lia
Active Member
Reiau fragmentul din cartea lui Nicolae Matcaş privind vechimea etonimului român, pentru că discuţiile pe vechiul thread au luat-o razna, transformându-se într-o discuţie care s-ar potrivi mai mult pe forumul Viva, dar şi pentru că acum am posibilitatea să utilizez diacritice (cu regret, nu am timp sa corectez toate cuvintele, dar sper că astfel textul va fi mai uşor de citit şi, deci, de înţeles). Menţionez că sunt FRAGMENTE, nu textul, integral, aşa cum a fost scris de autor. Deci, cine nu poate urmări logica acestor fragmente, nu are decât să caute revista şi să citească lucrarea în întregime.
P.S. Voi şterge o parte din mesajul respectiv din thread-ul iniţiat de Radu, lasând acolo doar frazele la care s-au facut referiri ulterior.
Prima greşeala grosolană a lui Stati shi altzi moldovenişti primitivi e ca ei susţin ca cuvântul “moldovenesc” ar fi mai vechi decât cuvântul “român”. E adevarat ca străinii ne-au spus “valahi”, dar noi ne-am numit “români”, si cronicele vechi o confirmă” (“de la Rim ne tragem”), “pentru a mentine conshtiinţa originii şi a legăturii cu Roma”.
“Cuvantul român nu este imprumutat, ci moştenit din latina. (...) ... el a suferit toate modificările fonetice prin care au trecut cuvintele limbii latine populare vorbite pe teritoriul vechii provincii Dacia ocupate de romani si pe teritoriile unde au migrat purtatorii ei. Prin urmare, cand cineva (de exemplu P.P. Moldovan (sau Stati- n.n.)) incearca a spune ca lexemul moldovean ar fi mai vechi decât cuvântul român, el comite o greşeala stiinţifica flagranta., deoarece cuvantul român a dăinuit pe meleagurile noastre de la începutul erei; cuvântul român, vreau sa spun, este evoluţia fireasca a cuvantului latin romanus, care e la fel de vechi ca shi Roma shi romanii. Cand acelashi cineva incearca sa spuna ca Statul Moldovenesc e mai vechi decât cel Romanesc, el iaraşi comite o frauda, pentru ca statul feudal Ţara Românească (numit şi Muntenia, iar de straini -- Valahia) exista din 1324., iar statul feudal Moldova din 1359). Cand un P.P.Moldovan (Moldovenii în istorie, Poligraf-Service, Chişinau, 1993, p.78) afirma ca in epoca medievala până in veacul XIX termenul rumân insemna “ţaran, asuprit, şerb”, termenul roman aparut in sec XVI, cu contzinut etnopolitic a inceput sa fie raspandit cu perseverentza pe cale ideological in jumatatea a doua a sec. XIX-lea”, el susţine un neadevar. Termenul român, (cunoscut shi in varianta rumân) a denumit dintotdeauna populaţia de pe plaiurile noastre ca descendenta a romanilor (de la Roma antica- n.n.). shi numai in temeiul acestui fapt si-a putut dezvolta si celalalt sens (de “ţaran, asuprit, şerb” – n.n.) – adevar pe care il cunoaşte orice semasiolog. Este culmea aberaţiei a declara, cum o fac unii neiniţiaţi, ca etnonimul român ar fi aparut abia la 1859, odată cu unirea Moldovei cu Ţara Românească (Muntenia).
“Român” este numele cel mai vechi al descendenţilor romanilor pe pamantul Daciei şi in teritoriile învecinate cu ea, nume care le-a ţinut treaza conştiinţa de apartenenţa la o viţa nobila – la romani, adevar afirmat la tot pasul de cronicari de invaţaţii Shcolii Adrelene, de preclasici si clasici, de lumea stiintifică.
Astfel Miron Costin, cronicar moldovean care scrie Letpiseţul Ţarii Moldovei, De neamul moldovenilor, din ce ţara au iesit stramoşii lor, nu pregeta sa sublinieze chiar in scrierea consacrata in mod expres moldovenilor, ca acestia, ca şi muntenii, ca si transilvanenii, se numesc, cu un nume vechi shi drept, români. Citez: “ Şi acum, mulţi ne zic noua ţarii noastre shi Ţarii Munteneşti, streinii, Datzia, insa narodul, neamul lăcuitorilor, nu si-au schimbat numele sau, ci tot romanus (sublinierea lui Miron Costin – N.M.), apoi cu vreme shi indelungate veacuri romani (subl. – N.M.), apoi rumâni (subl. – N.M.), pana astazi” (Miron Costin “Letopiseţul Ţarii Moldovei, ed Minerva Bucureşti. 1979, lucrarea De neamul moldovenilor, p.211).
Alt citat: “… şi el (Imparatu Traian – N.M.), au discalicat neamul, seminţia care traieste pana acum în Moldova shi in Ţara Munteneasca şi cat norod ieste in Ardeal cu acestu nume: roman “(subl. – N.M.) (op.cit., p.214);
Alt citat: “Asha shi neamul acesta, de carele scriem, al ţărilor acestora,numele vechiu shi mai direptu ieste rumân, adeca rimlean (subl.- N.M.), de la Roma” (op.cit., p.218).
Alt citat: “Cum vedem, macara ca ne raspundem acum moldoveni, iara nu intrebam: “ţtii moldoveneshte?”, ce “shtii romaneshte?:, adeca rimleneşte, puţin nu zicem: “stzis romanitze?” pre limba latineasca” (op.cit.p.218-219). (Citatele pot continua – n.n.).
Dimitrie Cantemir, domnitor al Moldovei, savant cu reputaţie europeana, nu putea sa nu releve adevărul ca moldovenii sunt şi ei romani shi ca vorbesc nu moldovenelte, ci romaneşte. Citez: “ … intregul nostru neam romanesc (aici shi in ocntinuare subl. De N.M.) se vadeshte printr-o traditzie veshnica parca, a-shi trage inceputul din cetatzeni romani – shi se poate dovedi ca atare, shi pastreaza chiar shi astazi cu tarie vechiul nume al romanlor, chiar daca alte neamuri le-au schimbat numele, asha cum am aratat mai sus.
Inainte de toate, chiar daca acest neam a fost impartzit in trei tzinuturi de capetenie (despre care se va vorbi mai apoi), totushi totzi se cheama cu acelashi nume de romani, dispretzuind adica shi dand la o parte numele de valahi, care le-a fost dat de catre popoarele barbare. Caci romanii care traiesc shi astzai in Transilvania, de asupra fluviului Olt, in tzinutul numit Maramuresh, nu-shi dau numele de valahi,ci de romani (martori imi sint totzi locuitorii tutror natziilor din Transilvania).Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate ii numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, ii numim munteni, caci au luat in stapanire maimulte locuri muntoase), ishi dau shi ei la fel numele de romani, iar tzarii lor de Tzara Romaneasca, adica in latineshte Terra Romana. Noi, moldovenii, la fel ne spunem romani, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca (dat fiind ca numele Moldovei shi al moldovenilor este acordat foarte de curand, cum vom spune mai apoi), ci romaneasca, astfel ca daca vrem sa-l intrebam pe un strain daca shtie limba noastra, nu-l intrebam :”Scis moldavice?” (“Shtii moldoveneshte?”), ci “Shtii romaneshte?", adeca, “in latineshte”: “Scis romanice?” (Dimitrie Cantemir, Opere complete, IX, t.l.,Bucureshti, 1983, p.63-65).
Deci:
“Domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir nu putea sa nu cunoasca numele tzarii sale – Moldova- shi al poporului ei – moldovenii, dar tot el zice ca ne numim romani shi ca limbii noastre ii spunem romana, nu moldoveneasca!
“Cazania lui Varlaam se numeshte Carte romaneasca de invatzatura dumenecele peste an shi la praznuice imparateshti shi la sfintzi mari, cu dzisa shi cu cheltuiala lui Vasile Voievodul shi Domnul Tzarii Moldovei din multe scripturi talmacita din limba sloveneasca pre limba romeniasca de Varlaam mitropoliotul de tzara Moldovei. In tiparul domnesc, in Manastirea a Trei Svetiteli, in Iashi, de la Hristos 1643.
In aceeashi Cazanie Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, in “Cuvant impreuna catre toati sementzia romeneasci”, spune: “Io, Vasilie Voievod, cu darul lui Dumnedzau tziitoriu shi biruitoriu shi Domna a toata Tzara Moldovei, dar shi mila shi pace shi spashenie a toata sementzia romaneasca pretutindere ce sa afla pravoslavnici in aceasta limba, cu toati inima cerem de la Domnul Dumnedzau shi izbavitorul nostru Hristos.
Dintru cat s-a indurate Dumnedzau dintru mila sa de ne-au daruit, daruim shi noi acest dar limbii romaneshti, care pre limba romaneasca, intaiu de lauda lui Dumnedzau, dupa aceea de invatzatura de folos sufletelor pravoslavnici”.
Pravila lui Vasile Lupu de la 1646 se numeshte Carte romaneasca de invatzatura de la pravilele imparateshti shi de la alte giudeatze cu dzisa shi cu toata cheltuiala lui Vasilie Voievidul shi Domnul Tzarii Moldovei di in multe scripturi talmacita di in limba ileneasca pre limba romaneasca.
Mitropolitul Dosoftei scoate la 1673 o Psaltire in versuri pre limba romaneasca, shi tot el scrie in Domnii Tzarii Moldovei:
Descalecat-au tzara domnul Dragosh-Voda
Fericita, buiaca, cu tot felul de roada,
Cand au adus intr-insa romaneasca limba,
De bun neam shi ferita de la calea stramba…
Deci, teza lui Stati precum ca termenul de “român” intervine abia in secolul XIX este un greşită. Sursele citate de Nicolae Matcaş (dar nu numai de el) arata ca termenul de “român” este mai vechi decat cel de “moldovean”. Si tot Nicolae Matcaş e cel care a desfiinţat, pur şi simplu, cu argumente shtiinţifice, falsurile publicate de Stati (sub pseudonimul de P.P. Moldovan, in cartea sa “Istoria Moldovei in date”).
(Pentru cei care doresc să confrunte ce am scris eu cu cele publicate de Nicolae Matcaş, iată sursa: Nicolae Matcas, Roman mi-e neamul, romanesc mi-e graiul, Revista Limba Romana, Chishinau, 1998, pag. 37-47).
P.S. Voi şterge o parte din mesajul respectiv din thread-ul iniţiat de Radu, lasând acolo doar frazele la care s-au facut referiri ulterior.