Odata citeam un mesaj dealu dune… si el zicea ca pina la urma omu tinde cel mai mult spre liniste sufleteasca si ca inafara de asta nu stiu ce altceva ar mai conta la fel de mult…
Si iata la ce mam gandit eu…
Ati auzit vreodata ce spun oamenii care au trecut prin moarte clinica? Ca in momentu in care isi parasesc trupu vad un tunel cu o lumina la sfirsitul lui….si cand iese din tunel ajung intrun loc … undeva unde e numai armonie imprejur e liniste e pace e cald e iubire…
Ei zic ca ajungand acolo se simt eliberati de toate problemele ca sufletu lor abia atunci isi gaseste impacare si liniste si ca e in totalitate impacat cu ratiunea.
E lumea perfecta acolo. Unde trecutu si viitoru ambele is in prezent.
Eu nu stiu daca asta se keama rai sau poate e iadu… nu stiu.
In momentu in care omu sta la spital in coma si inima lui nu mai bate...sufletu lui e undeva pe acolo sus si strabate tunelu intunecat...se gasesc destul de multi oameni care dupa ce au vazut „cealalta lume“ se intorc inapoi....si ei argumenteaza asta prin faptu ca se simt responsabili pt acei pe care iar lasa pe pamint (adika familia lor)...
Amu....idee e urmatoare......daaa, multi se intorc si povestesc in dreapta si stinga ce au vazut ei acolo si cat e de minunat tot....dar multi mor, fiind coma...asta ce inseamna ca ei au preferat sa ramina acolo? Ca acea liniste sufleteasca o putem gasi real doar in ceruri? Ca pe pamint asa ceva nu exista? Si ca atita tip cat sufletu nostru e intre pamint si cer el no sa aiba impacare?
Si iata la ce mam gandit eu…
Ati auzit vreodata ce spun oamenii care au trecut prin moarte clinica? Ca in momentu in care isi parasesc trupu vad un tunel cu o lumina la sfirsitul lui….si cand iese din tunel ajung intrun loc … undeva unde e numai armonie imprejur e liniste e pace e cald e iubire…
Ei zic ca ajungand acolo se simt eliberati de toate problemele ca sufletu lor abia atunci isi gaseste impacare si liniste si ca e in totalitate impacat cu ratiunea.
E lumea perfecta acolo. Unde trecutu si viitoru ambele is in prezent.
Eu nu stiu daca asta se keama rai sau poate e iadu… nu stiu.
In momentu in care omu sta la spital in coma si inima lui nu mai bate...sufletu lui e undeva pe acolo sus si strabate tunelu intunecat...se gasesc destul de multi oameni care dupa ce au vazut „cealalta lume“ se intorc inapoi....si ei argumenteaza asta prin faptu ca se simt responsabili pt acei pe care iar lasa pe pamint (adika familia lor)...
Amu....idee e urmatoare......daaa, multi se intorc si povestesc in dreapta si stinga ce au vazut ei acolo si cat e de minunat tot....dar multi mor, fiind coma...asta ce inseamna ca ei au preferat sa ramina acolo? Ca acea liniste sufleteasca o putem gasi real doar in ceruri? Ca pe pamint asa ceva nu exista? Si ca atita tip cat sufletu nostru e intre pamint si cer el no sa aiba impacare?