Salut! As vrea sa discutam aici despre tulburarile disociative de personalitate: ce credeti despre DID, daca simtiti ca aveti DID sau cunoasteti pe cineva cu DID, tratamnet etc. Ma intereseaza deoarece am fost diagnosticata cu asa ceva si vreau sa mai discut si cu altii despre subiect...
tulburari disociative de personalitate....
- Thread starter and.irene
- Start date
Hai sa scriu tot eu prima... In primul mesaj postat, DID se refera la denumirea in engleza a tulburarilor disociative de personalitate: Dissociative Identity Disorder (unii zic ca sunt tulburari de identitate, altii ca de personalitate, dar nu asta conteaza aici). Sa va spun acum ce simt eu...Simt ca sunt divizata in 3 (o eu sociala, una sinucigasa si una care vrea sa fie calugarita), iar o a patra eu este un fel de paznic neutru care are o privire de ansamblu asupra tuturor identitatilor/personalitatilor. Din 2006 fac tratament cu Zoloft impotriva depresiei si am incercat si cateva produse anti-psihotice, fara nici un rezultat pozitiv din pacate. Am incercat sa renunt la Zoloft, insa dupa un episod naspa, psihologul m-a sfatuit sa reiau tratamentul. Din 2005 am facut psiho-teraptie cu diversi psihologi (am schimbat orasul in care locuiam si a trebuit sa schimb doctorii, apoi sa schimb doctorii de la stat cu cei din sectorul privat etc. etc.). Problema e ca simt ca nimic nu are efectul scontat, nici terapia si nici medicamentele. de aceea am intrat pe acest forum, sa vad daca sunt si alte persoane in conditii similare mie, ele ce au facut, cum se simt etc. Cam atat pentru acum...
Irene, nu sunt la curent cu problema data din punct de vedere medical. Insa am o impresie, ca singura esti obsedata de aceasta problema si cauti ajutor din exterior, psihologi, medicamente etc. Nu cred ca vei ajunge undeva daca nu incerci singurica sa te descurgi in problemele tale si sa vezi de unde apar ele, ce le provoaca. Nu astepta ajutor din exterior, ca foarte rar cind il primesti, tuturor li este totuna ce probleme ai si din ce cauza apar, fiecare are viatsa si problemele lui, nimeni nu are timp pentru cineva. Despre psihologi nu vreau sa spun nimic de rau, dar am impresia ca asta este lucrul lor si asteapta sa fie platit, da, ei incearca sa te ajute, dar nu cred ca au foarte mare dorinta sa se implice adinc in problema ta, mai ales ca au si un ban din asta, cu cit mai mult vii la ei cu atit mai bogati se fac... asa ca ai sa umbli la ei ani intregi fara rezultate ai sa fii un client in plus.
Cel mai usor e sa incerci sa te descurci singurica fara medicamente, doar cu psihologia ta, afla de unde apar toate problemele si incearca sa-ti schimbi modul de viatsa, incearca sa vezi lucrurile sub alt unghi, din alt punct de vedere. Incearca sa comunici cu cite mai multe persoane, dar nu despre proplemele tale dar asa pur si simplu pe orice tema care iti vine in cap, comunicarea va schimba multe.
Nu uita, in primul rind tu esti de vina de tot ce ti se intimpla, cauta in primul rind vina in tine, din ce motiv ti s-a intimplat acest lucru anume tie si nu alt cuiva. Nu cauta vina in toata lumea, fiecare este obsedat de ceva, fiecare doreste ceva de la tine, fa si tu acelasi lucru.
Incearca sa-ti schimbi pozitia in societate, uita de trecut si mergi cu capul sus inainte, increzut si incearca sa observi cum se schimba lumea.
Nu astepta ajutor, 100% singurica poti schimba totul, trebuie doar sa doresti acest lucru.
Cel mai usor e sa incerci sa te descurci singurica fara medicamente, doar cu psihologia ta, afla de unde apar toate problemele si incearca sa-ti schimbi modul de viatsa, incearca sa vezi lucrurile sub alt unghi, din alt punct de vedere. Incearca sa comunici cu cite mai multe persoane, dar nu despre proplemele tale dar asa pur si simplu pe orice tema care iti vine in cap, comunicarea va schimba multe.
Nu uita, in primul rind tu esti de vina de tot ce ti se intimpla, cauta in primul rind vina in tine, din ce motiv ti s-a intimplat acest lucru anume tie si nu alt cuiva. Nu cauta vina in toata lumea, fiecare este obsedat de ceva, fiecare doreste ceva de la tine, fa si tu acelasi lucru.
Incearca sa-ti schimbi pozitia in societate, uita de trecut si mergi cu capul sus inainte, increzut si incearca sa observi cum se schimba lumea.
Nu astepta ajutor, 100% singurica poti schimba totul, trebuie doar sa doresti acest lucru.
adrenalina
fara aripi
Jokey, ma scuzi, dar daca TU nu ai auzit, nu inseamna ca nu exista... mai pe limba ta, asta se numeste personalitate multipla... si singurica, singurica, nu poate sa rezolve lucruile... asa ca te rog foarte frumos, lasa sfaturile pentru cei care se pricep, ca deja incepi sa ma enervezi. sau cel putin documenteaza-te inainte sa scrii...
ia si citeste pe scrur despre ce vorbeste fata si dupa aia da-i sfaturi cum sa rezolve asta singurica singurica...
ia si citeste pe scrur despre ce vorbeste fata si dupa aia da-i sfaturi cum sa rezolve asta singurica singurica...
Adrenalina, de la bun inceput am spus ca nu ma pricep la tema data. Asta este parerea mea, sau mai bine spus experienta, daca am scris acolo ce am scris nu inseamna ca impun sau invat de rau pe cineva.
Adrenalina, ajuta fata cu ceva, dar nu vorbi numai despre mine, totodata mai aflu si eu cite ceva nou, asta si a fost idea...
Mai putine agresivitate si mai multe idei la tema.
Mersi pentru informatie.
Adrenalina, ajuta fata cu ceva, dar nu vorbi numai despre mine, totodata mai aflu si eu cite ceva nou, asta si a fost idea...
Mai putine agresivitate si mai multe idei la tema.
Mersi pentru informatie.
Inainte sa ajung la psiholog si la medicamente, am incercat sa ma ajut singura, insa nu am reusit.... Situatia s-a inrautatit, iar dupa un atac de panica am inteles ca totusi trebuie sa cer ajutorul unui specialist. Psihologul pe care il am acum este chiar bun, parerea mea, si nu cred ca e vina lui ca eu nu ma simt mai... integrata.
Ce simt eu nu e ca in filmele unde se vorbeste despre multipla personalitate. Nu ma transform intr-un barbat, untr-o prostituata sau un monstru. Sunt pur si simplu eu, in 3 ipostaze, plus a patra, paznicul neutru. Daca ati vazut filmul "Revlover" de Guy Ritchie, scena liftului cred ca reda o parte din conflictul care este in capul meu (si tipul din film nu aude decat o voce...).
Toti doctorii si asistentele, terapeutii etc. mi-au spus sa caut ajutor cand nu ma simt OK. Nu sunt neaparat adepta scrisului pe forumuri mai ales a lucrurilor delicate, dar intr-un fel ma simt disperata, si de aceea vreau sa vad si cum gandesc alti oameni in situatii similare, sau pur si simplu alti oameni.
Jokey si Adrenalina, va multumesc pentru postari.
Ce simt eu nu e ca in filmele unde se vorbeste despre multipla personalitate. Nu ma transform intr-un barbat, untr-o prostituata sau un monstru. Sunt pur si simplu eu, in 3 ipostaze, plus a patra, paznicul neutru. Daca ati vazut filmul "Revlover" de Guy Ritchie, scena liftului cred ca reda o parte din conflictul care este in capul meu (si tipul din film nu aude decat o voce...).
Toti doctorii si asistentele, terapeutii etc. mi-au spus sa caut ajutor cand nu ma simt OK. Nu sunt neaparat adepta scrisului pe forumuri mai ales a lucrurilor delicate, dar intr-un fel ma simt disperata, si de aceea vreau sa vad si cum gandesc alti oameni in situatii similare, sau pur si simplu alti oameni.
Jokey si Adrenalina, va multumesc pentru postari.
Pe forum scrie paznicul Eu 1 nu ar scrie pe un forum public despre asa ceva deoarece e prea optimista si crede ca totul se va rezolva fara a fi nevoie de a scrie pe forum, Eu 2 e pesimista si nu crede ca ceilalti oameni o pot ajuta in vreun fel, Eu 3 vrea sa fie calugarita, deci pentru ea forumul este ca si inexistent. Iar eu, care scriu acum, sunt un fel de personalitate neutra care e capabila sa prea toate raspunsurile de la celelalte trei si sa le prezinte public intr-o forma inteligibila.
Copilaria: as zice fericita, poate am fost totusi un copil prea sensibil (oricum, nu prea imi aduc aminte copilaria)
Adolescenta: relativ buna; un singur episod naspa depspre care poate voi vorbi mai tarziu
Trecutul recent: cam naspa: am facut doua avorturi recomandate de medicul ginecolog deoarece fatul era afectat in ambele cazuri de antibiotice puternice pe care le-am luat nestiind ca sunt gravida; conflictul intern s-a acutizat, episoadele psihotice sunt mai dese, depresia mai adanca. Probabil si de aia scriu acum pe forum...
De-alungul terapiei am rezolvat anumite probleme (un ex ar fi relatia cu mama mea); am aflat una din cauzele disocierii (episodul din adolescenta)-insa trebuie cautat mai adanc, probabil in copilaria pe care nu mi-o amiintesc; medicatia ajuta, deoarece pot functiona la munca, acasa si la scoala, chiar daca asta imi consuma intreaga energie. Problema e ca simt ca nu e de ajuns. Simt ca nu pot sa mai fac inca cel putin 3 ani terapie, sa iau medicamente. Nu asta vreau pentru mine, pentru familia mea. Habar n-am ce pot sa mai fac, avand in vedere ca vointa si motivatia imi sunt foarte scazute, iar conflictul intern ma innebuneste.
Eu 1 nu ar scrie pe un forum public despre asa ceva deoarece e prea optimista si crede ca totul se va rezolva fara a fi nevoie de a scrie pe forum, Eu 2 e pesimista si nu crede ca ceilalti oameni o pot ajuta in vreun fel, Eu 3 vrea sa fie calugarita, deci pentru ea forumul este ca si inexistent. Iar eu, care scriu acum, sunt un fel de personalitate neutra care e capabila sa prea toate raspunsurile de la celelalte trei si sa le prezinte public intr-o forma inteligibila. Copilaria: as zice fericita, poate am fost totusi un copil prea sensibil (oricum, nu prea imi aduc aminte copilaria)
Adolescenta: relativ buna; un singur episod naspa depspre care poate voi vorbi mai tarziu
Trecutul recent: cam naspa: am facut doua avorturi recomandate de medicul ginecolog deoarece fatul era afectat in ambele cazuri de antibiotice puternice pe care le-am luat nestiind ca sunt gravida; conflictul intern s-a acutizat, episoadele psihotice sunt mai dese, depresia mai adanca. Probabil si de aia scriu acum pe forum...
De-alungul terapiei am rezolvat anumite probleme (un ex ar fi relatia cu mama mea); am aflat una din cauzele disocierii (episodul din adolescenta)-insa trebuie cautat mai adanc, probabil in copilaria pe care nu mi-o amiintesc; medicatia ajuta, deoarece pot functiona la munca, acasa si la scoala, chiar daca asta imi consuma intreaga energie. Problema e ca simt ca nu e de ajuns. Simt ca nu pot sa mai fac inca cel putin 3 ani terapie, sa iau medicamente. Nu asta vreau pentru mine, pentru familia mea. Habar n-am ce pot sa mai fac, avand in vedere ca vointa si motivatia imi sunt foarte scazute, iar conflictul intern ma innebuneste.
Cei care se simt integrati sunt sigur mai normali (daca ne referim la definitiile normalitatii si bolii din manualele de psihologie). Fericirea este absolut relativa, de aceea nu pot spune daca ei sunt mai fericiti asa decat mine, care ma simt divizata in 3+1. Ce pot spune e ca eu nu ma simt nici normala si nici fericita per total (deoarece uneori sunt fericita, pe segmente, de unele momente din viata mea).
Irene citi ani ai?
Adrenalina, am studiat informatia dedicata mie. Dupa cum am inteles din ultimul topic al lui Irene, aici este vorba cu totul despre alt ceva, este cu mult mai simplu.
Irene, dupa cum am inteles, ai avut niste probleme serioase legate in primul rind de viata ta personala si sunt convins ca aici ai fost foarte mult influentata negativ de alti oameni din exterior, ca prieteni, parinti, societate, ceea ce a dus la depresie. Acuma ai conflicte interne din cauza celor intimplate in trecut si cauti ajutor de a scapa de ele, a le uita, a trece peste ele, si daca ma eu as fi in situatia ta sunt sigur ca ar fi foarte greu.
Dupa parerea mea, cred ca singura ai creat cele 4 personalitati interne pentru a face diferenta intre caile de scapare.
1. Persoana Sociala - persoana, dupa parerea mea, cea mai rezonabila care a ramas, adica persoana de viitor, cu gindul ca viata merge inainte, trecutul se poate uita, principalu ca traiesti si te bucuri de acest lucru.
2. Persoana Sinucigasa - cel mai usor lucru este sa-ti pui capat zilelor, scapi de probleme de griji, dar ce viitor? (de obicei acestea sunt persoanele slabe de caracter)
3. Calugarita - persoana care cauta scapare in credinta, adica tu nu mai detii controlulu asupra vietii tale, dai capul in jos si traiesti dupa niste principii straine, faci ce iti spun altii si gata, fara prejudicii.
4. Persoana care esti tu acuma, care traieste viata curenta cu toate problemele curente.
Dupa traume indelungate sufera psihica, crezi ca nu mai este scapare si asa va fi toata viatsa si este foarte greu sa-ti revii mai ales daca tot timpul cineva iti aduce aminte de acest lucru. Trebuie sa fii puternica si sa actionezi, nu te lasa numai in minile altor persoane, ia si lucreaza si singura asupra problemelor.
Totusi stiu ca situatia este foarte grava, insa se poate rezolva, viatsa se schimba, trecutul se pierde, in primul rind nu te teme de oameni si nu atrage atentia la tot ce se spune.
Iti trebuie o ocupatie, un hobby care te va scoate din aceasta stare si vei uita de probleme macar pe citeva ore, te ajuta. (ca exemplu, din experienta proprie, clar ca nu am fost in asa o situatie ca la tine, dar totusi, am gasit scapare in muzika Rock, foarte mult Rock).
Asa este viziunea mea asupra problemei date, poate altcineva are alta parere, daca da, ar fi bine sa o expuie.
Adrenalina, am studiat informatia dedicata mie. Dupa cum am inteles din ultimul topic al lui Irene, aici este vorba cu totul despre alt ceva, este cu mult mai simplu.
Irene, dupa cum am inteles, ai avut niste probleme serioase legate in primul rind de viata ta personala si sunt convins ca aici ai fost foarte mult influentata negativ de alti oameni din exterior, ca prieteni, parinti, societate, ceea ce a dus la depresie. Acuma ai conflicte interne din cauza celor intimplate in trecut si cauti ajutor de a scapa de ele, a le uita, a trece peste ele, si daca ma eu as fi in situatia ta sunt sigur ca ar fi foarte greu.
Dupa parerea mea, cred ca singura ai creat cele 4 personalitati interne pentru a face diferenta intre caile de scapare.
1. Persoana Sociala - persoana, dupa parerea mea, cea mai rezonabila care a ramas, adica persoana de viitor, cu gindul ca viata merge inainte, trecutul se poate uita, principalu ca traiesti si te bucuri de acest lucru.
2. Persoana Sinucigasa - cel mai usor lucru este sa-ti pui capat zilelor, scapi de probleme de griji, dar ce viitor? (de obicei acestea sunt persoanele slabe de caracter)
3. Calugarita - persoana care cauta scapare in credinta, adica tu nu mai detii controlulu asupra vietii tale, dai capul in jos si traiesti dupa niste principii straine, faci ce iti spun altii si gata, fara prejudicii.
4. Persoana care esti tu acuma, care traieste viata curenta cu toate problemele curente.
Dupa traume indelungate sufera psihica, crezi ca nu mai este scapare si asa va fi toata viatsa si este foarte greu sa-ti revii mai ales daca tot timpul cineva iti aduce aminte de acest lucru. Trebuie sa fii puternica si sa actionezi, nu te lasa numai in minile altor persoane, ia si lucreaza si singura asupra problemelor.
Totusi stiu ca situatia este foarte grava, insa se poate rezolva, viatsa se schimba, trecutul se pierde, in primul rind nu te teme de oameni si nu atrage atentia la tot ce se spune.
Iti trebuie o ocupatie, un hobby care te va scoate din aceasta stare si vei uita de probleme macar pe citeva ore, te ajuta. (ca exemplu, din experienta proprie, clar ca nu am fost in asa o situatie ca la tine, dar totusi, am gasit scapare in muzika Rock, foarte mult Rock).
Asa este viziunea mea asupra problemei date, poate altcineva are alta parere, daca da, ar fi bine sa o expuie.
buna Irene,am citit si eu despre ce ai scris si pot sa-ti dau un sfat,unicul care poate sa te ajute esti numai tu,nici pastilele nu ajuta(poate crezi ca ajuta ,dar creaza dependentza)psihoterapia e buna si ea dar nu o sa vizitezi psihoterapeutul toata viatza ,starile acestea depresive au fost cauzate de tine ,felul cum gindesti,cum te porti,cum vorbesti cu cineva,cum privesti lucrurile,sau situatii grele la care nu toti oamenii se pot adapta usor,depresia este boala secolului xx dupa cum se stie,incearca sa gasesti raspunsurile la probleme singura ,increderea in sine si credintza in Dumnezeu te vor ajuta,incearca sa aplici un mod de gindire mai indiferent fata de problemele tale,si numai atunci o sa vezi schimbari ,totul depinde de tinemult succes
Si eu as spune ca ai nevoie de suportul unui psihiatru sau psiholog, pentru ca de una singura, in conflictul asta psihic complex, nu ai cum sa te descurci.
E vorba si despre predispozitie, dezechilibre fizio-chimice in creier, ereditate, pe care, draga phoenixx, cu indiferenta sau credinta nu le prea rezolvi.
E vorba si despre predispozitie, dezechilibre fizio-chimice in creier, ereditate, pe care, draga phoenixx, cu indiferenta sau credinta nu le prea rezolvi.
adrenalina
fara aripi
ma asociez parerii expusa de Kara. un psiholog iti va fi necesar multa vreme de acum inainte... exista diferite terapii, ai increcat sa mergi la un psiholog care aplica terapii cognitic comportamentale si nu psiho terapii calsice? din cate am studiat eu aceste sunt mult mai bune si cum rezultate mult mai veridice. incearca...
poate ca problemele nu sunt doar de natura psihica? ai fost la un neuro psiholog? ce cazuri cu probleme psihice ai mai avut in familie? pe o scara de la 1-10 care a fost gravitatea episodului din adolescenta? daca nu iti amintesti copilaria, atunci macar din povestirile celorlalti cum suna povestile?
phoenixx si jokey, ne bucuram ca vreti sa va dati cu parerea, dar poate nu ar trebui sa fiti atat de zelosi in chestiuni care nu va pricepeti. daca nu ati observat, nici eu si nici kara nu am sarit cu sfaturi din astea de psihologie de buzunar. pentru ca de fapt jokey o problema descrisa asa cum a descris-o irene pare simpla la oamenii din exterior, insa ea este foarte profunda de fapt. si nu ai nici un drept sa te exprimi asupra simplitatii sau usurineti cu care o persoana trebuie sa isi trateze problemele.
anii astia de medicamente si terapie sunt un semnal pentru tine asupra simplitatii problemei??? nu is agresiva, dar ma enerveaza oamenii care cred ca cu trei fraze le rezolva la toti problemele si mai fac si judecati despre cum trebuie sa se simta si sa se perceapa altii...
poate ca problemele nu sunt doar de natura psihica? ai fost la un neuro psiholog? ce cazuri cu probleme psihice ai mai avut in familie? pe o scara de la 1-10 care a fost gravitatea episodului din adolescenta? daca nu iti amintesti copilaria, atunci macar din povestirile celorlalti cum suna povestile?
phoenixx si jokey, ne bucuram ca vreti sa va dati cu parerea, dar poate nu ar trebui sa fiti atat de zelosi in chestiuni care nu va pricepeti. daca nu ati observat, nici eu si nici kara nu am sarit cu sfaturi din astea de psihologie de buzunar. pentru ca de fapt jokey o problema descrisa asa cum a descris-o irene pare simpla la oamenii din exterior, insa ea este foarte profunda de fapt. si nu ai nici un drept sa te exprimi asupra simplitatii sau usurineti cu care o persoana trebuie sa isi trateze problemele.
anii astia de medicamente si terapie sunt un semnal pentru tine asupra simplitatii problemei??? nu is agresiva, dar ma enerveaza oamenii care cred ca cu trei fraze le rezolva la toti problemele si mai fac si judecati despre cum trebuie sa se simta si sa se perceapa altii...
Adrenalina, Irene a cerut ajutor. Eu nici nu incerc sa impun careva idei lui Irene, am expus parerea mea, ar fi bine si multi altii sa o faca. De acum incolo totul depinde de Irene, lasa sa asculte pe toti dar sa faca cum crede ca ar fi mai bine pentru ea. Ea mai bine stie si vede situatie in care sa afla, pur si simplu poate sa observe careva cai de scapare prin toate ideile mentionate, si doar atit.
Noi nu facem nimic, doar acordam fapte din experientele proprii, gasesti ceva pentru tine in ele, bine, nu gasesti nimic, tot e ok. Incercarea gres nu are, de alt fel topicul dat ar fi gol golut, nu cred ca asta ar fi mai bine pentru Irene.
Eu stiu ca, Adrenalina, esti suparata pe mine rau, si orice ce spun merge ca o antipatie pentru tine, pai ce sa-i faci se mai intimpla, cu timpul va trece. Vrei tu sau nu oamenii sunt diferiti si gindesc diferit, trebuie ascultati toti, daca nu-ti place te intorci si pleci, doar atit.
Noi nu facem nimic, doar acordam fapte din experientele proprii, gasesti ceva pentru tine in ele, bine, nu gasesti nimic, tot e ok. Incercarea gres nu are, de alt fel topicul dat ar fi gol golut, nu cred ca asta ar fi mai bine pentru Irene.
Eu stiu ca, Adrenalina, esti suparata pe mine rau, si orice ce spun merge ca o antipatie pentru tine, pai ce sa-i faci se mai intimpla, cu timpul va trece. Vrei tu sau nu oamenii sunt diferiti si gindesc diferit, trebuie ascultati toti, daca nu-ti place te intorci si pleci, doar atit.
and.irene
Ai fost pana acum la asa zisi specialisti, la diversi psihologi. Parerea mea este ca ar trebui sa te duci la un medic psihiatru. Psihologii nu sunt nici doctori si nu au nici pregatirea si nici autoritatea sa trateze boli. Cel mult te vor usura de bani degeaba.
Incearca sa te interesezi si sa gasesti un medic cu adevarat bun. Bafta, si sper sa-ti revii cat mai repede. Oricum, ca incurajare, sa stii ca boala este vindecabila.
Ai fost pana acum la asa zisi specialisti, la diversi psihologi. Parerea mea este ca ar trebui sa te duci la un medic psihiatru. Psihologii nu sunt nici doctori si nu au nici pregatirea si nici autoritatea sa trateze boli. Cel mult te vor usura de bani degeaba.
Incearca sa te interesezi si sa gasesti un medic cu adevarat bun. Bafta, si sper sa-ti revii cat mai repede. Oricum, ca incurajare, sa stii ca boala este vindecabila.
adrenalina eu vad ca ai probleme cu modul de exprimare,aici lumea discuta pe forum ce doreste si cum doreste, si nu e prima data cind acuzi pe cineva ca nu a spus corect sau ceva de genul,poarta-te mai frumos,deja e a doua oara,se vede ca iti lipsesc cei 7 ani de acasa,si in privintza comentariului meu fii sigura ca stiu mai multe decit tine la acest capitol
adrenalina
fara aripi
daca stii, atunci demonstreaza, dar nu veni cu comentarii ca depinde de ea sa gandeasca pozitiv... si nu are depresie, daca nu ai citit atent mesajul ei, este problema ta... mai citeste inca o data si vei vedea. si ai grija ca inca nu am sters mesajul cu pricina pe care mi l-ai trimis. si daca il public vom vedea cui ii lipsesc cei sapte ani de acasa si credinte in Dumnezeu de care vorbesti.... si in ultimul rand, da lumea discuta ce doreste pe teme care permit acest lucru, dar nu pe teme unde lumea cere ajutor, dar nu prostii...
dixy, problema ii ca un psihiatru, in Romania, o va umple de medicamente si cam atat... intotdeauna tratamentul medicamentos trebuie facut in paralel cu psihoterapie... din cauza ca nu este neaparat ca boala psihica sa aiba o baza neurologica... si daca nu are, atunci ce tratezi cu medicamentele???? de fapt, nimic.
irene. ai o personalitate dominanta intre cele pe care le-ai enumerat?
dixy, problema ii ca un psihiatru, in Romania, o va umple de medicamente si cam atat... intotdeauna tratamentul medicamentos trebuie facut in paralel cu psihoterapie... din cauza ca nu este neaparat ca boala psihica sa aiba o baza neurologica... si daca nu are, atunci ce tratezi cu medicamentele???? de fapt, nimic.
irene. ai o personalitate dominanta intre cele pe care le-ai enumerat?
Adrenalina, o boala ramane totusi o boala. Prin urmare tratamentul si diagnosticul trebuie lamurite de doctor. Psihologul are treaba lui si psihiatrul are treaba lui. Nu e bina sa incurcam borcanele desi si psihologia si psihiatria se ocupa de creier dar din puncte de vedere diferite. Daca ai o fobie mi se pare normal sa te duci la un psiholog. Daca ai paranoia mi se pare normal sa te duci la un psihiatru. Anumite cazuri de dementa se trateaza la neurologie, etc.