suris...

D

dollce

New Member
Spre cer se ridica un suris plapind,
Ce zboara alene pe valuri de vint
Shi-ncearca s-ajunga pe tsarmuri de nori,
Dar in inima lui se plimba fiori
Shi-n lacul limpede se reflecta incet
Citeva versuri de-un posibil poet;
In singura noapte cind luna apare
Cu mantia ei in veci zburatoare
Frumoasa se lasa prin creste de cimp...
Shi surisul...nu se dezlipeshte de pamint...
Icoana argimtie a lunii de nea
Coplesheshte surisul ce abia se misca,
Pe acele versuri frumoase din lacul,
In abisul caruia inoata-un miracol...
Surisul revine la imaginea lunii,
Dar aude putsin cum striga gorunii
Shi deodata pe tsarmuri de nori
se iveshte....uitind de fiori.
Visuri se cern in a noptsii uimire
Cind sburatoare a lunii privire....
s-arata...
Lunga, plapinda, limpede, de catifea,
Si imaginea de cristal de suris completata...
 
radium cred ca eshti un critic literar adevarat
cred ca citeshti mult
dar o sa va spun ceva shi despre citit, dar mai tirziu
 
dollce nice :ciupel:

_________________
DonV|per

<font size=-1>[ Acest mesaj a fost editat de: dune pe 2001-09-28 04:27 ]</font>
 
Totul e bine.Ar fi de remarcat totushi ca termeni precum alene,revine shi completata nu sunt oportune intr-o poezie precum cea pe care ai scris-o.Are un anume nivel shi o calitate,de aceea cred ca ar fi trebuit sa foloseshti alte cuvinte in acele 3 momente,corespunzand starilor ce mocneau in sufletul tau.
Iar asa totul e nice.
 
nice ...chiar tare ! un pic de tandretse in lumea asta , atunci cand tat in ziua de azi imi aduce aminte de violenta unui Dodge Viper! Felicitari ai talent! Dar din pacate astfel de oameni sunt sortiti de a suferi mult in viatsa datorita hipersensibilitatii lor! Anyway tine-o tot asha :smile:
 
totul e foarte relativ in lumea asta, azi poate sa fie soare, frumos, si papadii pe cimpii, iar peste 20 de minute totul incet se duce la vale pe ripa lasind numai urme de uraniu pe radacinile de altadata....
 
Iata Dune are inspiratsie.
Sa ne inchipum o gingasha poienitsa cu papadii ,cer senin,cocori la orizont ...shi iata ca apare un tanc care striveshte florile,sperie pasarile,murdareshte aerul...
a venit sa ucida asta e misiunea lui.
Who cares de pace,de natura edenica?
 
eu sincer sa va spun, chiar uitinduma dupa actiunile mele imi dau seama cit de *dubovii* ii omu (sau poate asta numai eu :smile:) -- in orice caz ma mir cit de tare anumite evenimente ne pot dubi, ne pot dubi ghine de tat ca nu mai ramine nimic din noi, si dupa asta ani dea rindu parca ai fi trup -- si cind te gindesti ca tat asta nui asa de important si ar trebui sa treaca ca o boare de vint pe linga un copac...
 
Dune s-a exprimat in termeni extrem de abstractsi shi mai putsin romaneshty.
Ashteptam totush ceva mai clar.
E normal ca totsi suntem oarecum raspunzatori pt distrugerea naturii,pt foametea din Africa,deshi nu noi suntem cei responsabili.
E normal sa ne simtsim astfel pt ca suntem human beeings.
 
alt lucru destul de 'straniu' ar fi si tot ce ni se intimpla luat din alta perspectiva...uneori vezi in fata ta atita frumusete, atita bucurie, si tot parca incepe sa se miste, parca ai puterea sa stergi tot ce e rau si sa faci florile sa infloreasca insa iaka ca cumva ceva se intimpla fara sa te astepti, lucru care te pune pe ginduri, te face sa te intrebi de ce si carei pontu, si doar asta mai ca ne arata cu un zimbet pe fata cit de rapida ii viata asta unde incape atita suferinta, cind te uiti in urma totul trece ca fulgerul prin fata ta de parca nu a luat decit o secunda, hmmm...
 
Mie mi se intampla o poanta interesanta:eek:ri de cate ori ma bucur mult pt cineva,pt adierea vantului,pt frunzele galbene din octombrie,urmeaza ceva parca directiomat de o fortsa ce imi spulbera orice bucurie shi imi aduce o tristetse profunda.De fiecare data cand am un joy mai mare,ma gandesc oare va urma iar?
Shi vreau nu vreau ceva secera totul.
 
eu nu stiu cind chiar mia intrat in instinct chestia data, atitudinea cit de cit pacifica, dar ii exact ca atunci cind construiesti ceva si in timpul cit lucrezi asupra lucrului dat iti dai seama ca o sa fie dubit rapid...ca si cum cineva ar astepta tu sa termini dupa care sa se apuce de darmat...
 
Am tot meditat cum de evitat,dar nu shtiu inca...Uneori te shi miri cum pe loc gol rasare nenorocul.Parca ar exista un DJ al aiurelilor:nu cumva cineva sa se bucure mai mult,nu cumva sa aiba o stare de spirit care sa-l impinga la fapte nobile.
Care ar fi solutsia?
 
ar trebui sa identificam cum trebu problema mai intii, pe deo parte ma gindesc ca poate asta tot vine numai din interiorul nostru si atunci cind interactioneaza cu exteriorul se produce efectul dat pe chept...
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top