Brandurile în politica moldoveană
Constantin Tănase
Neologismul brand (rostit brend) înseamnă marcă a unei întreprinderi, produs. Există branduri celebre: Sony, Microsoft, Samsung, Toyota, Mercedes ş.a. Brandul devine o carte de vizită, un simbol al calităţii; există şi situaţii inverse, exemple de branduri compromise - ţinem minte cu toţii ce reputaţie avea pe timpuri brandul �Zorile�.
Din business, termenul brand a intrat şi în politică, dovadă că şi politica este tot un fel de business. Pe piaţa politică din RM s-au consacrat deja câteva branduri: �social-democrat�, �liberal�, �creştin-democrat�, mai cunoscut fiind, evident, cel �comunist�. Astfel, astăzi pe piaţa politică concurează nu doctrine, ci branduri; şi nu întâmplător, când se pune problema fondării unui nou partid, marea bătaie de cap nu e doctrina, ci brandul, pentru că la noi, în definitiv, nu doctrina aduce voturi, ci brandul. Alegătorul simplu merge la secţia de votare, ca la magazin. La magazin, când doreşte să-şi cumpere un televizor bun, omul îşi ia, de exemplu, un Samsung, pentru că a auzit că e o marcă bună. El nu studiază instrucţiunele, datele tehnice (�doctrina�) ale televizorului, fiindu-i suficient brandul Samsung. La fel şi în politică, votând un partid, alegătorul se orientează după brand, nu după doctrină.
Bătrânii care-i votează pe comunişti, o fac nu pentru că au studiat cu creionul în mână doctrina acestui partid, ci pentru că ştiu, cunosc brandul. În percepţia generaţiei în vârstă, brandul �partidul comunist� înseamnă un stat paternal, care-i îmbracă şi-i hrăneşte, le asigură un minimum social garantat, servicii medicale şi învăţământ fără plată, pensii la timp ş.a.m.d. Această generaţie continuă să voteze brandul respectiv, cu toate că timpurile s-au schimbat şi brandul �comunist� este gol, nu mai presupune nimic din cele enumerate mai sus. Recent, pe V. Voronin l-a luat gura pe dinainte şi a recunoscut că, �dacă la congresul din martie 2008 schimbăm denumirea partidului, înseamnă că acest brand se eliberează� şi, fiind însuşit de alţii, aceştia vor lua �cel puţin 15 procente la următoarele alegeri parlamentare numai din cauza brandului�.
Ceea ce spune Voronin e adevărat, numai că e amoral şi cinic, pentru că �elementele constitutive� ale respectivului brand (Lenin, drapelul roşu, steaua roşie, secera şi ciocanul) sunt pumnul cela de mărgeluşe colorate de sticlă cu care colonizatorii îi cumpărau pe aborigeni. E amoral să cumperi �cel puţin 15 procente� de electorat cu aceste mărgele de sticlă. Un lucru însă nu a spus Voronin, şi anume că brandul �comunist� s-a compromis şi, mâine-poimâine, va avea reputaţia brandului încălţămintei �Zorile� de pe timpuri�
Şi ultimul gând. Un brand al partidului este şi numele liderului. Din păcate, politica moldoveană este săracă în nume-branduri, care aduc voturi. Multe din aceste puţine branduri sunt compromise. Politica moldoveană are nevoie de nume-branduri noi. Dar acesta e deja alt subiect.
