Vitalic, sunt de aceeaşi părere cu tine. Din păcate, când firul gândirii ajunge în acel punct nu reuşesc să obţin o concluzie categorică.
E un subiect foarte delicat pe care puţin oameni îl înţeleg (cred eu) şi mă miră totuşi că au fost destule răspunsuri "on topic".
dixy, cauzalitatea are corespondent în realitate, natura respectă legile fizicii. După cum ştii, se poate prezice foarte uşor (conform legilor fizicii) evoluţia unui sistem fizic macroscopic. Se pot deduce şi stările anterioare ale sistemului.
Ştiinţific, singurul lucru care contrazice cauzalitatea este principiul incertitudinii al lui Heisenberg (cu care nu sunt de acord, îl văd mai degrabă ca o constatare "de moment" - şi nu numai eu sunt cel care nu-l acceptă, sunt şi alţii mai "mari"). Oricum, chiar şi aşa, imposibilitatea de a prezice exact poziţia nu exclude posibilitatea de a anticipa probabilistic spaţiul în care s-ar putea afla o particulă. Şi, cred eu, imposibilitatea de a prezice se referă la "capacităţile noastre", nu la cauzalitate în sine.
Infinitatea universului, lumile paralele şi toate celelalte, sunt concepte ştiinţifice care adevărat că n-au fost infirmate însă nici demonstrate. Pe când, legile cauzalităţii sunt bine stabilite, demonstrate şi au corespondent în realitate (eu pot spune cu siguranţă că dacă nu lovesc vaza de pe masa mea, aceasta conform legilor fizicii n-o să se transforme în cioburi de la sine, însă tu poţi afirma că vaza o să dispară şi o să apară în altă lume paralelă - lucru posibil ştiinţific, acceptat deşi extrem de improbabil, însă nedemonstrat şi fără corespondent concret în realitate).