tulburari disociative de personalitate....

depinde ce fel de boala... tulburarile disociative, daca te-ai fu chinuit sa citesti materialul pe care l-am pus aici, ai fi vazut ca nu au o cauza fiziologica si sunt tulburari care apar in urma unor evenimente foarte stresante din viata unui om... intreaba orice psihiatru si iti va spun ca medicamentatia fara terapie este zero... si terapia o face psihologul clinician. intreseaza-te si vezi ce inseamna psihologia, ce ramuri are, cum se specializeaza un psiholog clinician si dupa aia spune cu ce se ocupa unul si cu ce se ocupa altul. treci peste bariera in care psihologul are un cabinet frumos si tu mergi si te intinzi pe canapea si incepi sa iti povestetsti viata. eu vorbesc de psihoterapie, de terapie cognitiv cimportamentala, de neuropsihologici...
 
Psychotherapy is often arduous and emotionally painful. The person may experience many emotional crises from the actions of the personalities and from the despair that may occur when traumatic memories are recalled during therapy. Several periods of psychiatric hospitalization may be necessary to help the person through difficult times and to come to grips with particularly painful memories. Generally, two or more psychotherapy sessions a week for at least 3 to 6 years are necessary. Hypnosis may be helpful.

http://www.merck.com/mmhe/sec07/ch106/ch106d.html
 
si care ii faza dixy??? tu ai spus ca nu este nevoie de psiholog, eu am spus ca este nevoie de ambii... in fine... ma chinui degeaba, imi dau seama...
 
In momentul de fata, personalitatea dominanta este, sa ii zicem asa, Paznicul (Eu 4). Adica sunt un fel de robot care nu are sentimente proprii si care incearca doar sa ruleze programul care i-a fost incarcat: sa mearga la scoala, munca, acasa si sa tina celelalte 3 identitati in frau. Sunt momente in care fiecare dintre celelalte personalitati devine dominanta si se manifesta ca atare, dupa cum e fiecare: ultra-sociala, sinucigasa, sau ultra-credincioasa care vrea sa se duca la manastire.

Va multumesc tuturor pentru mesaje si va rog sa nu va certati din cauza subiectului propus de mine. Unii dintre voi mi-ati sugerat solutiile pe care mi le dau si parintii si fratii mei: Dumnezeu si propria persoana. Altii, cele pe care mi le arat singura cand sunt capabila sa fiu obiectiva: psihoterapia si medicamentatia. Din pacate, prima rezolvare nu merge in cazul meu. Nu cred suta la suta in Dumnezeu, nu cred suta la suta in mine, deci nu am cum sa ma ajut prin acestea doua. Tot din pacate, nici a doua propunere nu prea merge in momentul de fata. Medicamentele nu reusesc sa anihileze depresia si momentele psihotice, iar psihologul are nevoie de mult timp ca sa reuseasca o intagrare a personalitatilor, iar eu nu am timp sa mai astept atata. Am 28 de ani, sunt casatorita de 6 ani si nu vreau sa-mi mai tarasc sotul si parintii&fratii dupa mine in haosul din capul meu, nu vreau sa ii mai chinui cu prostiile mele.

Apropos de chestia cu psihiatrul/psihologul: am intrat in contact cu medici de ambele specializari. De fapt, acum am saptamanal ora la psiholog si cam de doua, trei ori pe luna la psihiatru, pentru monitorizarea medicamentatiei.

Adrenalina, explica-mi un pic te rog ce este cu terapia comportamentala. Voi cauta si eu materiale despre chestia asta, dar spune-mi tu, te rog, de ce crezi ca m-ar ajuta?

Ce am mai observat la mine in situatia in care ma aflu: momente de depersonalizare, momente de deirealizare, voci (adica eu vorbindu-mi mie, nu alte persoane care nu exista, cum se intampla in cazul schizofrenicilor), anxietate, depresie.
 
irene, imi inchipui cat de greu iti este. Faptul ca iti canstientizezi problemele mi se pare un act pozitiv. Incearca sa te asiguri totusi ca psihiatrul si psihologul respectiv sunt printre cei mai buni specialisti. Conteaza.
 
terapiile cognitiv comportamentale sunt terapii inovative care actioneaza direct asupra cognitiilor, perceptiior si interpretarilor. ele sunt interventii care de fapt modifica scheme actuale pe care tu le folosesti in gandire si comportament si te ajuta sa integrezi scheme sanatoase. se lucreaza la stima de sine in primul rand. sunt cele mai bune terapii pentru ridicarea stimei de sine si a sentimentul de autosuficienta. tocmai faptul ca ai dezvoltat mai multe personalitati, arata faptul ca nu erai multumita de tine insuti.
starile de anxietate si depresie sunt doar o urmare a problemei de baza. insa terapiile cognitic comportamentale ajuta si la rezolvarea anxietatii.
asta tare pe scurt.

daca doresti pot sa iti atasez niste parti din cursul meu de modificari cognitiv-comportamentale pentru a vedea despre ce ii vorba.

aceste terapii imbina cateva teorii mai noi din psihologie, cum ar fi psihologia cognitiva si neuro psihologia.
 
Dixy, cei doi medici sunt cei mai buni din spitalul cel mai mare din orasul in care locuiesc. In momentul de fata nu stiu daca gasesc altii mai buni. E bine insa ca am incredere in medicii pe care ii am acum...

Adrenalina, trimite-mi, te rog, materialele pe care le-ai mentionat. Multumesc.
 
irene, salut!

ceea ce iti voi trimite ii singura info disponibila pe comp la moment. o sa incerc s amai caut info si sa iti mai trimit.

ideea in terapia asta ii foarte simpla si se bazeaza pe principiile invatarii. adica inveti sa gandesti altfel, sa iti controlezi anumite aspecte, inveti sa te vezi si sa te apreciezi altfel.
materialele care ti le voi da sunt teorii pentru un psiholog, dar rasfoindu-le cred ca vei putea sa iti dai seama despre ce este vorba.
 
Adrenalina, multumesc mult pentru materiale. Suna foarte interesant. Te rog mult sa imi mai trimiti daca mai faci rost. Multumesc mult de tot!

Am fost azi la psiholog si mi-a zis ca a avut cateva discutii cu psihiatrul si s-a mai documentat si a ajuns la concluzia ca voicle pe care le aud nu sunt psihotice ci pseudo-psihotice, si de aceea tratamentul anti-psihotic nu a dat rezultatele scontate (dupa cum am citit si eu in niste carti despre tulburarile disociative). Pe de oa parte a zis ca e bine deoarece o sa fie mai usor sa mi le scot din cap decat daca ar fi fost pur psihotice...
 
Dupa parerea mea DID nu este simplu de diagnosticat, ea poate fi usor confundata cu abulia si alte tulburari ale motivatiei.
In primul si in primul rind trebuie incercata o interventie non-alopata, din cauza riscului aparitiei dependentei de ele - "Pastile salvatoare"
 
La general DID este o maladie care apare in urma unui stres foarte mare , in urma unei traume psihice si mai des in copilarie..Freud spunea ca atunci cind descoperim cauza care ne face sa suferim, atunci si ne eliberam de boala..tu ar trebui sa'tzi amintesti sa incerci sa'tzi aminteshti...sa te gindeshti daca in copilarie n'ai avut ceva o impresie gresita sau o frica sau cineva poate a influientat negativ asupra ta, tzi'a spus ceva care te'ia skumbat viziunile asupra vietzii nu shiu ceva o impresie puternica... si sa'tzi recunoshti frica sa o iai asupra ta, sa te accpeptzi asa cum eshti..sa nu cauti boala in tine, shtii acest tip de maladie se numeshte ipohondrie..si sa shtii ca in cazul unei boli adevarate de DID, personlitatile se succed una pe alta, nu e asa ca la tine ca tu le simti pe toate sh ele iti vorbesc..atunci cind apare alter-personalitatea, memoria despre precedenta se shterge, insa la tine e altfel, eu nu spun ca nu e DID..daca tie asa medicii tzi'au pus diagnostica, atunci asa si ar trebui sa fie, insa sa nu credem 100% in medici..itzi mai spun o data nu cauta boala in tine, nu te aprofunda in temele psihice, lasa asta s'o faca medicii tai, pt ca tu singura iti insufli diferite lucruri care iti fac numai mai rau..shi inceraca sa vorbeshti cu alter-personalitatile, sa la dai intrebari, sa le asculti..nu le ignora..incerca sa te ajuti, si cere ajutor in caz ca nu ti sa primeste de la pamenii apropiati ...succes Irene, iti doresc numi bine
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top