E cam trist sa constat ca nu NE preocupa cam nimic. Nici macar dorinta de a fi alaturi de cineva nu ne face mai buni si... mai fericiti. Sunt pesimista, deci trista, singura (intr-un fel), nefericita (evident!) si lipsita de simtul apartenentei acestei lumi. Totusi, nu sunt o disperata. Cred eu (deci cred subiectiv) ca fericirea e si atunci cind maninci o ciocolata si dupa aia te simti bine si, atunci, cind imbraci o pereche de papuci si oamenii din jur te admira, dar si, atunci, cind dai fara sa ceri nimic in schimb. Iaka!