii daca esti singur acasa, prietenii sint peste ocean si te-ai saturat de reviste?
well, deschizi sertarul, tragi afara din pachetel o hirtiutza, incepi sa maruntzesti, apoi sa rasucesti, dupa care inhalezi, inhalezi si mai inhalezi o data
dupa asta chiar ca nu mai conteaza ca e simbata seara si alte aspecte nasoale ale vietii
well, deschizi sertarul, tragi afara din pachetel o hirtiutza, incepi sa maruntzesti, apoi sa rasucesti, dupa care inhalezi, inhalezi si mai inhalezi o data
dupa asta chiar ca nu mai conteaza ca e simbata seara si alte aspecte nasoale ale vietii
10 days later
am incercat azi sa scriu ceva in jurnal, dar nu se lega nimic.
apoi i-am raspuns unui fost coleg de liceu. de fapt colegul meu de banca dintr-a 12-a si cel mai bun prieten de pina acum. si pentru ca mesajul mi s-a parut inspirat o sa-l pun si aici.
acum ma cam grabesc (o sa va dati voi seama unde ).
enjoy!
"Mi-a placut sa citesc descrierea facuta intilnirii de la sincai
probabil nu e un moment bun sa imi aduc aminte de faze faine din trecut,
in ultimul timp prezentul e doar un ecran ingalbenit pe care se proiecteaza trecutul si viitorul simultan si din directii opuse, iar eu nu ma pot hotari de care parte a ecranului sa stau.
in plus, in timp ce scriu, ascult the cure, Desintegration...
nu ma dranjeaza sa fiu nostalgic, cred ca asta e starea mea permanenta
ori sint cuprins de o nostalgie vesela, putin diluata si suportabila,
ori de una trista, veritabila si suportabila pina la lacrimi
nu stiu daca asta a fost doar o optine, cindva in trecut, sau este singurul mod in care ma pot defini.
daca e asa atunci inteleg de ce imi este greu sa accept moduri de viata care ar transforma nostalgia
intr-un tricou demodat, iar pentru mine nu mai este o noutate ca nu pot duce o existenta echilibrata.
de parca toate starile mele trebuie exacerbate, duse la extrem.
o idee tot nu-mi da pace: prefer excesul pentru ca nu stiu sau nu-mi place sa ma adaptez. nu excesul definit ca un consumerism in supermarketul starilor sufletesti, ci ca fixare si izolare doar intr-una dintre stari. faptul ca ma aflu in state si lucrez ca profesor de liceu mi se pare cea mai mare ironie, e aproape o situatie sadica (am I paranoid? do I need therapy?. si cea mai mica urma de tristete in ochii mei poate alarma pe oricine, de la vinzatoarea de la Publix pina la femeia de serviciu de la scoala, acompaniate de profi si elevi. cu totii par a lua starea mea prea in serios si aproape personal. o ingrijorare pur formala si uneori ipocrita, insa afisata sub forma unei compasiuni veritabile.
poate de aceea cele doua scenarii la care lucrez acum sint populate de personaje triste, neadaptate si care sfirsesc tragic sau in cel mai fericit caz misterios.
hai sa schimb subiectul si putin si tonul
mi-ar fi placut mult sa fiu cu voi la intilnirea de 10 ani,
puteam macar sa scriu o scrisoare scurta si tu ai fi citit-o, insa am uitat.
e placut sa stiu ca mi s-a simtit putin lipsa.
imi inchipui daca eram amindoi acolo, am fi dominat necinstit toata atmosfera
cine a mai lipsit in afara de Vali
s-a vorbit despre moartea lui Vali? daca ai chef si timp povesteste-mi mai mult.
cei care au lipsit au dat o tusa de realism intilnirii. dupa 10 ani e normal ca ceva sa se fi pierdut.
lipsa mea o vad ca pe iresponsabilitaea si inadaptarea la care nu mai e asa usor sa te intorci ca adult.
absenta nemotivata a lui Vali e insasi viata pe care am trait-o cu o semiconstienta inspirata si de la care se zice ca trebuie sa ne luam adio. sper sa nu invat niciodata sa-mi iau adio de la nimic ce poate fi salvat.
sint aproape sigur ca as fi fost semiparalizat de lipsa ineluctabila si inexplicabila a lui Vali.
ca si cum amintirile mele si realitatea ar fi intrat in conflict. cred ca m-as fi comportat ciudat,
incercind sa recreez in totalitate un florin dintr-a 12-a, care sa produca o bresa in timp si sa-l aduca pe Vali in prezent. daca in ultimii ani m-am intinlit cu citiva dintre colegi si imi vine mai usor sa merg inapoi in timp, cu Vali imi aduc aminte doar intimplari in care era si el implicat, mai putin atitudinea lui.
si in general, de unul singur imi vine destul de greu sa-mi aduc aminte despre ce discutam, despre ce conceptii aveam. sa fie asa pentru ca la aceea virsta nu prea aveam pareri proprii originale, nu aveam viziuni de ansamblu, ii copiam pe altii? nu ne alegeam noi subiectele de discutie ci ele pe noi? la nivelul ideilor reactionam mai mult decit actionam? sau e doar o conditie a memoriei mele?
ruptura de la sfirsitul liceului si maturizarea ce a urmat a relativizat oare ce simteam/credeam in timpul liceului? se pare ca mesajul tau a creeat o bresa in timp si mesajul meu il scriu ca si cum as construi un aparat care sa ma duca inapoi in timp
nu sint prea interesat de filosofia acestei actiuni si nu vreau sa fac comparatii. incerc aproape patologic sa imi aduc aminte in cele mai mici detalii de o zi sau intimplare fara semnificatie din vremea liceului si reconstituirea sa fie cit mai fidela posibil. mai scurtcircuitat omule!
in memoria mea are loc acum o reactie in lant (si the cure cu muzica lor ma acompaniaza perfect). incerc sa-mi aduc aminte de ceva anume si asta trezeste alte amintiri, care o data dezvoltate deschid simultan usi inspre zeci de paliere vaste...
daca m-as afla in romania ar fi interesant sa ma intilnesc cu tine si inca cineva din clasa noastra pe post de factor perturbator-creativ (Eva imi pare cea mai potrivita) si sa ne imbatam sau, si mai bine, sa fumam niste iarba. bineinteles ca ar trebui inregistrat totul cu un reportofon
ma opresc aici si iti trimit mesajul acum cit e sigur ca ajunge cu bine la tine
sper sa il citesti cu placere si imbratiseaz-o pe oana din partea mea
take care
am incercat azi sa scriu ceva in jurnal, dar nu se lega nimic.
apoi i-am raspuns unui fost coleg de liceu. de fapt colegul meu de banca dintr-a 12-a si cel mai bun prieten de pina acum. si pentru ca mesajul mi s-a parut inspirat o sa-l pun si aici.
acum ma cam grabesc (o sa va dati voi seama unde
).enjoy!
"Mi-a placut sa citesc descrierea facuta intilnirii de la sincai
probabil nu e un moment bun sa imi aduc aminte de faze faine din trecut,
in ultimul timp prezentul e doar un ecran ingalbenit pe care se proiecteaza trecutul si viitorul simultan si din directii opuse, iar eu nu ma pot hotari de care parte a ecranului sa stau.
in plus, in timp ce scriu, ascult the cure, Desintegration...
nu ma dranjeaza sa fiu nostalgic, cred ca asta e starea mea permanenta
ori sint cuprins de o nostalgie vesela, putin diluata si suportabila,
ori de una trista, veritabila si suportabila pina la lacrimi
nu stiu daca asta a fost doar o optine, cindva in trecut, sau este singurul mod in care ma pot defini.
daca e asa atunci inteleg de ce imi este greu sa accept moduri de viata care ar transforma nostalgia
intr-un tricou demodat, iar pentru mine nu mai este o noutate ca nu pot duce o existenta echilibrata.
de parca toate starile mele trebuie exacerbate, duse la extrem.
o idee tot nu-mi da pace: prefer excesul pentru ca nu stiu sau nu-mi place sa ma adaptez. nu excesul definit ca un consumerism in supermarketul starilor sufletesti, ci ca fixare si izolare doar intr-una dintre stari. faptul ca ma aflu in state si lucrez ca profesor de liceu mi se pare cea mai mare ironie, e aproape o situatie sadica (am I paranoid? do I need therapy?
. si cea mai mica urma de tristete in ochii mei poate alarma pe oricine, de la vinzatoarea de la Publix pina la femeia de serviciu de la scoala, acompaniate de profi si elevi. cu totii par a lua starea mea prea in serios si aproape personal. o ingrijorare pur formala si uneori ipocrita, insa afisata sub forma unei compasiuni veritabile.poate de aceea cele doua scenarii la care lucrez acum sint populate de personaje triste, neadaptate si care sfirsesc tragic sau in cel mai fericit caz misterios.
hai sa schimb subiectul si putin si tonul
mi-ar fi placut mult sa fiu cu voi la intilnirea de 10 ani,
puteam macar sa scriu o scrisoare scurta si tu ai fi citit-o, insa am uitat.
e placut sa stiu ca mi s-a simtit putin lipsa.
imi inchipui daca eram amindoi acolo, am fi dominat necinstit toata atmosfera
cine a mai lipsit in afara de Vali
s-a vorbit despre moartea lui Vali? daca ai chef si timp povesteste-mi mai mult.
cei care au lipsit au dat o tusa de realism intilnirii. dupa 10 ani e normal ca ceva sa se fi pierdut.
lipsa mea o vad ca pe iresponsabilitaea si inadaptarea la care nu mai e asa usor sa te intorci ca adult.
absenta nemotivata a lui Vali e insasi viata pe care am trait-o cu o semiconstienta inspirata si de la care se zice ca trebuie sa ne luam adio. sper sa nu invat niciodata sa-mi iau adio de la nimic ce poate fi salvat.
sint aproape sigur ca as fi fost semiparalizat de lipsa ineluctabila si inexplicabila a lui Vali.
ca si cum amintirile mele si realitatea ar fi intrat in conflict. cred ca m-as fi comportat ciudat,
incercind sa recreez in totalitate un florin dintr-a 12-a, care sa produca o bresa in timp si sa-l aduca pe Vali in prezent. daca in ultimii ani m-am intinlit cu citiva dintre colegi si imi vine mai usor sa merg inapoi in timp, cu Vali imi aduc aminte doar intimplari in care era si el implicat, mai putin atitudinea lui.
si in general, de unul singur imi vine destul de greu sa-mi aduc aminte despre ce discutam, despre ce conceptii aveam. sa fie asa pentru ca la aceea virsta nu prea aveam pareri proprii originale, nu aveam viziuni de ansamblu, ii copiam pe altii? nu ne alegeam noi subiectele de discutie ci ele pe noi? la nivelul ideilor reactionam mai mult decit actionam? sau e doar o conditie a memoriei mele?
ruptura de la sfirsitul liceului si maturizarea ce a urmat a relativizat oare ce simteam/credeam in timpul liceului? se pare ca mesajul tau a creeat o bresa in timp si mesajul meu il scriu ca si cum as construi un aparat care sa ma duca inapoi in timp
nu sint prea interesat de filosofia acestei actiuni si nu vreau sa fac comparatii. incerc aproape patologic sa imi aduc aminte in cele mai mici detalii de o zi sau intimplare fara semnificatie din vremea liceului si reconstituirea sa fie cit mai fidela posibil. mai scurtcircuitat omule!
in memoria mea are loc acum o reactie in lant (si the cure cu muzica lor ma acompaniaza perfect). incerc sa-mi aduc aminte de ceva anume si asta trezeste alte amintiri, care o data dezvoltate deschid simultan usi inspre zeci de paliere vaste...
daca m-as afla in romania ar fi interesant sa ma intilnesc cu tine si inca cineva din clasa noastra pe post de factor perturbator-creativ (Eva imi pare cea mai potrivita) si sa ne imbatam sau, si mai bine, sa fumam niste iarba. bineinteles ca ar trebui inregistrat totul cu un reportofon
ma opresc aici si iti trimit mesajul acum cit e sigur ca ajunge cu bine la tine
sper sa il citesti cu placere si imbratiseaz-o pe oana din partea mea
take care
foarte faina ideea unor moderatori de a supune la vot popularitatea unor nick-uri de pe forum. chestia e ca din moment ce te-ai logat nu mai poti sa vezi topul decit daca votezi si tu. daca chiar nu vrei sa votezi intrii pe tema ca guest, te informezi si dupa ai intri cu numele tau.
ceea ce nu este posibil pe Viva. acolo nu poti sa intrii ca guest si daca vrei sa vezi topul trebuie sa votezi. in cel feminin mi-a fost usor sa votez, dar cind am vrut sa vad topul masculin mi-am dat seama ca singura sansa este sa aleg un nick cu care cica "as vrea sa-mi petrec o noapte"! :wtf:
nici sa ma bateti nu va zic cu cine am votat :hahaha:
ceea ce nu este posibil pe Viva. acolo nu poti sa intrii ca guest si daca vrei sa vezi topul trebuie sa votezi. in cel feminin mi-a fost usor sa votez, dar cind am vrut sa vad topul masculin mi-am dat seama ca singura sansa este sa aleg un nick cu care cica "as vrea sa-mi petrec o noapte"! :wtf:
nici sa ma bateti nu va zic cu cine am votat :hahaha:
se pare ca nu degeaba am fost votat "drogatul" anului
ieri dimineata nu a trebuit sa fiu la scoala la 8 asa ca in loc sa ma trezesc la 7 am dormit o ora in plus. se pare ca somnul meu era asa de placut incit am inceput sa visez ca sunt high (sau poate s-a intimplat invers) se facea ca eram cu Jim si sotia lui nipona Yuko intr-o cladire cam darapanata, apartamentul era la ultimul etaj si se intindea pe tot palierul, arata mai mult cu atelierul vreunui pictor. Nu stiu care dintre noi a scos o pipa cu opium si am inceput sa fumam. eram intins pe podea si vedeam cerul prin fereastra si prin gaurile din pereti si tavan. nici nu simteam podeau , pur si simplu pluteam la citiva milimetrii deasupra. eram asa de relaxat incit nu mai simteam nimic. stiam ca opiumul scade ritmul cardiac, asa ca in vis mi-am dus mina la inima. de abia simteam cum bate. ritmul era asa de lent, incit norii strabateau jumatate din cer intre doua batai ale inimii mele. cred ca m-am trezit in secunda urmatoare pentru ca eram in pat si nu ma puteam misca. aveam impresia ca ma aflu intr-un loc strain. apoi am inceput sa-mi recunosc posterele, poza ingerului meu pazitor lipita in coltul noptierei, mi-am recunoscut pata rosie de pe bratul sting.
ieri dimineata nu a trebuit sa fiu la scoala la 8 asa ca in loc sa ma trezesc la 7 am dormit o ora in plus. se pare ca somnul meu era asa de placut incit am inceput sa visez ca sunt high (sau poate s-a intimplat invers) se facea ca eram cu Jim si sotia lui nipona Yuko intr-o cladire cam darapanata, apartamentul era la ultimul etaj si se intindea pe tot palierul, arata mai mult cu atelierul vreunui pictor. Nu stiu care dintre noi a scos o pipa cu opium si am inceput sa fumam. eram intins pe podea si vedeam cerul prin fereastra si prin gaurile din pereti si tavan. nici nu simteam podeau , pur si simplu pluteam la citiva milimetrii deasupra. eram asa de relaxat incit nu mai simteam nimic. stiam ca opiumul scade ritmul cardiac, asa ca in vis mi-am dus mina la inima. de abia simteam cum bate. ritmul era asa de lent, incit norii strabateau jumatate din cer intre doua batai ale inimii mele. cred ca m-am trezit in secunda urmatoare pentru ca eram in pat si nu ma puteam misca. aveam impresia ca ma aflu intr-un loc strain. apoi am inceput sa-mi recunosc posterele, poza ingerului meu pazitor lipita in coltul noptierei, mi-am recunoscut pata rosie de pe bratul sting.