CUM SA MOSTENESC VIATA VESNICA?
PART I
Ţi-ai pus vreodată întrebarea cum pot moşteni Viaţa Veşnică?
Fiecare dintre noi avem foarte multe idealuri în sufletele noastre. De cînd am devenit conştienţi de realităţile vieţii am început să ne cheltuim, să ne investim şi să ne sacrificăm pentru împlinirea acestor idealuri, însă odată cu trecerea timpului ne convingem de faptul că toate sunt trecătoare, în ciuda faptului că toate sunt bune la vremea lor, şi noi rămînem cu nimic în faţa unui Dumnezeu de care nu am avut timp, care ne-a invitat în fiecare zi la o relaţie spirituală cu El şi pe care L-am amînat în fiecare zi.
Cum pot moşteni Viaţa Veşnică? Această întrebare depăşeşte pe orice om, experienţa oamenilor ne fiindu-ne suficientă şi nici o altă carte nu ne poate răspunde la această întrebare decît Biblia. De aceea trebuie să privim în Biblie şi să observăm în ce fel răspunde Biblia la această întrebare.
Dumnezeu este sfînt şi El vrea ca şi noi să fim sfinţi ca El.
- Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt. (1 Petru 1:16b)
- Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit. (Matei 5:48)
Însă nici un om n-a reuşit să trăiască aşa cum ne-o cere Dumnezeu.
- Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. (Romani 3:10b)
- Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23)
- Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. (Isaia 64:6a)
- Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. (1 Ioan 1:8)
- Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvîntul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1:10)
Oricît de meritoşi, de cinstiţi şi de morali am fi noi, rămînem persoane vinovate. Asta nu înseamnă că nu avem calităţi sau merite. Asta înseamnă că pe lîngă calităţile şi meritele pe care le avem, noi avem şi greşeli, slăbiciuni, păcate şi aceasta ne dă vinovăţie. De ex.: dacă atunci cînd o gospodină vrea ca să pregătească un chec şi pune să zicem 11 ouă şi le amestecă, imaginaţi-vă că ultimul pe care îl sparge şi îl aşează în compoziţia celor sparte de mai dinainte este stricat şi se apucă să-l amestece cu mixerul, nu este aşa că toată compoziţia devine stricată de la un singur ou stricat? Dintre cele 11 ouă numai unul a fost stricat, restul au fost bune, dar toată compoziţia devine stricată şi trebuie aruncată datorită unui singur ou. Dacă vrei să faci o compoziţie dintr-un milion de ouă şi numai unul singur este stricat şi toate celelalte sunt bune, toată compoziţia este stricată datorită unui singur ou.
Aşa este şi viaţa noastră. Cînd spun că suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu, nu spun că noi suntem tîlhari, derbedei, oameni de nimic, ci spun că noi suntem oameni serioşi, vrem să fim oameni serioşi, vrem să facem binele, vrem să trăim într-o manieră morală, să fim cinstiţi, dar viaţa noastră este presărată mai des sau mai rar cu tot felul de ouă stricate, cu tot felul de greşeli, ni se întîmplă deseori să minţim, să furăm, să urîm, să ne răzbunăm şi acestea toate sunt păcate de comitere, noi facem astfel ceea ce nu trebuie, dar sunt şi păcate de omitere, cele mai des întîlnite în viaţa oamenilor, adică omitem, neglijăm, uităm să facem ceea ce trebuie, să nu citim Biblia e păcat, să nu ne rugăm e păcat, să nu facem un bine cînd îl putem face e păcat, să nu spunem adevărul e păcat. Ei bine, viaţa noastră are foarte multe “ouă stricate”, strică compoziţia şi Dumnezeu este determinat de această stricăciune să arunce compoziţia aceasta în absenţa Sa, deoarece El e sfînt la modul absolut şi sfinţenia Sa este incompatibilă cu păcatul.
- Cînd zic celui neprihănit că va trăi negreşit, - dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvîrşit-o. (Ezechiel 33:13)
Datorită faptului că toţi oamenii au păcătuit aceasta înseamnă conform Legii lui Dumnezeu că toţi oamenii trebuie să ajungă în Iad, fiindcă: Plata păcatului este moartea (Romani 6:23a)
Astfel, pentru ca să fim iertaţi, trebuia să fie vărsat sînge, deoarece: Fără vărsare de sînge nu este iertare. (Evrei 9:22b)
Însă acel sînge trebuia să fie sînge nevinovat, fără nici un păcat, deoarece doar sîngele neprihănit ne poate spăla de orice păcat.
Atunci Dumnezeu, din iubire faţă de oameni, a conceput un plan de mîntuire a oamenilor păcătoşi, un plan de salvare a întregii omeniri şi planul acesta constă în faptul că Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul Său - Isus Hristos – ca Acesta să ducă o viaţă fără nici un păcat, pentru ca mai apoi să moară şi cînd a murit El a transferat păcatele tuturor oamenilor asupra Lui şi pentru că El avea păcat a trebuit să moară pentru păcatele acelea (Romani 6:23a), iar noi prin sîngele Lui vărsat pe cruce am fost iertaţi de orice păcat.
- Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21)
- Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi. (Galateni 3:13a)
Sîngele lui Isus este singurul care ne poate spăla orice păcat.
- Sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. (I Ioan 1:7b)
- Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S-a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu! (Evrei 9:13-14)
- Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu. (Romani 3:25)
- Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu. (Romani 5:9b)
- În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său. (Efeseni 1:7)
- Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui. (Coloseni 1:19-20)
- Căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. (1 Petru 1:18-19)
- Ne-a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său. (Apocalipsa 1:5b)
- Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: “Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?” “Doamne”, i-am răspuns eu, “Tu ştii”. Şi el mi-a zis: “Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.” (Apocalipsa 7:13-14)
- Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! (Apocalipsa 22:14)
De aceea Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Isus Cristos să ia păcatele oamenilor. El este Mîntuitorul nostru.
- Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus , pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale. (Matei 1:21)
- A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)
- O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice: “Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi”, dintre cari cel dintîi sînt eu. (1 Timotei 1:15)
- El S-a dat pe Sine însuş pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de rîvnă pentru fapte bune. (Tit 2:14)
- Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimes pe Fiul ca să fie Mîntuitorul lumii. (1 Ioan 4:14)
Isus Hristos – Singura cale care duce la viaţa veşnică
- Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. (Proverbe 14:12)
- Isus i-a zis: “Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.” (Ioan 14:6)
- Eu sînt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mîntuit (Ioan 10:9a)
- În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, prin care trebuie să fim mîntuiţi. (Fapte 4:12)
Viaţa veşnică n-o poţi merita niciodată! Viaţa veşnică este darul fără plată al lui Dumnezeu făcut oamenilor!!!
- Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23)
- Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. (Romani 3:23-24)
- Deci, ce vom zice în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El toate lucrurile? (Romani 8:31-32)
- Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:8)
- Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:9-10)
- Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus. (Fapte 15:11)
- Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toţi oamenii, a fost arătat. (Tit 2:11)
- După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” (Apocalipsa 7:9-10)
Nu poţi avea viaţa veşnică prin meritele tale personale!!
- Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. (Romani 3:27-28)
- Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, ...; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. (Galateni 2:16)
- Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)
- Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. (Isaia 64:6a)
PENTRU CA SĂ FII MÎNTUIT:
1.1 Trebuie să crezi în Dumnezeu Tatăl şi în Isus Hristos
- Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. (Ioan 3:16)
- Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M’a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. (Ioan 5:24)
- “Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: “Crede în Domnul Isus şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.” (Fapte 16:30b-31)
- Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el. (Ioan 3:36)
- Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. (Ioan 6:40)
“Tomo” i-a zis Isus, “pentru că M’ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n’au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:29)
- Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa vecinică. (Ioan 6:47)
- Isus i-a zis: “Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25-26a)
- Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui. (Ioan 20:31)
- Dar Isus a zis femeii: “Credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace.” (Luca 7:50)
- El zicea: “S’a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)
- Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. (Marcu 16:16)
- Oricine crede în El, capătă prin Numele Lui, iertarea păcatelor. (Fapte 10:43b)
- Şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de cari n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. (Fapte 13:39)
- Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus. (Fapte 15:11)
- Cel neprihănit va trăi prin credinţă (Romani 1:17b)
- Neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. (Romani 3:22a)
- Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. (Romani 3:28)
- Căci ce zice Scriptura? “Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” (Romani 4:3)
- Credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. (Romani 4:5b)
- Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care sîntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. (Romani 5:1-2)
- Căci Hristos este sfîrşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea. (Romani 10:4)
- Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit. (Romani 10:9)
- Fiindcă “oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.” (Romani 10:13)
- Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:8)
- Şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. (Filipeni 3:9)
- Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus. (2 Timotei 3:15)
- (Noe) a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. (Evrei 11:7b)
- Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! (1 Petru 1:5)
- Pentru că veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre. (1 Petru 1:9)
1.2 Credinţă + Faptele Duhului
După cum am mai spus, noi nu ne putem mîntui prin faptele noastre, pentru că oricît de multe fapte bune n-am avea, acestea nu rezolvă problema mîntuirii noastre. Doar prin jertfa lui Isus suntem mîntuiţi. Însă astfel Domnul nu a anulat importanţa faptelor. Şi faptele Duhului îşi au rolul lor foarte important. Faptele Duhului sunt o dovadă a credinţei vii care este într-un creştin. Dacă doar crezi, fără să ai faptele Duhului, atunci credinţa ta este moartă, eşti ca un pom neroditor, care dacă v-a continua să nu rodească, mai devreme sau mai tîrziu va fi tăiat şi aruncat în focul veşnic. Deci credinţa despre care vorbim, este o credinţă care se vede practic în viaţa de zi cu zi.
- Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască? Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş. Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă. (Iacov 2:14-17,19-20,26)
- Eu sînt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă. (Ioan 15:1-2)
- Nu orişicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 7:21)
- Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, cari să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos. (Filimon 6)
- De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta. (2 Petru 1:5a)
- vezi Matei 7:21-27 şi Matei 25:31-46
Care sunt faptele Duhului?
- Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. (Galateni 5:22-23a)
2 Trebuie să te pocăieşti
Un exemplu: Era o familie care a avut doi gemeni. Încă de mici, aceşti copii au fost foarte diferiţi în predispoziţiile lor, un copil foarte bun şi un copil foarte rău. Cînd s-au făcut mari, comportamentele lor s-au accentuat, unul a devenit un mare om al lui Dumnezeu, iar celălalt a devenit un beţiv şi un puşcăriaş. La vîrsta de 32 de ani era plin de cicatrice şi deja avea peste 14 ani de detenţie. Cînd a ieşit dintr-o nouă perioadă de detenţie s-a îndreptat spre casă. Nu avea familie, nu avea nici o bucurie, nici o posesiune, era un însingurat şi un amărît. Şi-a spus: Am să merg la fratele meu şi am să-i cer ajutorul, vreau să-i copiez exemplul şi să fiu fericit. Însă vis-a-vis de casa fratelui său era o cîrciumă, şi-a spus: Mai beau o singură bere, ultima şi după aceea merg la fratele meu. După ce a băut ultima bere, a mai băut zece, s-a îmbătat şi undeva într-un colţ la o masă a zărit pe un fost duşman de-al lui cu care nu-şi rezolvase nu ştiu ce problemă înainte de a fi închis. A mers la el, a intrat într-un conflict verbal cu el, s-au încăierat, el a pus mîna pe un cuţit şi l-a omorît pe omul acela pe loc. Cînd a văzut sîngele ţîşnind din trupul celuilalt, s-a trezit. A aruncat cuţitul şi disperat că se va întoarce din nou în puşcărie a fugit la fratele său. Acesta cînd l-a văzut, s-a speriat şi i-a spus: Ce ai făcut? Şi el în două vorbe i-a prezentat nefericita întîmplare, spunîndu-i: Frate, fă ceva pentru mine!! Şi fratele său i-a spus: Haide repede să ne schimbăm hainele pînă nu vine poliţia. În timp ce-şi schimbau hainele, fratele său i-a spus: Ascultă-mă, tu ar fi trebuit să faci închisoare pe viaţă pentru fapta ta, însă eu din iubire, vreau să iau asupra mea cea ai făcut tu. Trasfer asupra mea vinovăţia ta, nimeni n-o să ştie, că noi semănăm foarte bine. Eu mă îmbrac cu hainele tale, mă dau drept tu şi de bună voie transfer asupra mea crima pe care tu ai făcut-o. Te las în locul meu frate, cu casa mea, cu businessul meu, te las cu totul, dar te rog un lucru, hainele curate pe care ţi le dau acum să nu le murdăreşti niciodată. A venit poliţia şi l-a luat pe cel cu hainele murdare de sînge, dar nu acela era vinovatul.
A existat un transfer de vinovăţie, de la cel criminal, la cel nevinovat. Şi a existat un transfer de nevinovăţie, de la cel nevinovat, la cel vinovat. Ei au schimbat statutul între ei pentru că ambii au căzut de acord. Degeaba numai unul ar fi propus dacă celălalt nu era de acord. Ambele părţi: şi cel ce a propus şi cel ce a acceptat au fost de acord pentru transferul de vinovăţie.
Tot aşa cînd Dumnezeu a alcătuit planul Său de a-l reabilita pe om, L-a trimis pe Isus Cristos şi Isus Cristos a luat păcatele oamenilor asupra Lui şi pentru aceste păcate pe care le-a transferat asupra Lui, a trebuit să moară, pentru că dreptatea lui Dumnezeu condamnă pe cel ce poartă păcatul în el. Şi Cristos a fost pus pe cruce între cer şi pămînt şi a fost omorît nu pentru că El însuşi ar fi avut vreo vină, ci doar pentru motivul că El s-a încărcat cu păcatele noastre pe care le-a transferat asupra Lui.
- Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21)
- Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi. (Galateni 3:13a)
Aceasta este toată vestea bună a Bibliei – Isus mort în locul nostru, iar noi intrînd în cer datorită jertfei Lui. De aceea ai nevoie de Isus, oricine eşti. Nu ai nevoie de o altă religie, ci de Mîntuitorul Isus Cristos!!
Acum poate te întrebi: bine, bine, dar totuşi este ceva ce trebuie eu să fac, ceva ce depinde doar de mine?
Şi răspunsul este următorul: Isus Cristos a făcut cea mai mare parte din ceea ce trebuia de făcut. Însă, şi noi aveam partea noastră care este obligatoriu să fie îndeplinită, dacă vrem să moştenim viaţa veşnică.
Astfel, Isus îţi oferă iertarea păcatelor, de orice păcat, însă partea ta este să accepţi prin credinţă acest dar făcut de Dumnezeu.
Adu-ţi aminte de fraţii de mai sus, n-a fost suficientă propunerea unui frate, a fost nevoie în mod absolut şi de acceptarea din partea celui de-al doilea frate, ambele părţi au trebuit să se pună de acord. Poţi avea o moştenire, dar dacă nu mergi să intri în posesia ei, să-ţi revendici dreptul de moştenitor, atunci de fapt eşti moştenitor, dar de drept în mod practic nu ai nimic, pentru că nu ai mers să-ţi revenidici dreptul de moştenitor. Noi de fapt suntem iertaţi deoarece Domnul Isus a murit pentru toţi oamenii, pentru cei mai răi şi pentru cei mai buni, dar de drept oamenii n-au mers la Isus să-şi ceară dreptul de iertaţi, certificatul de iertat, garanţia de iertare.
Dacă accepţi darul lui Dumnezeu, atunci El te îmbracă într-o haină albă, o haină a neprihănirii, însă ţie îţi revine responsabilitatea ca din acel moment, din momentul pocăinţei să nu mai murdăreşti această haină cu alte păcate.
Jertfa lui Isus Cristos este suficientă pentru toţi oamenii, dar este eficientă doar pentru cei care Îl acceptă pe El un mod personal. În viaţă sunt anumite lucruri strict personale, de ex. mîncatul, dormitul. Dacă tu nu dormi, atunci nimeni nu poate dormi în locul tău. Tot aşa, dacă tu personal nu te pocăieşti, atunci nimeni nu se poate pocăi pentru tine.
A te pocăi înseamnă să îţi ceri iertare din toată inima ta în faţa Lui Dumnezeu pentru tot răul făcut, să accepţi astfel darul Lui Dumnezeu şi să faci un legămînt cu Dumnezeu ca El să-ţi ierte păcatele, iar tu din momentul pocăinţei tale să intri într-un proces de sfinţire, care va dura întrega ta viaţă şi care are scopul ca în final să fii cît mai asemănător cu Dumnezeu.
- De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 4:17)
- Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. (Fapte 17:30)
- Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Dumnezeu vremile de înviorare. (Fapte 3:19)
- Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:9)
- Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu. (Romani 2:4-5)
- Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele, şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)
- Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te! (Apocalipsa 3:19)
- Dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. (Luca 13:3)
- În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3:1-2)
- A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. (Marcu 1:4)
- El zicea: “S’a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)
- vezi Luca 16:19-31
3 Trebuie să fii Născut Din Nou
Naşterea biologică Biblia o numeşte naştere din carne, însă în momentul pocăinţei adevărate şi întoarcerii la Dumnezeu, în momentul în care doreşti din toată inima ta să-L urmezi în toate căile tale pe Dumnezeu, atunci eşti născut din Duh, din Dumnezeu şi în acel moment ţi se schimbă toate priorităţile tale. Dacă înainte aveau prioritate lucrurile materiale şi trupul, atunci după naşterea din nou au prioritate lucrurile duhovniceşti. Tu nu mai eşti practic de pe pămînt, doar cu trupul eşti aici, însă cu inima, sufletul şi mintea ta eşti la Dumnezeu. Dacă înainte cînd păcătuiai nu te mustra conştiinţa, acum te mustră amarnic şi nu-ţi mai permiţi să păcătuieşti. Iar dacă se întîmplă să păcătuieşti, îngenunchezi imediat în faţa lui Dumnezeu şi te pocăieşti iarăşi.
- Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun, că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: “Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?” Isus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou”.” (Ioan 3:3-7)
- A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:11-13)
- Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17)
- Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie. (1 Petru 1:3)
- Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămîne în veac. (1 Petru 1:23)
- Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El. (1 Ioan 2:29)
- Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 Ioan 3:9)
- Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. (1 Ioan 4:7)
În urma celor studiate din Biblie, vedem clar faptul că pentru a fi mîntuit:
1. Trebuie să credem în Dumnezeu Tatăl şi în Isus Cristos, iar ca urmare a acestei credinţe trebuie să avem faptele Duhului care sunt dovada unei credinţe vii şi adevărate
2. Trebuie să ne pocăim pentru ca Domnul Isus să ne curăţe de orice păcat prin sîngele Lui, iar din acel moment să tindem din zi în zi să fim cît mai asemănători cu Isus Hristos
3. Trebuie să ne Naştem din Nou (din Dumnezeu)
PART I
Ţi-ai pus vreodată întrebarea cum pot moşteni Viaţa Veşnică?
Fiecare dintre noi avem foarte multe idealuri în sufletele noastre. De cînd am devenit conştienţi de realităţile vieţii am început să ne cheltuim, să ne investim şi să ne sacrificăm pentru împlinirea acestor idealuri, însă odată cu trecerea timpului ne convingem de faptul că toate sunt trecătoare, în ciuda faptului că toate sunt bune la vremea lor, şi noi rămînem cu nimic în faţa unui Dumnezeu de care nu am avut timp, care ne-a invitat în fiecare zi la o relaţie spirituală cu El şi pe care L-am amînat în fiecare zi.
Cum pot moşteni Viaţa Veşnică? Această întrebare depăşeşte pe orice om, experienţa oamenilor ne fiindu-ne suficientă şi nici o altă carte nu ne poate răspunde la această întrebare decît Biblia. De aceea trebuie să privim în Biblie şi să observăm în ce fel răspunde Biblia la această întrebare.
Dumnezeu este sfînt şi El vrea ca şi noi să fim sfinţi ca El.
- Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt. (1 Petru 1:16b)
- Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit. (Matei 5:48)
Însă nici un om n-a reuşit să trăiască aşa cum ne-o cere Dumnezeu.
- Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. (Romani 3:10b)
- Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23)
- Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. (Isaia 64:6a)
- Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. (1 Ioan 1:8)
- Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvîntul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1:10)
Oricît de meritoşi, de cinstiţi şi de morali am fi noi, rămînem persoane vinovate. Asta nu înseamnă că nu avem calităţi sau merite. Asta înseamnă că pe lîngă calităţile şi meritele pe care le avem, noi avem şi greşeli, slăbiciuni, păcate şi aceasta ne dă vinovăţie. De ex.: dacă atunci cînd o gospodină vrea ca să pregătească un chec şi pune să zicem 11 ouă şi le amestecă, imaginaţi-vă că ultimul pe care îl sparge şi îl aşează în compoziţia celor sparte de mai dinainte este stricat şi se apucă să-l amestece cu mixerul, nu este aşa că toată compoziţia devine stricată de la un singur ou stricat? Dintre cele 11 ouă numai unul a fost stricat, restul au fost bune, dar toată compoziţia devine stricată şi trebuie aruncată datorită unui singur ou. Dacă vrei să faci o compoziţie dintr-un milion de ouă şi numai unul singur este stricat şi toate celelalte sunt bune, toată compoziţia este stricată datorită unui singur ou.
Aşa este şi viaţa noastră. Cînd spun că suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu, nu spun că noi suntem tîlhari, derbedei, oameni de nimic, ci spun că noi suntem oameni serioşi, vrem să fim oameni serioşi, vrem să facem binele, vrem să trăim într-o manieră morală, să fim cinstiţi, dar viaţa noastră este presărată mai des sau mai rar cu tot felul de ouă stricate, cu tot felul de greşeli, ni se întîmplă deseori să minţim, să furăm, să urîm, să ne răzbunăm şi acestea toate sunt păcate de comitere, noi facem astfel ceea ce nu trebuie, dar sunt şi păcate de omitere, cele mai des întîlnite în viaţa oamenilor, adică omitem, neglijăm, uităm să facem ceea ce trebuie, să nu citim Biblia e păcat, să nu ne rugăm e păcat, să nu facem un bine cînd îl putem face e păcat, să nu spunem adevărul e păcat. Ei bine, viaţa noastră are foarte multe “ouă stricate”, strică compoziţia şi Dumnezeu este determinat de această stricăciune să arunce compoziţia aceasta în absenţa Sa, deoarece El e sfînt la modul absolut şi sfinţenia Sa este incompatibilă cu păcatul.
- Cînd zic celui neprihănit că va trăi negreşit, - dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvîrşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvîrşit-o. (Ezechiel 33:13)
Datorită faptului că toţi oamenii au păcătuit aceasta înseamnă conform Legii lui Dumnezeu că toţi oamenii trebuie să ajungă în Iad, fiindcă: Plata păcatului este moartea (Romani 6:23a)
Astfel, pentru ca să fim iertaţi, trebuia să fie vărsat sînge, deoarece: Fără vărsare de sînge nu este iertare. (Evrei 9:22b)
Însă acel sînge trebuia să fie sînge nevinovat, fără nici un păcat, deoarece doar sîngele neprihănit ne poate spăla de orice păcat.
Atunci Dumnezeu, din iubire faţă de oameni, a conceput un plan de mîntuire a oamenilor păcătoşi, un plan de salvare a întregii omeniri şi planul acesta constă în faptul că Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul Său - Isus Hristos – ca Acesta să ducă o viaţă fără nici un păcat, pentru ca mai apoi să moară şi cînd a murit El a transferat păcatele tuturor oamenilor asupra Lui şi pentru că El avea păcat a trebuit să moară pentru păcatele acelea (Romani 6:23a), iar noi prin sîngele Lui vărsat pe cruce am fost iertaţi de orice păcat.
- Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21)
- Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi. (Galateni 3:13a)
Sîngele lui Isus este singurul care ne poate spăla orice păcat.
- Sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. (I Ioan 1:7b)
- Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S-a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu! (Evrei 9:13-14)
- Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu. (Romani 3:25)
- Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu. (Romani 5:9b)
- În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său. (Efeseni 1:7)
- Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui. (Coloseni 1:19-20)
- Căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. (1 Petru 1:18-19)
- Ne-a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său. (Apocalipsa 1:5b)
- Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: “Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?” “Doamne”, i-am răspuns eu, “Tu ştii”. Şi el mi-a zis: “Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.” (Apocalipsa 7:13-14)
- Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! (Apocalipsa 22:14)
De aceea Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Isus Cristos să ia păcatele oamenilor. El este Mîntuitorul nostru.
- Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus , pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale. (Matei 1:21)
- A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)
- O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice: “Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi”, dintre cari cel dintîi sînt eu. (1 Timotei 1:15)
- El S-a dat pe Sine însuş pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de rîvnă pentru fapte bune. (Tit 2:14)
- Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimes pe Fiul ca să fie Mîntuitorul lumii. (1 Ioan 4:14)
Isus Hristos – Singura cale care duce la viaţa veşnică
- Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. (Proverbe 14:12)
- Isus i-a zis: “Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.” (Ioan 14:6)
- Eu sînt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mîntuit (Ioan 10:9a)
- În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, prin care trebuie să fim mîntuiţi. (Fapte 4:12)
Viaţa veşnică n-o poţi merita niciodată! Viaţa veşnică este darul fără plată al lui Dumnezeu făcut oamenilor!!!
- Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23)
- Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. (Romani 3:23-24)
- Deci, ce vom zice în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El toate lucrurile? (Romani 8:31-32)
- Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:8)
- Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:9-10)
- Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus. (Fapte 15:11)
- Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toţi oamenii, a fost arătat. (Tit 2:11)
- După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” (Apocalipsa 7:9-10)
Nu poţi avea viaţa veşnică prin meritele tale personale!!
- Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. (Romani 3:27-28)
- Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, ...; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. (Galateni 2:16)
- Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)
- Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. (Isaia 64:6a)
PENTRU CA SĂ FII MÎNTUIT:
1.1 Trebuie să crezi în Dumnezeu Tatăl şi în Isus Hristos
- Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. (Ioan 3:16)
- Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M’a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. (Ioan 5:24)
- “Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: “Crede în Domnul Isus şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.” (Fapte 16:30b-31)
- Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el. (Ioan 3:36)
- Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. (Ioan 6:40)
“Tomo” i-a zis Isus, “pentru că M’ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n’au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:29)
- Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa vecinică. (Ioan 6:47)
- Isus i-a zis: “Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25-26a)
- Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui. (Ioan 20:31)
- Dar Isus a zis femeii: “Credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace.” (Luca 7:50)
- El zicea: “S’a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)
- Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. (Marcu 16:16)
- Oricine crede în El, capătă prin Numele Lui, iertarea păcatelor. (Fapte 10:43b)
- Şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de cari n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. (Fapte 13:39)
- Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus. (Fapte 15:11)
- Cel neprihănit va trăi prin credinţă (Romani 1:17b)
- Neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. (Romani 3:22a)
- Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. (Romani 3:28)
- Căci ce zice Scriptura? “Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” (Romani 4:3)
- Credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. (Romani 4:5b)
- Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care sîntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. (Romani 5:1-2)
- Căci Hristos este sfîrşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea. (Romani 10:4)
- Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit. (Romani 10:9)
- Fiindcă “oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.” (Romani 10:13)
- Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:8)
- Şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. (Filipeni 3:9)
- Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus. (2 Timotei 3:15)
- (Noe) a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. (Evrei 11:7b)
- Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! (1 Petru 1:5)
- Pentru că veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre. (1 Petru 1:9)
1.2 Credinţă + Faptele Duhului
După cum am mai spus, noi nu ne putem mîntui prin faptele noastre, pentru că oricît de multe fapte bune n-am avea, acestea nu rezolvă problema mîntuirii noastre. Doar prin jertfa lui Isus suntem mîntuiţi. Însă astfel Domnul nu a anulat importanţa faptelor. Şi faptele Duhului îşi au rolul lor foarte important. Faptele Duhului sunt o dovadă a credinţei vii care este într-un creştin. Dacă doar crezi, fără să ai faptele Duhului, atunci credinţa ta este moartă, eşti ca un pom neroditor, care dacă v-a continua să nu rodească, mai devreme sau mai tîrziu va fi tăiat şi aruncat în focul veşnic. Deci credinţa despre care vorbim, este o credinţă care se vede practic în viaţa de zi cu zi.
- Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască? Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş. Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă. (Iacov 2:14-17,19-20,26)
- Eu sînt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă. (Ioan 15:1-2)
- Nu orişicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 7:21)
- Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, cari să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos. (Filimon 6)
- De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta. (2 Petru 1:5a)
- vezi Matei 7:21-27 şi Matei 25:31-46
Care sunt faptele Duhului?
- Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. (Galateni 5:22-23a)
2 Trebuie să te pocăieşti
Un exemplu: Era o familie care a avut doi gemeni. Încă de mici, aceşti copii au fost foarte diferiţi în predispoziţiile lor, un copil foarte bun şi un copil foarte rău. Cînd s-au făcut mari, comportamentele lor s-au accentuat, unul a devenit un mare om al lui Dumnezeu, iar celălalt a devenit un beţiv şi un puşcăriaş. La vîrsta de 32 de ani era plin de cicatrice şi deja avea peste 14 ani de detenţie. Cînd a ieşit dintr-o nouă perioadă de detenţie s-a îndreptat spre casă. Nu avea familie, nu avea nici o bucurie, nici o posesiune, era un însingurat şi un amărît. Şi-a spus: Am să merg la fratele meu şi am să-i cer ajutorul, vreau să-i copiez exemplul şi să fiu fericit. Însă vis-a-vis de casa fratelui său era o cîrciumă, şi-a spus: Mai beau o singură bere, ultima şi după aceea merg la fratele meu. După ce a băut ultima bere, a mai băut zece, s-a îmbătat şi undeva într-un colţ la o masă a zărit pe un fost duşman de-al lui cu care nu-şi rezolvase nu ştiu ce problemă înainte de a fi închis. A mers la el, a intrat într-un conflict verbal cu el, s-au încăierat, el a pus mîna pe un cuţit şi l-a omorît pe omul acela pe loc. Cînd a văzut sîngele ţîşnind din trupul celuilalt, s-a trezit. A aruncat cuţitul şi disperat că se va întoarce din nou în puşcărie a fugit la fratele său. Acesta cînd l-a văzut, s-a speriat şi i-a spus: Ce ai făcut? Şi el în două vorbe i-a prezentat nefericita întîmplare, spunîndu-i: Frate, fă ceva pentru mine!! Şi fratele său i-a spus: Haide repede să ne schimbăm hainele pînă nu vine poliţia. În timp ce-şi schimbau hainele, fratele său i-a spus: Ascultă-mă, tu ar fi trebuit să faci închisoare pe viaţă pentru fapta ta, însă eu din iubire, vreau să iau asupra mea cea ai făcut tu. Trasfer asupra mea vinovăţia ta, nimeni n-o să ştie, că noi semănăm foarte bine. Eu mă îmbrac cu hainele tale, mă dau drept tu şi de bună voie transfer asupra mea crima pe care tu ai făcut-o. Te las în locul meu frate, cu casa mea, cu businessul meu, te las cu totul, dar te rog un lucru, hainele curate pe care ţi le dau acum să nu le murdăreşti niciodată. A venit poliţia şi l-a luat pe cel cu hainele murdare de sînge, dar nu acela era vinovatul.
A existat un transfer de vinovăţie, de la cel criminal, la cel nevinovat. Şi a existat un transfer de nevinovăţie, de la cel nevinovat, la cel vinovat. Ei au schimbat statutul între ei pentru că ambii au căzut de acord. Degeaba numai unul ar fi propus dacă celălalt nu era de acord. Ambele părţi: şi cel ce a propus şi cel ce a acceptat au fost de acord pentru transferul de vinovăţie.
Tot aşa cînd Dumnezeu a alcătuit planul Său de a-l reabilita pe om, L-a trimis pe Isus Cristos şi Isus Cristos a luat păcatele oamenilor asupra Lui şi pentru aceste păcate pe care le-a transferat asupra Lui, a trebuit să moară, pentru că dreptatea lui Dumnezeu condamnă pe cel ce poartă păcatul în el. Şi Cristos a fost pus pe cruce între cer şi pămînt şi a fost omorît nu pentru că El însuşi ar fi avut vreo vină, ci doar pentru motivul că El s-a încărcat cu păcatele noastre pe care le-a transferat asupra Lui.
- Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21)
- Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi. (Galateni 3:13a)
Aceasta este toată vestea bună a Bibliei – Isus mort în locul nostru, iar noi intrînd în cer datorită jertfei Lui. De aceea ai nevoie de Isus, oricine eşti. Nu ai nevoie de o altă religie, ci de Mîntuitorul Isus Cristos!!
Acum poate te întrebi: bine, bine, dar totuşi este ceva ce trebuie eu să fac, ceva ce depinde doar de mine?
Şi răspunsul este următorul: Isus Cristos a făcut cea mai mare parte din ceea ce trebuia de făcut. Însă, şi noi aveam partea noastră care este obligatoriu să fie îndeplinită, dacă vrem să moştenim viaţa veşnică.
Astfel, Isus îţi oferă iertarea păcatelor, de orice păcat, însă partea ta este să accepţi prin credinţă acest dar făcut de Dumnezeu.
Adu-ţi aminte de fraţii de mai sus, n-a fost suficientă propunerea unui frate, a fost nevoie în mod absolut şi de acceptarea din partea celui de-al doilea frate, ambele părţi au trebuit să se pună de acord. Poţi avea o moştenire, dar dacă nu mergi să intri în posesia ei, să-ţi revendici dreptul de moştenitor, atunci de fapt eşti moştenitor, dar de drept în mod practic nu ai nimic, pentru că nu ai mers să-ţi revenidici dreptul de moştenitor. Noi de fapt suntem iertaţi deoarece Domnul Isus a murit pentru toţi oamenii, pentru cei mai răi şi pentru cei mai buni, dar de drept oamenii n-au mers la Isus să-şi ceară dreptul de iertaţi, certificatul de iertat, garanţia de iertare.
Dacă accepţi darul lui Dumnezeu, atunci El te îmbracă într-o haină albă, o haină a neprihănirii, însă ţie îţi revine responsabilitatea ca din acel moment, din momentul pocăinţei să nu mai murdăreşti această haină cu alte păcate.
Jertfa lui Isus Cristos este suficientă pentru toţi oamenii, dar este eficientă doar pentru cei care Îl acceptă pe El un mod personal. În viaţă sunt anumite lucruri strict personale, de ex. mîncatul, dormitul. Dacă tu nu dormi, atunci nimeni nu poate dormi în locul tău. Tot aşa, dacă tu personal nu te pocăieşti, atunci nimeni nu se poate pocăi pentru tine.
A te pocăi înseamnă să îţi ceri iertare din toată inima ta în faţa Lui Dumnezeu pentru tot răul făcut, să accepţi astfel darul Lui Dumnezeu şi să faci un legămînt cu Dumnezeu ca El să-ţi ierte păcatele, iar tu din momentul pocăinţei tale să intri într-un proces de sfinţire, care va dura întrega ta viaţă şi care are scopul ca în final să fii cît mai asemănător cu Dumnezeu.
- De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 4:17)
- Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. (Fapte 17:30)
- Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Dumnezeu vremile de înviorare. (Fapte 3:19)
- Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:9)
- Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu. (Romani 2:4-5)
- Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele, şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)
- Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te! (Apocalipsa 3:19)
- Dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. (Luca 13:3)
- În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3:1-2)
- A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. (Marcu 1:4)
- El zicea: “S’a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)
- vezi Luca 16:19-31
3 Trebuie să fii Născut Din Nou
Naşterea biologică Biblia o numeşte naştere din carne, însă în momentul pocăinţei adevărate şi întoarcerii la Dumnezeu, în momentul în care doreşti din toată inima ta să-L urmezi în toate căile tale pe Dumnezeu, atunci eşti născut din Duh, din Dumnezeu şi în acel moment ţi se schimbă toate priorităţile tale. Dacă înainte aveau prioritate lucrurile materiale şi trupul, atunci după naşterea din nou au prioritate lucrurile duhovniceşti. Tu nu mai eşti practic de pe pămînt, doar cu trupul eşti aici, însă cu inima, sufletul şi mintea ta eşti la Dumnezeu. Dacă înainte cînd păcătuiai nu te mustra conştiinţa, acum te mustră amarnic şi nu-ţi mai permiţi să păcătuieşti. Iar dacă se întîmplă să păcătuieşti, îngenunchezi imediat în faţa lui Dumnezeu şi te pocăieşti iarăşi.
- Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun, că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: “Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?” Isus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou”.” (Ioan 3:3-7)
- A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:11-13)
- Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17)
- Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie. (1 Petru 1:3)
- Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămîne în veac. (1 Petru 1:23)
- Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El. (1 Ioan 2:29)
- Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 Ioan 3:9)
- Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. (1 Ioan 4:7)
În urma celor studiate din Biblie, vedem clar faptul că pentru a fi mîntuit:
1. Trebuie să credem în Dumnezeu Tatăl şi în Isus Cristos, iar ca urmare a acestei credinţe trebuie să avem faptele Duhului care sunt dovada unei credinţe vii şi adevărate
2. Trebuie să ne pocăim pentru ca Domnul Isus să ne curăţe de orice păcat prin sîngele Lui, iar din acel moment să tindem din zi în zi să fim cît mai asemănători cu Isus Hristos
3. Trebuie să ne Naştem din Nou (din Dumnezeu)
...
imi raspunzi?