TU+TU=NOI

justme

New Member
S-a interebat oare cineva cum se indragostesc doi oameni? El se uita, ea se uită. Din start privirile sint neutre (aparent). Fiecare din parţi apreciaza calitatile potentialului partener. El se uita cum arata, cum vorbeste, cum gindeste, cum zimbeste, cum se misca, cum rasufla, cum se poarta, cum arata... Ea se uita cum gindeste, cum se poarta, cum are grija de el, cum v-a putea avea grija de ea, cum gindeste... Daca parametri i-i satisfac pe ambele parti se incepe un adevarat joc, un joc de priviri, un joc de miscari. Partile vorbesc neutru, despre chestii care nu au nimic comun cu cuplul care se poate crea. Privirile devin tot mai indelungate si mai indraznete. Contextul verbal devine mai grijuliu fata de viitorul partener. Aici, in acest punct exista doua momente importante. Primul este ca lui sa-i ajunga indrazneala sa-i spuna ce simte fata de ea. SA fie rabdator, sa o lase pe ea sa se determine in tot ceia ce simte. Si al doilea moment tine de ea. Ea trebuie sa gaseasca un echilibru intre acceptare si rabdare. Ea nu trebuie sa fie nici prea accesibila, nici prea mindra. In primul caz el poate decide ca ea nu e de el, adica el merita mai mult. In ultimul caz se poate intimpla ca pe urma el sa nu o accepte. Ok aici este prima bariera (prima intilnire, primul sarut, mai stiu eu ce acolo). Dupa ea important este sa nu apara gelozia, nici din partea indragostitului, nici din partea indragostitei. Fiecare din parti trebuie sa fie rabdatori. Din primele momente trebuie sa se discute orice, ce-ti place ce nu-ti place. Daca aceasta nu se produce vine ziua cind toate chestiile astea oricum se spun dar dupa aceasta nimeni nu mai cedeaza, nimeni nu se mai adapteaza. Urmeaza despartirea. Doar discutind i-l poti schimba, daca el vrea aceasta. Doar discutind o poti face sa te inteleaga. Tot ce ti se spune trebuie sa analizezi da vrei sa nu o/i-l pierzi. Aveti grija de voi si iubiti-va!
 
Eu iubesc si sint iubita

Eu nu o cunoasteam prea bine. Ba chiar nu o cunosteam deloc. Singura motivatie pe care o puteam gasi atunci la moment era iubirea. Intelegeam ca i-l iubeste mult, atit de mult incit i-mi pare ca daca i-l pierdea cadea in o adinca depresie. Sincer sa fiu fiu avea pentru ce. El era educat, avea grija de ea si de el(in primul rind). La inceput i-i acorda multa atentie. Cu el ea se simtea sigura. i-l iubea orbeste... pacat...
Ma temeam ca intr-o buna zi va vedea fatza lui adevarata. Cu toate ca nu era atit de proasta oricum era cu mult mai proasta decit o veadea ea. Se ascundea dupa fals. Si cel mai mult l-a incurcat falsul verbal. De ce oare ele fetele nu sint apabile sa gindeasca analitic in ceia ce priveste iubirea. De ce ele nu-si asculta glasul intern cind simt ca ceva nu este "asa" cum ar trebui sa fie. De ce urechile sint pe post de creer. Statea singura acasa. Bine, facea mult lucru creativ: citea, invata, statea la calculator. Facea tot ce faceau prietenele sale ce nu aveau prieteni. Se ascundea, ba nu chiar se credea mai presus decit prietenile sale. Spunea: "Eu iubesc si sint iubita". Pe drequl! Pentru ca prietenele sale cel putin i-si asteptau "Printul". Ea statea cu capul in nisip cind vedea ca nu mai vine cu ea acolo unde merge, cind nu o mai vizita atit de des acasa, cind punea chestiile mai presus decit pe ea, cind o insela cu telefonul sau mobil. Ei ambii nu au vazut altceva decit unul pe altul. Ei ambii nu intelegeau ce nu pot da unul altuia ce ce ar trebui sa dea. Ei ambii nu se mai iubeau ca la inceput. Si doar timpul mai era peretele dupa care se ascundea relatia lor de la spada nemiloasa a iubirii pierdute. El se purta stupid, ea i-l accepta. El o ignora, ea i-l suna. Ea i-i arata mofturi, el le inghitea fara ai demonstra ca este barbat. Ea subconstient nu-l mai stima. O sa-mi reprosati ca iubirea este formata din acceptari si inchideri de ochi? Da dar nu in halul cum aceasta se producea la ei.
Trecutul nu se poate prognoza. El deja s-a produs, s-a trecut, s-a ofelit. Nu vreau sa spun ce s-a produs cu ea... Aceasta deja s-a produs si nu mai conteaza.
 
Foaie Alba

Cind stai cu pixul in mina si in fata ta este o foaie albaexista doar doua probleme echiposibile. Sau nnu ai nimic a scrie sau gidurile zboara atit de departe incut mina nu se mai gindeste la asa probleme minore cum ar fi scrisul. Pe parcursul ultimului an nu am mai dat libertate miinii si libertate creerului. Da am scris ceva dar nu am scris nimic despre ginduri. doar rezultatul lucrului de rutina, necreativ. Azi este prima zi cind am inceput o "alta viata" fara a ma pregati moral si fizic de aceasta. La un moment dat am simtit ca ma aflu in alt corp. Am simtit ca sint calm. Calm cum nu m-am simtit alta data. Am simtit ca nu s-a produs in urma unui eveniment radical. Pur si simplu a venit timpul sa fiu altul. Apropo eu des povestesc cum se produc schimbarile deobicei. Eu analizez tot aceia ce ma inconjoara, gasesc ce ar trebui pentru a realiza adaptarea. Cind consisder ca totul este gata introduc schimbarile in viata mea. Dar azi... Ma doare inima... Ah da ma doare inima de tara mea, de cetatenii ei, de halul in care traim. Oamenii sint bolnavi de aparenta. ei se bucura cind cineva sau ei singuri i-si remarca superioritatea. Cu toate acestea lor le este greu sa faca ce ei cu adevarat sa fie superiori. Ei sint conservativi, dar nu rucunoasc acest lucru.
 
Sal

Cit stateam si ma gindeam la scrierea acestei scrisori prin cap mi-au trecut citeva ginduri. Poti tu oare sa-ti aduci aminte, sa arunci o privire in urma, in acele timpuri cind te-ai simtit bine cu cineva, cind ai simtit ca vrei sa fii alaturi cu el, cind ti-ai dat seama ca voi ambii tineti la unile si aceleasi lucruri. Este intradevar o raritate, dar care aduce un simt satisfacut, un simt aparte, magnific. Mie personal nu mii deloc greu sa-mi aduc aminte ce simti tu in asa momente rare, cind savurezi legatura ta magica cu alt om.

Din momentul cid tu citesti acesta scrisoare si incepi a intelege cit de mult semanam posibil tu incepi a te gindi la ceva.
Ce daca tu intradevar ai intilnit unul din acesti oameni rari, care intradevar nu numai te intelege, da si i-ti raspunde la eu-l tau, care stie nu numai sa primeasca ci si sa daruie. Daca ai avea fericirea sa-l cunosti, ai putea tu oare sa-ti inchipui cum te vei simti dupa ce i-l vei cunoaste.

Pina cind te gindesti la cia ce i-ti spun as vrea sa te intreb: cit de tare te-ai mira dac vei intelege ca tu cu nerabdare astepti posibilitatea sa petreci macar putin timp cu mine, pote i-ti poti inchipui cum ne vom intilni, cit de vesel si bine ne va fi, cum tu pur si simplu incepi sa primesti o satisfactie adinca de la acesta. Si daca tu te gindesti in felul acesta, atunci este logic sa petrecem careva timp impreuna, sa tescoperim cit de multe idealuri comune avem.

Scrie-mi si putem iesi undeva puri simplu la o plimbare. Fara prieteni fara mult zgomot, doar noi doi
 
Cind t-am vazut prima data nu aveam careva intentii despre noi doi. Atunci eu ma simteam destul de "satul" si nu credeam ca i-mi trebuie cineva. Din prima data cind n-au facut cunostinta am simtit ca te uiti la mine putin deosebit, nu asa ca la altii, dar stateam stabil pe ideia nu am nevoie de nimeni. Pe urma a fost o etapa cind eu am facut o schimbare globala in ceia ce fac. Exact atunci ai nimerit si tu in fata mea. A fost in felul urmator: eu aveam probleme cu locul de trai, stateam la prieteni. Dormeam, la un moment dat m-am trezit brusc si am spus: "De miine incep o viata noua". A doua zi te-am intilnit in biblioteca. Pe urma daca mai tii minte ce a urmat.. ok povestesc.
Pe urma ai spus ca ai nevoie de carte de filosofie. Eu nu am stat sa ratez sansa ti-am propus sa ne intilnim mai spre seara si sa ti-o aduc. Eu am plecat cu Fil, tu ai ramas. Cind ieseam din facultate te-am intilnit, erai cu prietena ta. A urmat o mica plimbare in trei.Seara t-am sunat ne-am inteles de loc si am venit la Riscani. Am venit cu 20 minute mai devreme si in plus tu ai mai intirziat putin, cu vreo 10 min. Nu era frig, zapada se topea. Dicutii, chestii, priviri de la distanta. pina la urma era cit pe ce sa uit sa-ti dau cartea care a fost ca pretext initial. A doua zi te-am inilnit intre etajele 6 si 7(mai tii minte). te-am privit in ochi si am inteles tot. In o clipa am inteles ca daca vreau esti a mea. Gindul acesta pe semne si mi-a rupt psihica. Pe urma au urmat inca citeva "petreceri" acasa. Pe urma a fost ziua studentului. Eu te cautam ca timpitul peste tot dar tu stateai acasa si te amuzai de mine. Am inghitit chestia asta totul se face doar pe reciprocitate si pe iertare.Asta a fost prima cauza de ce pe urma am plecat. Cu toate ca atunci am acceptat pe urma s-au strins mai multe. Tot atunci m-am intilnit cu ex prietena mea. Nu am schimbat cu ea decit doua cuvinte. Eu speram ca tu esti pe undeva si am vrut sa ne vezi impreuna. Stupid dar totusi capul meu pasionat asa gindea. A doua zi totusi ne-am intilnit si am vorbit. Pe urma scena care si a determinat tot. Tu ai spus ceva, eu am spus ceva. Da erau chestii stupide dar ele aveau ca scop testarea cine de cine are nevoie. Pe urma un mic scandal pe telefon. Pe urma un appel a prietenei tale in care ea m-a rugat sa te sun. Te-am sunat... Ne-am intilnit. Ultimul pod care a trebuit sa-l trec spre mina ta (inima deja o aveam) a fost pretenul tau. Da da acel din armata cu i-l chema sergiu. Eu stiam ca nu vei disparea nicaieri de la mine si am spus fraza. O mai tii minte "Poti fi cu oricine, eu oricum te iubesc. Pentru mine este important ca tu sa fii fericita si nu importa cu cine." Cu adevarat i-mi dadeam seama ce fac dar nu t-am amagit. Nu am spus aceasta pentru pur si simplu a te cuceri. O mai tii minte primul nostru sarut. Acesta a fost primul meu sarut in genere. Eu nici cu aceasta nu te-am amagit. Straniu ca nu am facut aceasta mai devreme ci doar la 18 ani:) amuzant? Eu pur si simplu aveam grija de calitatea vietii mele. Eu am primit placare doar in prima secunda. Pe urma eu am zburat departe departe. Incerca sa-ti refaci in minte fata mea de a doua zi. Te detestam, nu vroiam sa te vad, dar t-am iertat si asta. prietenii cin au vazut muscaturile tale m-au recomandat sa te las. Nu te-am lasat. Stii de ce nu regred. Noi niciodata nu ne certam. Daca eu spuneam ca nu am chef de figuri nu aratai figuri. Cred ca de aceasta si mai eram cu tine. Tii minte eu ti-am spus "Daca o sa vina momentul cind eu voi pleca, eu voi pleca indiferent de faptul cit de tare eu te iubesc. Cit de tare eu nu te-as iubi eu am sa innec acesta adinc adinc in inima mea." Daca tii minte atunci de ce mai sperai sa ma intorci. Doar stiai ca daca eu ceva spuneam asa si era. Tu doar stiai ca eu niciodata nu spuneam nimic pur si simplu asa. Mai ales tie.
 
33ore si 8 minute

Calm... Straniu, dar in lumina mole a compartimentului ma simteam nu stiu cum sigur. Nu era nimic de facut decit de a privi pe geam. Cind am vazut ce este acolo mi-a prut rau ca nu esti alaturi de mine... sa vezi si tu acea frumusete divina. Sa simti si tu acel fior fermecator pe care i-l simteam eu... Deja de citiva ani nu am admirat luna, cerul, ceata... De ce oare doar cind ma indragostesc o fac. Oare eu nu merit ca gindirea mea sa fie mingiiata de placerea frumosului. Era o luna plina, foarte mare si galbena. Era aproape din toate partile inconjurata de nouri. Si nourii fulgerau, fulgerau de frumusetea lunii, fulgerau de parca nu au mai vazut luna niciodata, fulgerau cum fulgeram si eu cind te-am vazut in acea seara. La un moment aveam impresia ca uitindu-ma la luna ma uit in ochii tai mari si frumosi. Am adormit si am visat ca sintem impreuna. Ca alergam in noapte sub ploaie. Ca ne jucam ca doi copii sub lumina lunii. Cind m-am trezit mergeam prin padure. Soarele se ridicase dea binelea. Picaturile de roua de pe iarba m-au fermecat. As vrea sa simti aceasta alaturi de mine. De parca luna a plins toata noaptea, cind dormeam, cind nu o vedeam. Soarele cu razele sale puternice transforma lacrimile lunii in mii de diamante... Splendid...
 
Uneori eu fac greseli. Rar dar oricum le fac. Ma tem ca sa nu fie cazul cind iar m-am gresit.
Cind ti-am scris acel discurs nu m-am gindit ca cineva ma poate invinui ca urmaresc careva scopuri personale. Cred ca ai simtit aceasta fobie. Sincer eu am scris obiectiv. Sincer cind scriam nu ma gindeam la mine dar cind ma gindesc mi se rasucesc mintile in cap.
Cind te vad incepe sa-mi bata inima ca la iepure. Cind te privesc in ochi, vreau sa ma innec in ei. Cind i-ti vad chipul vreau sa te ating. Daca tu ai sti cit de mult...
 
O reflectie inspirata de primul mesaj:

Felul in care iti dau acces la viata mea lasa de dorit. Unde e oare acel sentiment de dorinta pe care il tin minte de la 16 ani? Acum totul se reduce la sentimentul tau de a ma dori, mie nu prea imi pasa, cel putin nu la inceput. Tu hotarasti ca ma vrei, eu ma uit la tine si hotarasc ca "ai potential". Merg in continuare si colctionez inca vreo 2-3, sa am de unde alege...hai ca am destui, ma uit la voi toti si hotarasc pe care il vreau. Ma bazez pe instinct si modul in care corespundenti la ceea ce caut rational. Ne implicam intr-o relatie, parintii tai de acum ne si numesc viitorii copii ( ei nu cunosc faptul ca eu nu vreau copii), Tu nu stii ca viata mea nu se ti se acomodeaza. Tu cunosti planul meu de viata, stii la ce tind, insa nu realizezi ca daca ar trebui sa aleg, as alege viata, nu pe tine.
Oare mai merita sa ma implic in aceste conditii? Mi s-a spus ca "atunci cand va fi al meu, nu imi va mai pasa de nimic". Si daca nu va fi nidiodata "al meu"? Ar trebuie sa ma conformez si sa astept linistita in colt sau sa incerc sa il caut cel putin?
Evident ca e doar in mainele mele sa il gasesc pe el, sau pe ei, ca nu cred ca exista doar unul care e al meu.... orice relatie e o experineta din care invat ceva despre mine, nu prea imi pasa despre ceea ce ai invatat tu din ea. asa ca e bine sa ma implic... cel putin teoretic...... hai ca e timpul, sunt gata pentru o noua incercare... cine e pe lista de data aceasta?
 
hai ca e timpul, sunt gata pentru o noua incercare... cine e pe lista de data aceasta?

deci se merita de a incerca
fara de mari promisiuni shi prea adinci obligatziuni unul fatza de altul
doar in scopuri de laborator
poate la ambii le v-a fi util
adica shi tzie tot :)

O zi lunga
o soapta,
Un gind pierdut
In noapte
Iubeste pe toti
Si pe mine.
Viseaza la vis
Si la mine.
 
Bre, sincer sa-ti zic am fotografiat (adica am trecut cu ochii) ce-ai scris tu acolo, dar tu , esti prea avantat in ceea ce scrii , incat uiti sa dai un sens pana la capat frazei incepute. Nu fi prea textualist.
Eu cand am avut o "criza" de acest fel am scris-o intr-un jurnal. Pe care l-am ingropat in ...
Acum care-i faza, la inceput am vrut sa zic si io ca negru, dar acum te inteleg, tu iti cauti un sens in ce faci , bine, cauta-l, insa adanceste-te, caci femeile vor sa te adancesti in ele, nu doar in ochii lor :-?
oricum nu pot sa zic ca ingula ca fiecare sa-si gaseasca un sens in ceea ce zici tu, asa ca pana la urma zic ca negru .... :wtf:
Alege dintr-o suta una, sau te poti alege cu una de-o suta, Achtung!
 
Azi stateam shi urmaream dupa tine
Niciodata nu am avut tupeul sa reduc distanta intre noi doi pina la prieteni care cind se vad se cuprind si se saruta. Vedeam cit de avintata esti, vedeam cit de mult i-tzi lipseshte un "cineva", dar nu era cazul ca eu sa fiu acel cineva. La un moment dat m-am gindit ca ai nevoie de cineva aparte care ar putea sa te inteleaga, sa tina la tine dar nu a fost sa fie. Cind am vazut cum te saruta cum la limita admisibilului de dai la el in public. Banal. daca nu shtiam de reputatia lui taceam. Daca chiar asta nu se vedea din o simpla privire la el. Oare chiar atit de mult conteaza pentru tine personalitati ""puternice"" care doar stiu figurile cum se arunca? Ash vrea sa scriu stuid,urit,dezgustator dar .... nu e cazul nu shtiu ce sa ma gindesc credeam ca esti putin mai descurcareata in baietzi pentru a nu spune mai desteapta in viata.
 
Back
Top