Colegii mei din România au fost bucuroşi să meargă la câteva spectacole la Eugen Ionesco, la muzeul etnografic şi de Literatură, Turnul de Apă... şi în mai multe locuri care îmi plac mie... Dar cu adevărat bine ne-am simţit, când am escaladat gropile de la Orheiul Vechi. Concluzia mea fiind că pentru români Chişinăul nu prezintă prea mult interes, ei se simt mult mai bine, când văd nu atât un oraş cam provincial cum e Chişinăul, ci BASARABIA, taboul întreg. Atunci încep să înţeleagă de unde acest ermetism al nostru, de unde frica, timiditatea asociată cu un tupeu nemaipomenit, câteodată...
Încă ceva, chiar şi cei mai refactari la cultura de tip rural dintre cunoscuţii meu au fost încântaţi de vizitele la ţară...
Străinii din Occident au apreciatt biletele foarte ieftine la spectacolele de operă şi balet. Cu nişte colegi veniţi din Europa am fost la TOATE spectacolele care se puteau vedea în două săptămâni la Operă, Orgă şi Filarmonică... Acum, Arina, cred că i-ar intriga şi un concert bun... Depinde de "consumator".
Nu mi-aş duce prietenii la baruri şi restaurante, pentru că nu cunosc prea multe locuri de astea în Chişinău, dar dacă totuşi ar dori să meargă, aş alege unul cu specific naţional...