Metode de luare a deciziei
- Thread starter radium
- Start date
gr8dude
ralien since '45
O intrebare zmeurie, dar ar trebui sa ne spui care sunt variantele de raspuns, pentru ca fiecare va raspunde in felul sau, si sunt sigur ca in multe cazuri altii se vor astepta la altfel de raspunsuri.
Versiunea mea - despre dinsa am scris un scurt eseu, disponibil aici (pina cind nu sunt seed'eri, asa ca am atasat docul la acest mesaj)
Iata un rezumat: se alcatuieste un arbore, cam asa ceva:
care reprezinta caile in care poate evolua situatia in dependenta de decizia ta. Daca esti mai precaut, vei analiza situatia cu mai multi pasi inainte. Fiecare nod al arborelui primeste o valoare care arata cit e de buna acea cale (pe desen: cu cit e mai verde, cu atit e mai bine, si cu cit e mai rosu, cu atit e mai nu_bine). La urma alegi calea care duce spre verdele cel mai placut ochiului ;-)
Da, acei care nu au observat - asta e o metoda euristica, fiecarui nod i se atribuie o valoare care arata cit e de 'bun' acel nod. Ideea este ca pentru multi nu e cunoscut termenul de euristica, ceea ce nu le incurca sa foloseasca aceasta abordare in rationamentele lor.
Mai departe, depinde de om. Cineva se opreste atunci cind gaseste primul nod verde, iar cineva va cerceta si variantele 'rosii' - din curiozitate? 'mental masturbation'? cauta variante de rezerva? Cu alte cuvinte, fiecare alege singur 'adincimea' cautarii sale. Eu prefer cautarea euristica (te ajuta sa gasesti o solutie rapida) combinata cu acea in adincime (dupa ce am gasit o solutie, caut altele atunci cind nu am ce face, si memorizez concluziile; astfel incit data viitoare cind ma ciocnesc cu aceeasi problema, sa am niste puncte de sprijin)
Versiunea mea - despre dinsa am scris un scurt eseu, disponibil aici (pina cind nu sunt seed'eri, asa ca am atasat docul la acest mesaj)
Iata un rezumat: se alcatuieste un arbore, cam asa ceva:
care reprezinta caile in care poate evolua situatia in dependenta de decizia ta. Daca esti mai precaut, vei analiza situatia cu mai multi pasi inainte. Fiecare nod al arborelui primeste o valoare care arata cit e de buna acea cale (pe desen: cu cit e mai verde, cu atit e mai bine, si cu cit e mai rosu, cu atit e mai nu_bine). La urma alegi calea care duce spre verdele cel mai placut ochiului ;-)
Da, acei care nu au observat - asta e o metoda euristica, fiecarui nod i se atribuie o valoare care arata cit e de 'bun' acel nod. Ideea este ca pentru multi nu e cunoscut termenul de euristica, ceea ce nu le incurca sa foloseasca aceasta abordare in rationamentele lor.
Mai departe, depinde de om. Cineva se opreste atunci cind gaseste primul nod verde, iar cineva va cerceta si variantele 'rosii' - din curiozitate? 'mental masturbation'? cauta variante de rezerva? Cu alte cuvinte, fiecare alege singur 'adincimea' cautarii sale. Eu prefer cautarea euristica (te ajuta sa gasesti o solutie rapida) combinata cu acea in adincime (dupa ce am gasit o solutie, caut altele atunci cind nu am ce face, si memorizez concluziile; astfel incit data viitoare cind ma ciocnesc cu aceeasi problema, sa am niste puncte de sprijin)
Chiar fara a constientiza noi luam decizii... in medicina aceste decizii uneori trebuie luate foarte rapid alteori nu.
Luarea deciziei in medicina are mai multe etape: 1 pas este identificarea problemei, 2 - colectarea informatiei, 3 - dezvoltarea a cat mai multor alternative, 4 - evaluarea alternativelor, 5 - alegerea celei mai bune alternative si 6 - decizie.
Acest lucru il face de fapt fiecare medic. Este interesant ca folosirea unui anumit model ar putea fi dictata de situatie, experienta, educatia medicala primita, anturaj, etc.
De exemplu, daca vorbim de alternativele analizate - trebuie sa mentionam si limitele memoriei. In Heart disease, Braunwald editia 7, se mentioneaza la acest capitol ca o persoana in mediu poate analiza simultan maximum 7 alternative.
Modelul euristic despre care am vorbit mai sus usureaza luacrea deciziei si se bazeaza in special pe experienta. De obicei cunoastem diferite triade - este de fapt un model euristic de luare a deciziilor in medicina.
In trecut nu ma interesa atat de mult acest subiect, dar acum am dat de el si am observat ca e important.
Linkuri utile:
1. http://www.nols.edu/wmi/curriculum_updates/archive/med_decision.shtml
2. http://www.answers.com/topic/decision-making
3. http://www.aemj.org/cgi/content/full/7/4/411
4. Eu am dat de subiect in Braunwald, Heart disease editia 7.
Luarea deciziei in medicina are mai multe etape: 1 pas este identificarea problemei, 2 - colectarea informatiei, 3 - dezvoltarea a cat mai multor alternative, 4 - evaluarea alternativelor, 5 - alegerea celei mai bune alternative si 6 - decizie.
Acest lucru il face de fapt fiecare medic. Este interesant ca folosirea unui anumit model ar putea fi dictata de situatie, experienta, educatia medicala primita, anturaj, etc.
De exemplu, daca vorbim de alternativele analizate - trebuie sa mentionam si limitele memoriei. In Heart disease, Braunwald editia 7, se mentioneaza la acest capitol ca o persoana in mediu poate analiza simultan maximum 7 alternative.
Modelul euristic despre care am vorbit mai sus usureaza luacrea deciziei si se bazeaza in special pe experienta. De obicei cunoastem diferite triade - este de fapt un model euristic de luare a deciziilor in medicina.
In trecut nu ma interesa atat de mult acest subiect, dar acum am dat de el si am observat ca e important.
Linkuri utile:
1. http://www.nols.edu/wmi/curriculum_updates/archive/med_decision.shtml
2. http://www.answers.com/topic/decision-making
3. http://www.aemj.org/cgi/content/full/7/4/411
4. Eu am dat de subiect in Braunwald, Heart disease editia 7.
Nu am mentionat rationamentul deterministic - este de fapt rationamentul simplificat mult care de fapt prevede folosirea ghidurilor, a protocoalelor si micsoreaza sarcina informationala asupra medicului.
Rationamentul deterministic se foloseste in situatii cand e nevoie de decizii foarte rapide, si atunci cand situatiile sunt relativ simple. Cand e vorba de probleme complexe nu poate fi folosit.
Solara, tu ai amintit de seful
Exista si modelul de luare a deciziei expert... ceva interesant.
Rationamentul deterministic se foloseste in situatii cand e nevoie de decizii foarte rapide, si atunci cand situatiile sunt relativ simple. Cand e vorba de probleme complexe nu poate fi folosit.
Solara, tu ai amintit de seful
Exista si modelul de luare a deciziei expert... ceva interesant.
radium;159177 said:
haha, ai scos-o din manualul ala verde ''Educatia pentru viata de familie''... sau ''pentru un mod sanatos de viata'' ca nu-mi mai amintesc exact
? eu linkurile puse de tine nu am timp sa le folosesc 
intr-adevar, intrebarea e cam incurcata
poate ai vreo problema, poate te intereseaza ceva anume? ... ca decizii se iau oricind si oriunde ...adrenalina
fara aripi
Procesul decizional
Demersul decizional propriu-zis cuprinde o serie de etape (vezi figura 5.4) care au o pondere mai mare sau mai mică în economia deciziei de carieră, în funcţie de conţinutul şi contextul deciziei.
A. Definirea deciziei şi identificarea alternativelor.
Această etapă presupune:
conştientizarea necesităţii de a lua o decizie de carieră;
definirea conţinutului deciziei;
identificarea alternativelor existente pentru decizia dată. Alternativele decizionale disponibile şi accesibile la un moment dat sunt determinate de contextul deciziei.
B. Explorarea şi evaluarea alternativelor existente.
În această etapă se colectează informaţii despre alternativele existente în luarea unei anumite decizii de carieră. Pe baza unor criterii prestabilite, sunt evaluate alternativele, pentru a identifica varianta optimă. Dintre criteriile cele mai importante amintim:
suprapunerea peste caracteristicile personale (valori, interese, abilităţi şi deprinderi);
concordanţa cu aşteptările persoanei (stilul de viaţă dorit, mediul de activitate aşteptat, nivelul educaţional implicat, etc.);
susţinerea de care ar beneficia din partea persoanelor semnificative;
costurile şi beneficiile implicate de alegerea variantei respective.
Criteriile care stau la baza evaluării alternativelor sunt specifice pentru fiecare persoană în parte, iar importanţa acordată acestora este dependentă de priorităţile pe care aceasta şi le-a stabilit (pentru un exemplu de criterii de evaluare vezi tabelul 5.9.).
Stiluri decizionale
Există diferenţe individuale în ceea ce priveşte modul de evaluare şi selecţie a alternativelor decizionale. Acestea reflectă stiluri decizionale diferite.
Tabelul 4.4. Stilurile decizionale
Stilul decizional Caracteristici Exemplu
Stilul raţional utilizează o abordare logică şi organizată în luarea de decizii;
elaborează planuri minuţioase pentru punerea în practică a deciziei luate. „Am luat decizia după ce am cântărit bine toate alternativele”.
Stilul dependent se bazează preponderent pe sfaturile, sprijinul şi îndrumarea din partea altora în luarea de decizii;
consideră că ajutorul celor apropiaţi (prieteni, părinţi, etc.) este indispensabil atunci când cântăresc şi aleg alternative. “Ceilalţi ştiu cel mai bine ce e potrivit pentru mine.”
Stilul evitativ amână şi/sau evită luarea unei decizii; „Acum nu e momentul potrivit să iau această decizie”.
Stilul intuitiv se centrează pe intuiţii şi impresii în luarea unei decizii;
nu caută dovezi pentru argumentarea unei decizii. “Am făcut aşa pentru că am simţit eu că e mai bine”.
Stilul spontan iau decizii sub impulsul momentului, rapid şi fără prea multe deliberări.
“Am luat decizia rapid şi fără să mă gândesc prea mult.”
Stilurile decizionale au eficienţă diferită în funcţie de conţinutul deciziei. Astfel, un stil intuitiv poate fi eficient în cazul unor decizii cum sunt: alegerea activităţii pentru petrecerea timpului liber sau a unei cărţi ce urmează a fi parcursă, iar pentru deciziile care au implicaţii pe termen lung, ca de exemplu: alegerea şcolii, a profesiei, stilul raţional s-a dovedit a fi mai eficient.
Abilităţile decizionale: strategii şi proceduri de acţiune implicate în rezolvarea problemelor de carieră şi în selectarea alternativei optime.
Abilităţile decizionale includ:
capacitatea de a defini clar şi coerent problema de carieră;
capacitatea de a relaţiona cunoştinţele despre sine cu cele despre ofertele educaţionale şi ocupaţii;
capacitatea de a analiza alternativele luate în calcul şi încrederea în abilitatea proprie de a selecta opţiunea cea mai potrivită pentru sine;
abilitatea de a elabora şi urma un plan de implementare a deciziei luate;
abilităţi metacognitive de monitorizare şi reglare a acţiunilor întreprinse şi a strategiilor decizionale utilizate.
textul este pentru decizia in cariera, dar oricum se preteaza ca baza teoretica din punct de vedere psihologic.
haha dictionar, mai bine ai tacea, daca nu te pricepi... fara sa ironizezi oameni mai stiuti ca tine.
Demersul decizional propriu-zis cuprinde o serie de etape (vezi figura 5.4) care au o pondere mai mare sau mai mică în economia deciziei de carieră, în funcţie de conţinutul şi contextul deciziei.
A. Definirea deciziei şi identificarea alternativelor.
Această etapă presupune:
conştientizarea necesităţii de a lua o decizie de carieră;
definirea conţinutului deciziei;
identificarea alternativelor existente pentru decizia dată. Alternativele decizionale disponibile şi accesibile la un moment dat sunt determinate de contextul deciziei.
B. Explorarea şi evaluarea alternativelor existente.
În această etapă se colectează informaţii despre alternativele existente în luarea unei anumite decizii de carieră. Pe baza unor criterii prestabilite, sunt evaluate alternativele, pentru a identifica varianta optimă. Dintre criteriile cele mai importante amintim:
suprapunerea peste caracteristicile personale (valori, interese, abilităţi şi deprinderi);
concordanţa cu aşteptările persoanei (stilul de viaţă dorit, mediul de activitate aşteptat, nivelul educaţional implicat, etc.);
susţinerea de care ar beneficia din partea persoanelor semnificative;
costurile şi beneficiile implicate de alegerea variantei respective.
Criteriile care stau la baza evaluării alternativelor sunt specifice pentru fiecare persoană în parte, iar importanţa acordată acestora este dependentă de priorităţile pe care aceasta şi le-a stabilit (pentru un exemplu de criterii de evaluare vezi tabelul 5.9.).
Stiluri decizionale
Există diferenţe individuale în ceea ce priveşte modul de evaluare şi selecţie a alternativelor decizionale. Acestea reflectă stiluri decizionale diferite.
Tabelul 4.4. Stilurile decizionale
Stilul decizional Caracteristici Exemplu
Stilul raţional utilizează o abordare logică şi organizată în luarea de decizii;
elaborează planuri minuţioase pentru punerea în practică a deciziei luate. „Am luat decizia după ce am cântărit bine toate alternativele”.
Stilul dependent se bazează preponderent pe sfaturile, sprijinul şi îndrumarea din partea altora în luarea de decizii;
consideră că ajutorul celor apropiaţi (prieteni, părinţi, etc.) este indispensabil atunci când cântăresc şi aleg alternative. “Ceilalţi ştiu cel mai bine ce e potrivit pentru mine.”
Stilul evitativ amână şi/sau evită luarea unei decizii; „Acum nu e momentul potrivit să iau această decizie”.
Stilul intuitiv se centrează pe intuiţii şi impresii în luarea unei decizii;
nu caută dovezi pentru argumentarea unei decizii. “Am făcut aşa pentru că am simţit eu că e mai bine”.
Stilul spontan iau decizii sub impulsul momentului, rapid şi fără prea multe deliberări.
“Am luat decizia rapid şi fără să mă gândesc prea mult.”
Stilurile decizionale au eficienţă diferită în funcţie de conţinutul deciziei. Astfel, un stil intuitiv poate fi eficient în cazul unor decizii cum sunt: alegerea activităţii pentru petrecerea timpului liber sau a unei cărţi ce urmează a fi parcursă, iar pentru deciziile care au implicaţii pe termen lung, ca de exemplu: alegerea şcolii, a profesiei, stilul raţional s-a dovedit a fi mai eficient.
Abilităţile decizionale: strategii şi proceduri de acţiune implicate în rezolvarea problemelor de carieră şi în selectarea alternativei optime.
Abilităţile decizionale includ:
capacitatea de a defini clar şi coerent problema de carieră;
capacitatea de a relaţiona cunoştinţele despre sine cu cele despre ofertele educaţionale şi ocupaţii;
capacitatea de a analiza alternativele luate în calcul şi încrederea în abilitatea proprie de a selecta opţiunea cea mai potrivită pentru sine;
abilitatea de a elabora şi urma un plan de implementare a deciziei luate;
abilităţi metacognitive de monitorizare şi reglare a acţiunilor întreprinse şi a strategiilor decizionale utilizate.
textul este pentru decizia in cariera, dar oricum se preteaza ca baza teoretica din punct de vedere psihologic.
haha dictionar, mai bine ai tacea, daca nu te pricepi... fara sa ironizezi oameni mai stiuti ca tine.
Ma bucur ca intrebarea a trezit discutii... Am aflat ceva interesant din mesajele voastre.
Eu personal folosesc rationamentul cauzal de obicei. El este fundamental pentru practica medicala.
Desi nu intotdeauna ma intreb de ce pacientul are anumite simptoame (mecanisme fiziopatologice, etc), ci daca le are - apelez la modelul euristic si scurtez intre simptom/sindrom si decizie. De fapt joaca mult in acest caz experienta. Un exemplu: vazand zeci, sute de pacienti cu angina pectorala uneori ca sa o exclud sunt suficiente doar cateva intrebari... (imi place acest model).
Rationamentul deterministic la fel il folosesc (fara ca sa-mi dau seama pana acum) - resuscitarea cardiorespiratorie zic eu se bazeaza pe aceasta. Folosirea ghidurilor clinice e un alt exemplu.
De ce am atins acest subiect? Analizandu-l am constientizat si mai mult limitele, posibilitatea erorilor in dependenta de modelul ales si am inteles mai bine ce ar trebui sa aplic in situatii concrete.
Inca o idee de care am dat (are legatura cu stilul spontan de care a mentionat adrenalina) e ca o decizie la intamplare in medicina nu e numaidecat una rea, ea te poate ajuta sa castigi timp si sa urmaresti efectele deciziei tale, oferindu-ti detalii suplimentare. Totusi e destul de periculoasa si poate fi aplicata in cazuri limitate.
Eu personal folosesc rationamentul cauzal de obicei. El este fundamental pentru practica medicala.
Desi nu intotdeauna ma intreb de ce pacientul are anumite simptoame (mecanisme fiziopatologice, etc), ci daca le are - apelez la modelul euristic si scurtez intre simptom/sindrom si decizie. De fapt joaca mult in acest caz experienta. Un exemplu: vazand zeci, sute de pacienti cu angina pectorala uneori ca sa o exclud sunt suficiente doar cateva intrebari... (imi place acest model).
Rationamentul deterministic la fel il folosesc (fara ca sa-mi dau seama pana acum) - resuscitarea cardiorespiratorie zic eu se bazeaza pe aceasta. Folosirea ghidurilor clinice e un alt exemplu.
De ce am atins acest subiect? Analizandu-l am constientizat si mai mult limitele, posibilitatea erorilor in dependenta de modelul ales si am inteles mai bine ce ar trebui sa aplic in situatii concrete.
Inca o idee de care am dat (are legatura cu stilul spontan de care a mentionat adrenalina) e ca o decizie la intamplare in medicina nu e numaidecat una rea, ea te poate ajuta sa castigi timp si sa urmaresti efectele deciziei tale, oferindu-ti detalii suplimentare. Totusi e destul de periculoasa si poate fi aplicata in cazuri limitate.
calugarita
New Member
eu cred ca decizia ne paste peste tot si toata viata..e dilema...unde s-o iai si sa nu gresesti.cand aleg, ma conduc deseori de sentimente, desi capul judeca la mine tare bine, concomitent cu ceea ce simt, eu gandesc. daca e vorba de dragoste, ma conduc de inima , oricand, oricunde, daca e vorba de altceva, atunci depinde de situatie, eu cred cai mportant e faptul ce vrei pana la urma si sa nu iti par rau de decizia luata. iata.