Negura Bunget
Poarta-a vntului ncet deschide, aspru suier 'ncet purcede
Iarna ncuiata, codru nverzit.
Alb s negru sa-mpleteste, timpu tainic daspleteste
Picatura pica, piatra sa daspica,
Hora sa-nvrteste, apa daspleteste, ghiata nchegata,
Da vechi timp purtata, dn miaz munte da piatra;
Samn ca timpu sa porneste. Dalasine. S p'ales fagas.
La-ndasitu codrilor, n glasu vnturilor,
S-n umbra pietrii, chip sfrntat, 'n munte, 'n 'nalt Ceahlau
Ce dn gheata nghetata, lua forma ce-i fu data. Vesnic!
Chiparus: prn para s foc, vijelios... joc;
Ca prn foc sa arza, dncolo sa treaca, prn jar s cenusa
Sus pe calea cea apusa, ce-a alesului fagas.
Frati blajini, rohmani! Dn aievea fiind, da dupa apa Smbetii,
Dupa brazda lu Novac,
Dn scorbu pamntului, al dn naltu muntelui,
Muntelui caruntului, s-al bradului,
Bradului, viteazului.
La vrfsori da munte, la bradui marunti, la stna batrna,
Unde iarba creste, da-n patru sa-mpleteste,
Cerbu runcului, fiara cmpului, s-a pamntului, agale-n plai coboara...
Toti copaci n calea sa, crengile-s pleca
Coarnele-i margaritare s-mpunzatoare
Laganat purtat, spre al tainic loc, fagas.
Cum urzica sa nunteste, sa-nunteste s-nfloreste,
Dn ntins cuprins da lume, scaun da lege sa aduna
Vorba sa o spuna, raspicat s pentru tati.
Legea btii s cea fricii. Drept!
Pieptu ursului brazdat,
Da Focu Viu, da dupa Strmba Oilor
n mijlocu poienilor, s-n mijlocu padurilor,
Flacara-i rasfrnge, s dn foc s snge
Mugur verde da brad, mbucat, nsngerat... s-ntrupat... dascatusat.
D-aci, ncotro... dncolo...
Fagas!
_________________
Catre sipotu da piatra, din padurea deasa, deasa si intunecoasa
Pleca dimineata, pa roua, pa ceata, pa roua nepascuta,
Cu roua-n picioare, cu ceata-n spinare.
Opspe suliti pin-n apus.
Sus la naltu cerului, la razele soarelui, ‘n revarsatu zorilor
La greu coboris, verde alunis, galban paltinis.
Foaie da mugur da stinjen eu is baci aci la munte.
Cind rasare mindru soare ias cu turma pe razoare,
Cind rasare mindra luna zic, codrului noapte buna,
Si ma leagana frunza, si m-adoarme lin doina,
Si ma leagana gindu, si m-adoarme fluieru.
Mindra matraguna, iarb-a padurii, floarea padurii, lasa-ma sa te culeg,
Sub claru lunii, ‘n mijlocu padurii, din gradina Dinsalor.
La mijloc da noapte deasa, luna singura dascoasa, vraja sigura sa iasa.
Stapinele ale vintului, Dusmanele ale pamintului
Stati in urma-mi, calea da mi-i da, vraja da la sine sa facea.
Pe nalt virf da magura, ceata si negura
Da jos, jos din vale, pina hat... in zare...
Si din munte-n munte, si din plai in plai, pina-n piatra-n piatra,
[Muntii cu risii, codrii cu ursii, magurile cu fiarele, bitcele cu ciutele
Stincile cu vulpile, dumbravi cu izvoarele, tati adinc priveau... si sa minunau.]
In vinturi si-n volburi, din vinturi aruncat, si trimes, in putu cu jgheab
Sa masoare pamintu, pamintu cu umbletu, si ceru cu cugetu.
Si pre calea ratacitilor, inspre Ursu Mare... ’n Tara da Sus.
Ceru megies, sfatosenia graieste.
[Codru sa cutremura, ulmi si brazi sa clatina, fagi si paltini sa pleca,
Fruntea da i-o racorea, mina da i-o saruta si cu freamat da-l plingea.]
Sa masoare pamintu, pamintu cu umbletu, si ceru cu fulgeru.
In cringu cerului, din sorbu pamintului.
Zau!
P-un drum in dasis, la vechi alunis
La picior da munte, pe dealuri marunte,
Prin plaiuri tacute, da vinturi batute,
Noaptea-n codrii ma apuca, codrilor le sunt naluca
Naluca purtata, din vechi vremi uitata.
Verde mugur brad da munte, pe dealuri marunte,
Cu plaiuri tacute, da vinturi suflate si da ploi udate,
Nedei si sintilii, iata, intre munti si deal, glas navalnic greu rasuna, din vazduh.
Pretutindeni ‘ncet s-aduna, la foc; da sub clar da luna!
Hora apriga sa-ncinge, muntilor ii tie chinge,
Sa unesc, si-n tara asta, cea da dincolo o trec,
Tirg da dat. Da dind dai, muntelui pe loc te tai. Ii-esti!
Colo-n jos catre apus, soare nu-i pe cer in sus;
Ci e nor s-ntunecime, unde muntii varsa foc,
In ogasu din adinc, da fiara rau pazit,
Da naluca, umbra... ocolit.
Natotu, al din tat facut!
Vara-ncuiata, n-codru dasfrunzit.
Vilva padurii, glasu zmeilor, flacara tuna,
Dupa cer ascuns da luna; plina luna.
Si pe suieru vintului, din fundu pamintului
Sura Boghii cind racneste, tat Apusu cotropeste,
Virfu Retezat da munte in cea parte jar arunca,
Lumea-ntreaga o vrajeste, spiritu cum navaleste.
Colo intre Alb si Negru Cris, Codru Muma sa inalta,
Vajnice mioarele haladuiesc-l, peste vai da munti maiestri,
Magura cea Vinata, intr-o clipa-o bintura.
Si cind baciu incet s-hodineste, intre brazi, carari si pajuri,
Barba-n boata s-o propteste, oile ii sint prin preajma, in Barsa Cohanului.
Tat pamint da sub cutremura, tulburi izbucuri imprejur tisnesc,
In adinc, in vajnice palate, apa navalnic razbate, modelind pamint si piatra.
Singe d-al naturii-ntrupat.
Sus pe Cerna-n sus, prin muntii carunti,
Prin brazii marunti, prin fagii da munti,
S-aud brazii suspinind si fagii murmurind
Cind vineaza muntii. Muntii, Bucegii!
Bratu-i buzdugan, mintea arunjan.
Vintu il hranea, apa-l imbraca, focu il pazea, da pamint ferea.
Si la moartea-i, cadea-va o stea,
Un brad rasarea, drept din fruntea-i, inalta.
In padurea bradului, bradului viteazului,
Brad ma-nalta, purta,
Da tat ma dascatusa, d-asta lumea.
Si brad sa fie! D-aci in vecinicie!
Negura-nchegata si dascatusata, da dincolo lin purtata, asezata...
Da pa bradu codrilor, din sus virfu muntilor
La stina da sub piatra deasa, cu poiana-ntunecoasa
Unde izvora ‘neghetata Naruja cea blastamata, intre nalte drepte stinci
Pa loc magic inconjoara, noaptea ce lin coboara...
IIII
In padure urla lupii, ger napraznic sa porneste
Tat in cale inlemneste, impietreste si topeste.
Colo sus la nalt da munte, neaua-i d-un genunche,
Vintu cind a bate, prin oi o razbate.
Drept viteaz, sub namete-m sta, baci batrin imi asculta
Daspre tat si toate, intelept il invata,
Ciinele si fluieru alunga-ncet doru, dor da tat si toate
Al de-a lumii date.
D-afara crivatu mugeste, neaua cum cerneste
Intunericu patrunde, neagra noapte inconjoara tat.
Gadinet incet isi misca gitu...
Si dodata... sa porneste!
Haita lupului, chiar din Luparie!
Ceru inghetat si negru, da indata-l trece.
Buturuga, ruga; si bustean. Fa da lumineaza,
Lemnu strimb ce foc-l indreapta,
Cu-a ta putere, si intelepciune, da ma dumireste.
Jos pa deal da vale, ‘nalta vale,
Unde cercu-nconjoara, ‘nconjoara si dasparte
Ce-i d-afara, da ce-I. Ii! D-al lupului. Si bradului!
Poezia.Din pacate lumea a cam uitat de ea,de frumos in general. Poezia este cea mai frumoasa incercare de exprimare a sentimentelor, a starii de spirit si care poate senbiliza foarte mult.Mai sunt oare persoane care sa aprecieze asa ceva?O sa prezint aici doua poezii.sa vedem ce parere aveti si daca va place o sa mai postez.
la fel cu poeziile astea, orice ar zice lumea, eu totusi sugerez sa mai scrii ca pina la urma tot ceva bine pentru cineva au sa faca...
M-ai sensibilizat pe ziua de azi....Mersic. E frumos ce scrii tu :ciupel: dar e cam...trist. Si e foarte multa tristetze pe pamant. Incearca sa mai treci shi in cealalta latura, daca vrei, ca e nevoie de bucurie. :wink: