De ce vreau eu ceva mai mult sau ceva diferit decât ceea ce oferă viaţa de fiecare zi? Kabbalah exprimă această întrebare astfel: Cum se iveşte dorinţa pentru forţa superioară?
Omenirea s-a dezvoltat timp de multe cicluri de viaţă; mai întâi semănând cu animalele, având dorinţe numai pentru hrană, familie, sex şi adăpost; după aceea dezvoltându-se prin faze cu dorinţe de bogăţie, putere, onoare şi cunoaştere.
În prima etapă de dezvoltare, dorinţele pentru hrană, familie, sex şi adăpost sunt singurele dorinţe ale omului. Chiar şi un individ complet izolat are aceste dorinţe şi încearcă să le realizeze. Dorinţele condiţionate de influenţa societăţii (dorinţele pentru bogăţie, putere şi onoare) se ivesc în faza următoare.
După aceea, apare dorinţa de erudiţie. Ştiinţele înfloresc în timp ce ne pornim să descoperim de unde apare totul, pentru a ne găsi rădăcinile. Totuşi, această dorinţă de erudiţie se găseşte numai în cadrul lumii noastre.
Abia în stadiul următor doreşte o fiinţă umană să cunoască originea adevărată , propria esenţă - semnificaţia vieţii . "De unde vin?" , " Cine sunt eu? “ , " Ce sunt eu? “. Aceste întrebări incomodează şi deranjează omul.
Oamenii sunt de felul lor egoişti. Toate dorinţele noastre sunt egoiste şi tânjesc după împlinire. Ele ne presează, controlând literalmente fiecare mişcare a noastră. Culmea egoismului în lumea noastră este dorinţa de a fi plini de cunoaştere despre ceva mai presus de noi.
Care este originea dorinţelor şi cum apar ele? Originea dorinţelor este suferinţa. Trecerea de la un tip de dorinţă la altul se petrece numai sub influenţa suferinţei. Dacă eu sunt într-o stare de echilibru, atunci mă simt confortabil şi totul este perfect. Apoi apare o nouă dorinţă , şi eu simt că ceva lipseşte. Acum eu vreau să trăiesc ceva nou, aşa că încep să încerc să realizez această dorinţă... şi acest proces continuă să se repete. Cu alte cuvinte, eu alerg mereu după plăceri noi.
Noi ne naştem pe această planetă, trăim şi murim încercând să ne satisfacem nenumăratele noastre dorinţe . Doar după multe vieţi noi ajungem la starea când o singură dorinţă este tot ceea ce rămâne: dorinţa de a ajunge la sursa noastră, la semnificaţia vieţii noastre. Odată ce această dorinţă finală, ultimativă apare, tot restul pare inutil şi fără sens. Persoana devine deprimată, simţindu-se deşartă emoţional şi spiritual, ca şi cum nimic în această lume nu poate să aducă fericire. Viaţa pare fără rost şi lipsită de ceva real... " Care este scopul vieţii mele?" “De ce exist?" Acestea sunt întrebările care aduc oamenii la Kabbalah.
Despre ce scrie Kabbalah? Sau cu ce se ocupă această stiinţă?
Această întrebare preocupă, bine înţeles, orice fiinta ganditoare.
Ca să răspund într-un mod satisfăcător la această întrebare, voi da o definiţie fidelă şi conservatoare: “Ştiinţa Cabalei reprezintă o secvenţă a radacinilor, care se desfăşoară intr-o ordine de cauză-efect cu legi fixe, şi care se reunesc şi ţintesc spre un scop unic şi sublim, imprimat sub numele de “revelarea Divinităţii Sale, creaţiilor Lui”, în lumea aceasta”.
Şi aici ne folosim de noţiunile de obştesc , sau general, şi individual.
Obştesc: adică, întreaga omenire, care este obligată în mod absolut, pană la urmă, a ajunge la culmea dezvoltării spirituale, descrisă prin cuvintele: ''căci se umpluse ţara de cunoaşterea Creatorului, precum apele se revarsă în mare’’. ’’Şi nu se vor mai învăţa unii pe alţii, tovarăşi şi fraţi, spunand, Cunoaşteţi-l pe Creator, fiindcă Mă vor şti cu toţii, mici şi mari’’.’’Şi nu vor mai fi ascunşi învăţătorii tăi, iar ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi” - moreh însemnand învăţător, dar şi lumină.
Individual: Înseamnă că, înainte să ajungă omenirea, în totalitatea ei, la perfecţiune, în fiecare generaţie ajung la aceasta şi unii indivizi dotaţi, acestia fiind persoanele, care ating într-o anumită intensitate revelarea Divinităţii. Aceştia sunt Profeţii şi cei care aparţin Divinităţii . Precum au spus Înţelepţii: ”nu este generaţie în care să nu existe cei asemenea lui Avraham şi Yaacov”. Ca dovadă, în fiecare generaţie are loc revelarea DIVINITĂŢII SALE, după cum spun „hazal”-sau înţelepţii, care sunt autorizaţi a şti aceasta şi care ne sunt devotaţi nouă.
De ce Kabbalah? De ce acum?
În ziua de azi, mulţi sunt cei care cred că progresul omenirii se apropie de un impas. Speranţele noastre din trecut, de a avea o viaţă mai bună şi mai fericită datorită progresului ştiinţific şi social, au fost umbrite din ce în ce mai mult de pesimismul cauzat de ceea ce pare a fi un impas.
Vedem că tot mai mulţi oameni din întreaga lume sunt incapabili de a-şi găsi împlinirea. Cândva, gândeam despre noi că facem mari salturi înainte, crezând că progresăm în mod substanţial, dar acum se pare că ne aflăm în faţa unui fel de zid.
Omenirea pare a se scufunda în depresie, sinuciderea şi drogurile abundă, iar oamenii încearcă să se degajeze de lume şi să-şi înăbuşe sentimentele. Terorismul şi rapida înmulţire a dezastrelor naturale sunt simptome ale unei crize globale, şi toate aceste stări conduc omenirea către o întrebare fundamentală: „Care este rostul vieţii?”.
Mulţi oameni au început deja să caute răspunsul la această întrebare. Asta devine evident, considerând creşterea foarte mare a numărului celor care se află în căutarea spiritualităţii în decursul ultimilor douăzeci de ani.
În „Cartea Zohar-ului” stă scris că la sfârşitul secolului al XX-lea, omenirea va începe să-şi pună întrebarea despre rostul vieţii şi că răspunsul la această întrebare, ascuns în vechea ştiinţă a Cabalei, poate fi dezvăluit numai în vremea noastră, tocmai din cauza circumstanţelor dificile.
Ştiinţa Cabalei a fost tăinuită timp de milenii exact din acest motiv. Oamenii nu erau pregătiţi pentru ea, şi nu aveau nevoie de ea. Dar în ultimii ani, atracţia ei a crescut în mod dramatic. Mulţi s-au apucat de studiul Cabalei, curioşi fiind ce le poate ea oferi. Odată ce omul realizează că ştiinţa Cabalei răspunde la întrebarea despre rostul vieţii, el nu se mai simte intimidat de ea şi începe să se angajeze activ în studiul ei.
Concepţiile conform cărora Cabala se ocupă de magie, miracole, şireturi roşii şi apă sfinţită, dispar treptat. Oamenii pot înţelege că acestea sunt doar fenomene psihologice.
Cerinţa pentru Cabala adevărată, autentică, este în creştere. Cu alte cuvinte, există o cerinţă din ce în ce mai mare pentru ceea ce ne va permite să percepem un univers mai larg, existenţa eternă şi forţele guvernatoare superioare. Oamenii vor să ştie de ce lumea noastră şi vieţile noastre se desfăşoară în acest fel, de unde provenim şi încotro ne îndreptăm.
În timpurile noastre, numeroşi oameni din toate colţurile lumii au devenit interesaţi de această întrebare, şi de aceea ştiinţa Cabalei câştigă o largă popularitate. Întrucât această existenţă pământească pare tot mai nesatisfăcătoare şi restrictivă, tot mai mulţi oameni caută să se asocieze cu ceva dincolo de această lume.
Astfel, oamenii de azi sunt pregătiţi pentru ştiinţa Cabalei. Ea îi întâmpină cu braţele deschise pe toţi cei care caută cu adevărat să descopere rostul vieţii, originea existenţei noastre şi le oferă o metodă practică de a ajunge la ea.
Omenirea s-a dezvoltat timp de multe cicluri de viaţă; mai întâi semănând cu animalele, având dorinţe numai pentru hrană, familie, sex şi adăpost; după aceea dezvoltându-se prin faze cu dorinţe de bogăţie, putere, onoare şi cunoaştere.
În prima etapă de dezvoltare, dorinţele pentru hrană, familie, sex şi adăpost sunt singurele dorinţe ale omului. Chiar şi un individ complet izolat are aceste dorinţe şi încearcă să le realizeze. Dorinţele condiţionate de influenţa societăţii (dorinţele pentru bogăţie, putere şi onoare) se ivesc în faza următoare.
După aceea, apare dorinţa de erudiţie. Ştiinţele înfloresc în timp ce ne pornim să descoperim de unde apare totul, pentru a ne găsi rădăcinile. Totuşi, această dorinţă de erudiţie se găseşte numai în cadrul lumii noastre.
Abia în stadiul următor doreşte o fiinţă umană să cunoască originea adevărată , propria esenţă - semnificaţia vieţii . "De unde vin?" , " Cine sunt eu? “ , " Ce sunt eu? “. Aceste întrebări incomodează şi deranjează omul.
Oamenii sunt de felul lor egoişti. Toate dorinţele noastre sunt egoiste şi tânjesc după împlinire. Ele ne presează, controlând literalmente fiecare mişcare a noastră. Culmea egoismului în lumea noastră este dorinţa de a fi plini de cunoaştere despre ceva mai presus de noi.
Care este originea dorinţelor şi cum apar ele? Originea dorinţelor este suferinţa. Trecerea de la un tip de dorinţă la altul se petrece numai sub influenţa suferinţei. Dacă eu sunt într-o stare de echilibru, atunci mă simt confortabil şi totul este perfect. Apoi apare o nouă dorinţă , şi eu simt că ceva lipseşte. Acum eu vreau să trăiesc ceva nou, aşa că încep să încerc să realizez această dorinţă... şi acest proces continuă să se repete. Cu alte cuvinte, eu alerg mereu după plăceri noi.
Noi ne naştem pe această planetă, trăim şi murim încercând să ne satisfacem nenumăratele noastre dorinţe . Doar după multe vieţi noi ajungem la starea când o singură dorinţă este tot ceea ce rămâne: dorinţa de a ajunge la sursa noastră, la semnificaţia vieţii noastre. Odată ce această dorinţă finală, ultimativă apare, tot restul pare inutil şi fără sens. Persoana devine deprimată, simţindu-se deşartă emoţional şi spiritual, ca şi cum nimic în această lume nu poate să aducă fericire. Viaţa pare fără rost şi lipsită de ceva real... " Care este scopul vieţii mele?" “De ce exist?" Acestea sunt întrebările care aduc oamenii la Kabbalah.
Despre ce scrie Kabbalah? Sau cu ce se ocupă această stiinţă?
Această întrebare preocupă, bine înţeles, orice fiinta ganditoare.
Ca să răspund într-un mod satisfăcător la această întrebare, voi da o definiţie fidelă şi conservatoare: “Ştiinţa Cabalei reprezintă o secvenţă a radacinilor, care se desfăşoară intr-o ordine de cauză-efect cu legi fixe, şi care se reunesc şi ţintesc spre un scop unic şi sublim, imprimat sub numele de “revelarea Divinităţii Sale, creaţiilor Lui”, în lumea aceasta”.
Şi aici ne folosim de noţiunile de obştesc , sau general, şi individual.
Obştesc: adică, întreaga omenire, care este obligată în mod absolut, pană la urmă, a ajunge la culmea dezvoltării spirituale, descrisă prin cuvintele: ''căci se umpluse ţara de cunoaşterea Creatorului, precum apele se revarsă în mare’’. ’’Şi nu se vor mai învăţa unii pe alţii, tovarăşi şi fraţi, spunand, Cunoaşteţi-l pe Creator, fiindcă Mă vor şti cu toţii, mici şi mari’’.’’Şi nu vor mai fi ascunşi învăţătorii tăi, iar ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi” - moreh însemnand învăţător, dar şi lumină.
Individual: Înseamnă că, înainte să ajungă omenirea, în totalitatea ei, la perfecţiune, în fiecare generaţie ajung la aceasta şi unii indivizi dotaţi, acestia fiind persoanele, care ating într-o anumită intensitate revelarea Divinităţii. Aceştia sunt Profeţii şi cei care aparţin Divinităţii . Precum au spus Înţelepţii: ”nu este generaţie în care să nu existe cei asemenea lui Avraham şi Yaacov”. Ca dovadă, în fiecare generaţie are loc revelarea DIVINITĂŢII SALE, după cum spun „hazal”-sau înţelepţii, care sunt autorizaţi a şti aceasta şi care ne sunt devotaţi nouă.
De ce Kabbalah? De ce acum?
În ziua de azi, mulţi sunt cei care cred că progresul omenirii se apropie de un impas. Speranţele noastre din trecut, de a avea o viaţă mai bună şi mai fericită datorită progresului ştiinţific şi social, au fost umbrite din ce în ce mai mult de pesimismul cauzat de ceea ce pare a fi un impas.
Vedem că tot mai mulţi oameni din întreaga lume sunt incapabili de a-şi găsi împlinirea. Cândva, gândeam despre noi că facem mari salturi înainte, crezând că progresăm în mod substanţial, dar acum se pare că ne aflăm în faţa unui fel de zid.
Omenirea pare a se scufunda în depresie, sinuciderea şi drogurile abundă, iar oamenii încearcă să se degajeze de lume şi să-şi înăbuşe sentimentele. Terorismul şi rapida înmulţire a dezastrelor naturale sunt simptome ale unei crize globale, şi toate aceste stări conduc omenirea către o întrebare fundamentală: „Care este rostul vieţii?”.
Mulţi oameni au început deja să caute răspunsul la această întrebare. Asta devine evident, considerând creşterea foarte mare a numărului celor care se află în căutarea spiritualităţii în decursul ultimilor douăzeci de ani.
În „Cartea Zohar-ului” stă scris că la sfârşitul secolului al XX-lea, omenirea va începe să-şi pună întrebarea despre rostul vieţii şi că răspunsul la această întrebare, ascuns în vechea ştiinţă a Cabalei, poate fi dezvăluit numai în vremea noastră, tocmai din cauza circumstanţelor dificile.
Ştiinţa Cabalei a fost tăinuită timp de milenii exact din acest motiv. Oamenii nu erau pregătiţi pentru ea, şi nu aveau nevoie de ea. Dar în ultimii ani, atracţia ei a crescut în mod dramatic. Mulţi s-au apucat de studiul Cabalei, curioşi fiind ce le poate ea oferi. Odată ce omul realizează că ştiinţa Cabalei răspunde la întrebarea despre rostul vieţii, el nu se mai simte intimidat de ea şi începe să se angajeze activ în studiul ei.
Concepţiile conform cărora Cabala se ocupă de magie, miracole, şireturi roşii şi apă sfinţită, dispar treptat. Oamenii pot înţelege că acestea sunt doar fenomene psihologice.
Cerinţa pentru Cabala adevărată, autentică, este în creştere. Cu alte cuvinte, există o cerinţă din ce în ce mai mare pentru ceea ce ne va permite să percepem un univers mai larg, existenţa eternă şi forţele guvernatoare superioare. Oamenii vor să ştie de ce lumea noastră şi vieţile noastre se desfăşoară în acest fel, de unde provenim şi încotro ne îndreptăm.
În timpurile noastre, numeroşi oameni din toate colţurile lumii au devenit interesaţi de această întrebare, şi de aceea ştiinţa Cabalei câştigă o largă popularitate. Întrucât această existenţă pământească pare tot mai nesatisfăcătoare şi restrictivă, tot mai mulţi oameni caută să se asocieze cu ceva dincolo de această lume.
Astfel, oamenii de azi sunt pregătiţi pentru ştiinţa Cabalei. Ea îi întâmpină cu braţele deschise pe toţi cei care caută cu adevărat să descopere rostul vieţii, originea existenţei noastre şi le oferă o metodă practică de a ajunge la ea.
)