http://ro.wikipedia.org/wiki/Garda_de_Fier
am citit
tot de acolo
stiam ca au fost manati de idealuri decente.
DAR idealurile lor, pe de o parte sunt irealizabile in afara unui sistem democratic, deci, ca in Italia, ca partid
CRESTIN, care sa isi traga seva doctrinara din morala crestina iar pe de alta parte, era irealizabil, atunci, deoarece erau vremuri de razboi.
un partid crestin este perfect viabil, si ar da echilibru, dar numai daca s-ar subscrie jocului si regulilor democratice
in nici un caz un nou "capitan" sau guru crestin, asa cum se incearca acum, din nou, nu au cum sa reprezinte o alternativa viabila la modul de a se face politica
oamenii sunt liberi daca aleg, iar a le impune pe Dumnezeu, asa cum il vede un crestin, si a il face sa actioneze in concordanta cu credinta sa, nu inseamna ca l-ai "eliberat" de "ciuma" comunista, ci ai inlocuit o ciuma cu alta
daca s-ar fi oprit la
Încetul cu încetul Mişcarea Legionară s-a extins în toată ţara. A început să publice reviste şi cărţi. Prima revistă a purtat numele de „Pământul strămoşesc”. S-au înfiinţat şantiere şi tabere de muncă legionare unde elevii, studenţii şi oamenii de toate categoriile îşi aduceau aportul prin efort fizic şi intelectual la ridicarea de cămine studenţeşti şi culturale, şcoli, biserici, drumuri, poduri, precum şi la reparaţii de clădiri de tot felul şi ajutorări de persoane nevoiaşe. S-au ridicat în 10 ani de la înfiinţarea ML, între altele, peste 5 biserici, 7 cămine culturale şi studenţeşti, 2 mânăstiri, 4 case parohiale. În anul 1937, la zece ani de la înfiinţare, ML avea 1 milion de membri[necesită citare]. Nu de puţine ori legionarii au fost maltrataţi în timpul lucrărilor de către jandarmi sau poliţişti şi în ciuda tuturor protestelor făcute către oficialităţi, acuzaţi erau tot studenţii. Democraţia din România interbelică era o vorbă goală.
si nu s-ar fi ajuns la
În noaptea de 29-30 decembrie 1933, 3 legionari, Nicolae Caranica, Nicolae Constantinescu şi Doru Belimace, indignaţi de fărădelegile săvârşite de I.G. Duca şi de suferinţele camarazilor lor, fără să primească ordin ci din proprie iniţiativă, îl împuşcă pe primul ministru la Sinaia şi se predau autorităţilor. În concepţia legionară, dacă un camarad încalcă o lege creştinească trebuie să-şi ispăşească pedeapsa prin canonul pe care îl primeşte de la preot, iar dacă încalcă o lege a ţării trebuie să se predea. Ceea ce s-a şi întâmplat în cazul Duca. Nicolae Constantinescu, cel care a tras în primul ministru, a aruncat apoi arma jos, şi-a încrucişat braţele şi a aşteptat minute bune până să fie arestat. Putea să fugă de la faţa locului fără să fie prins. Dar a preferat să respecte onoarea legionară. Ei au declarat: „Încălcarea demnităţii şi umilirea fără margini a unei naţii sunt şi vor fi în veci arse cu fierul roşu”.
un motiv, adica
„Încălcarea demnităţii şi umilirea fără margini a unei naţii sunt şi vor fi în veci arse cu fierul roşu” este transformat de un comportament criminal intr-o simpla si penibila
scuza.
Dumnezeu a zis "sa nu ucizi". Este o porunca absoluta, care nu suporta derogari, oricat ar parea de justificate.
