Nu sunt tare in ale teoriei cunoasterii. Totusi (pt cei curiosi in acest sens) - un text ce a rasturnat teoria de pana acuma conform careia o opinie devine o cunostinta. Iata si textul:
Edmund L. Gettier
Este opinia adevarata si întemeiata cunoastere?
În ultimii ani au fost facute diferite încercari de a fixa conditiile necesare si suficiente pentru cunoasterea de catre cineva a unei propozitii date.
Încercarile au fost adesea de asa natura încât ele pot fi puse într-o forma similara cu urmatoarea:
(a) S cunoaste ca P DDACA (*)
(i) P este adevarata,
(ii) S crede ca P, si
(iii) S este întemeiat sa creada ca P.
De exemplu, Chisholm a sustinut ca urmatoarea expresie ne da
conditiile necesare si suficiente pentru cunoastere:
(b) S cunoaste ca P DDACA
(i) S accepta P,
(ii) S are temeiuri adecvate pentru P,
(iii) P este adevarata.
Ayer a fixat conditiile necesare si suficiente ale cunoasterii dupa cum urmeaza:
(c) S cunoaste ca P DDACA
(i) P este adevarata,
(ii) S este sigur ca P este adevarata,
(iii)S are dreptul sa fie sigur ca P este adevarata.
Voi argumenta ca (a) este falsa prin aceea ca
conditiile propuse în cadrul ei nu constituie o
conditie suficienta pentru adevarul propozitiei ca S
cunoaste ca P. Aceeasi argumentare va arata ca (b) si
(c) esueaza, daca expresia "este întemeiat sa creada
ca" este înlocuita pretutindeni prin "are temeiuri
adecvate pentru" sau "are dreptul de a fi sigur ca" .
Voi începe prin a face doua observatii.Întâi,luând
acel sens al lui "întemeiat" în care faptul ca S este
întemeiat sa creada P este o conditie necesara pentru
faptul ca S cunoaste P,este posibil pentru o persoana
sa fie întemeiata în a crede o propozitie care este de
fapt falsa. În al doilea rând, pentru orice propozitie
P,daca S este întemeiat sa creada P,iar P implica Q,si
P deduce Q din P si accepta Q drept rezultat al
deductiei sale, atunci S este întemeiat sa creada Q.
Pastrând aceste doua observatii în minte, voi prezenta
acum doua cazuri în care conditiile fixate în (a) sunt
valabile pentru o anumita propozitie, desi în acelasi
timp este fals ca persoana în cauza cunoaste acea
propozitie.
Cazul I:
Sa presupunem ca Smith si Jones concureaza pentru
o anumita slujba.Si sa mai presupunem ca Smith are
temeiuri puternice pentru urmatoarea propozitie
conjunctiva:
(d) Jones este cel care va primi slujba,si Jones
are zece monede în buzunar.
Temeiurile lui Smith pentru (d) ar putea fi ca
presedintele companiei l-a asigurat ca Jones va fi în
cele din urma selectat ai ca el, Smith, a numarat
monezile din buzunarul lui Jones acum zece minute.
Propozitia (d) implica:
(e) Cel care va primi slujba are zece monezi în
buzunar.
Sa presupunem ca Smith sesizeaza implicatia de la
(d) la (e), si accepta (e) pe temeiul lui (d), pentru
care el are temeiuri puternice. În acest caz, Smith
este clar întemeiat sa creada ca (e) este adevarata.
Dar sa ne imaginam mai departe ca,fara stiinta lui
Smith,el însusi,si nu Jones,va primi slujba,si de
asemenea,fara stiinta lui Smith,el însusi are zece
monede în buzunar. Propozitia (e) este atunci
adevarata,desi propozitia (d),din care Smith a inferat
(e),este falsa.În exemplul nostru,atunci,fiecare
dintre urmatoarele este adevarata:
(i) (e) este adevarata,
(ii) Smith crede ca (e) este adevarata, si
(iii)Smith este întemeiat sa creada ca (e) este adevarata.
Dar este la fel de clar ca Smith nu cunoaste ca (e)
este adevarata;caci (e) este adevarata în virtutea
numarului de monede din buzunarul lui Smith, în timp
ce Smith nu cunoaste câte monede sunt în buzunarul lui
Smith,si îsi bazeaza opinia sa ca (e) pe o numarare a
monezilor din buzunarul lui Jones, despre care el
crede în mod fals ca este cel care va primi slujba.
Cazul II:
Sa presupunem ca Smith are temeiuri puternice pentru urmatoarea propozitie: (f) Jones detine un Ford.
Temeiurile lui Smith ar putea fi ca Jones detinea
o masina în toate momentele din trecut înregistrate în
memoria lui Smith,totdeauna un Ford,si ca Jones tocmai
i-a oferit o plimbare lui Smith în timp ce conducea un
Ford.Sa ne imaginam acum ca Smith are un alt prieten,
Brown,fiind complet nestiutor cu privire la locul în
care se afla acesta.Smith selecteaza trei toponime
complet la întâmplare,si construieste urmatoarele trei
propozitii:
(g) Fie Jones detine un Ford,fie Brown este în
Boston;
(h) Fie Jones detine un Ford, fie Brown este în
Barcelona;
(i) Fie Jones detine un Ford, fie Brown este în
Brest-Litovsk.
Fiecare dintre aceste propozitii este implicata de
(f).Sa ne imaginam ca Smith realizeaza implicatia de
la (f)la fiecare dintre aceste propozitii pe care le-a
construit,si purcede la a accepta (g), (h) si (i) pe
baza lui (f).Smith a inferat corect (g), (h) si (i)
dintr-o propozitie pentru care are temeiuri puternice.
Smith este prin urmare complet întemeiat în a crede
fiecare dintre aceste trei propozitii. Smith,desigur,
nu are idee unde se afla Brown.
Dar sa ne imaginam acum ca se realizeaza doua
conditii suplimentare.Întâi,Jones nu detine un Ford,ci
conduce în prezent o masina închiriata.Iar în al
doilea rând,prin cea mai pura coincidenta,si în
întregime fara stiinta lui Smith,locul mentionat în
propozitia (h) se întâmpla sa fie în realitate locul
în care este Brown. Daca aceste doua conditii se
realizeaza,atunci Smith nu cunoaste ca (h) este
adevarata,desi
(i) (h) este adevarata,
(ii)Smith crede ca (h) este adevarata, si
(iii)Smith este întemeiat sa creada ca (h) este adevarata.
Aceste doua exemple arata ca definitia (a) nu
fixeaza conditii suficiente pentru cunoasterea de
catre cineva a unei propozitii date.Aceleasi cazuri,cu
modificarile potrivite,vor fi suficiente pentru a
arata ca nici definitia (b),nici definitia (c) nu
realizeaza acest lucru.
(*) - daca si numai daca
Comentarii, opinii?
Edmund L. Gettier
Este opinia adevarata si întemeiata cunoastere?
În ultimii ani au fost facute diferite încercari de a fixa conditiile necesare si suficiente pentru cunoasterea de catre cineva a unei propozitii date.
Încercarile au fost adesea de asa natura încât ele pot fi puse într-o forma similara cu urmatoarea:
(a) S cunoaste ca P DDACA (*)
(i) P este adevarata,
(ii) S crede ca P, si
(iii) S este întemeiat sa creada ca P.
De exemplu, Chisholm a sustinut ca urmatoarea expresie ne da
conditiile necesare si suficiente pentru cunoastere:
(b) S cunoaste ca P DDACA
(i) S accepta P,
(ii) S are temeiuri adecvate pentru P,
(iii) P este adevarata.
Ayer a fixat conditiile necesare si suficiente ale cunoasterii dupa cum urmeaza:
(c) S cunoaste ca P DDACA
(i) P este adevarata,
(ii) S este sigur ca P este adevarata,
(iii)S are dreptul sa fie sigur ca P este adevarata.
Voi argumenta ca (a) este falsa prin aceea ca
conditiile propuse în cadrul ei nu constituie o
conditie suficienta pentru adevarul propozitiei ca S
cunoaste ca P. Aceeasi argumentare va arata ca (b) si
(c) esueaza, daca expresia "este întemeiat sa creada
ca" este înlocuita pretutindeni prin "are temeiuri
adecvate pentru" sau "are dreptul de a fi sigur ca" .
Voi începe prin a face doua observatii.Întâi,luând
acel sens al lui "întemeiat" în care faptul ca S este
întemeiat sa creada P este o conditie necesara pentru
faptul ca S cunoaste P,este posibil pentru o persoana
sa fie întemeiata în a crede o propozitie care este de
fapt falsa. În al doilea rând, pentru orice propozitie
P,daca S este întemeiat sa creada P,iar P implica Q,si
P deduce Q din P si accepta Q drept rezultat al
deductiei sale, atunci S este întemeiat sa creada Q.
Pastrând aceste doua observatii în minte, voi prezenta
acum doua cazuri în care conditiile fixate în (a) sunt
valabile pentru o anumita propozitie, desi în acelasi
timp este fals ca persoana în cauza cunoaste acea
propozitie.
Cazul I:
Sa presupunem ca Smith si Jones concureaza pentru
o anumita slujba.Si sa mai presupunem ca Smith are
temeiuri puternice pentru urmatoarea propozitie
conjunctiva:
(d) Jones este cel care va primi slujba,si Jones
are zece monede în buzunar.
Temeiurile lui Smith pentru (d) ar putea fi ca
presedintele companiei l-a asigurat ca Jones va fi în
cele din urma selectat ai ca el, Smith, a numarat
monezile din buzunarul lui Jones acum zece minute.
Propozitia (d) implica:
(e) Cel care va primi slujba are zece monezi în
buzunar.
Sa presupunem ca Smith sesizeaza implicatia de la
(d) la (e), si accepta (e) pe temeiul lui (d), pentru
care el are temeiuri puternice. În acest caz, Smith
este clar întemeiat sa creada ca (e) este adevarata.
Dar sa ne imaginam mai departe ca,fara stiinta lui
Smith,el însusi,si nu Jones,va primi slujba,si de
asemenea,fara stiinta lui Smith,el însusi are zece
monede în buzunar. Propozitia (e) este atunci
adevarata,desi propozitia (d),din care Smith a inferat
(e),este falsa.În exemplul nostru,atunci,fiecare
dintre urmatoarele este adevarata:
(i) (e) este adevarata,
(ii) Smith crede ca (e) este adevarata, si
(iii)Smith este întemeiat sa creada ca (e) este adevarata.
Dar este la fel de clar ca Smith nu cunoaste ca (e)
este adevarata;caci (e) este adevarata în virtutea
numarului de monede din buzunarul lui Smith, în timp
ce Smith nu cunoaste câte monede sunt în buzunarul lui
Smith,si îsi bazeaza opinia sa ca (e) pe o numarare a
monezilor din buzunarul lui Jones, despre care el
crede în mod fals ca este cel care va primi slujba.
Cazul II:
Sa presupunem ca Smith are temeiuri puternice pentru urmatoarea propozitie: (f) Jones detine un Ford.
Temeiurile lui Smith ar putea fi ca Jones detinea
o masina în toate momentele din trecut înregistrate în
memoria lui Smith,totdeauna un Ford,si ca Jones tocmai
i-a oferit o plimbare lui Smith în timp ce conducea un
Ford.Sa ne imaginam acum ca Smith are un alt prieten,
Brown,fiind complet nestiutor cu privire la locul în
care se afla acesta.Smith selecteaza trei toponime
complet la întâmplare,si construieste urmatoarele trei
propozitii:
(g) Fie Jones detine un Ford,fie Brown este în
Boston;
(h) Fie Jones detine un Ford, fie Brown este în
Barcelona;
(i) Fie Jones detine un Ford, fie Brown este în
Brest-Litovsk.
Fiecare dintre aceste propozitii este implicata de
(f).Sa ne imaginam ca Smith realizeaza implicatia de
la (f)la fiecare dintre aceste propozitii pe care le-a
construit,si purcede la a accepta (g), (h) si (i) pe
baza lui (f).Smith a inferat corect (g), (h) si (i)
dintr-o propozitie pentru care are temeiuri puternice.
Smith este prin urmare complet întemeiat în a crede
fiecare dintre aceste trei propozitii. Smith,desigur,
nu are idee unde se afla Brown.
Dar sa ne imaginam acum ca se realizeaza doua
conditii suplimentare.Întâi,Jones nu detine un Ford,ci
conduce în prezent o masina închiriata.Iar în al
doilea rând,prin cea mai pura coincidenta,si în
întregime fara stiinta lui Smith,locul mentionat în
propozitia (h) se întâmpla sa fie în realitate locul
în care este Brown. Daca aceste doua conditii se
realizeaza,atunci Smith nu cunoaste ca (h) este
adevarata,desi
(i) (h) este adevarata,
(ii)Smith crede ca (h) este adevarata, si
(iii)Smith este întemeiat sa creada ca (h) este adevarata.
Aceste doua exemple arata ca definitia (a) nu
fixeaza conditii suficiente pentru cunoasterea de
catre cineva a unei propozitii date.Aceleasi cazuri,cu
modificarile potrivite,vor fi suficiente pentru a
arata ca nici definitia (b),nici definitia (c) nu
realizeaza acest lucru.
(*) - daca si numai daca
Comentarii, opinii?