...am promis ca revin...
meditati(e)
Nu ştiu dacă aţi încercat aşa ceva, dar ţi se întâmplă câteodată să vrei să te retragi pentru un timp de lume. Cauza acestui sentiment poate fi diferită, dar întotdeauna demoralizarea aceasta mă face din ce în ce mai pesimist. Când simt acest lucru îmi iau rucsacul şi plec pe munte(trăiesc de trei ani într-un orăşel de la poalele Stânişoarei), sau, dacă nu mai am nici un ban, mă-nvârt până seara prin oraş, pe cele mai ascunse străduţe. Ar putea lumea să spună că meditez la ceva, dar nu, în aceste momente sunt rupt în două şi port cu mine doar partea fizică.
Nu mai gândesc, nu mai văd, nu mai simt, doar obosesc. Efortul fizic mă descarcă pentru un timp de acea energie negativă care clocoteşte în mine, dar ca o baterie lăsată de voia ei, care după un anumit timp se reîncarcă de la sine, şi eu mă umplu iar şi iar de această scârbă.
Şi mi-au zis mai mulţi că sunt pesimist rău, iar eu le-am spus că nu, că doar sunt un rece realist, care socoteşte opţiunea cea mai rea ca fiind cea mai probabilă. Şi totuşi eu sunt sluga mea şi voi face orice-mi va sta-n putinţă pentru stăpânul meu. Aşa-mi ziceam.
Dar ţi se întâmplă câteodată ceva straniu în viaţă şi de atunci lucrurile iau o altă întorsătură. Aşa ca o revelaţie, de parcă ţi-ai da seama cum funcţionează un algoritm care până atunci nu-l putea-i înţelege. Şi toate principiile pe care te bazai se prăbuşesc. Încerci să te aduni, dar rezumi că eşti ca un prunc, neajutorat şi fără nici o cunoştinţă. Lăsat de izbelişte fără vreo oarecare explicaţie; doar mergi şi trăieşte!
Părinţii sunt uzaţi, poate chiar expiraţi, de profesori nici nu mai zic, caci marea lor majoritate sunt nişte dogmatici, închişi la minte, care nu ştiu decât să-şi facă datoria, şi atunci începi să-ţi răspunzi singur la propriile-ţi întrebări. La început stângaci, exact ca mersul unui bebeluş, dar apoi, după ce acumulezi destulă experienţă din cărţi şi din viaţa pe care o duci, observi şi te miri că-ţi poţi răspunde la din ce în ce mai multe întrebări.
Zici că, gata, nu te mai poţi baza pe un principiu toată viaţa, ci doar pe un interval scurt de timp. Jonglezi cu aforismele, cugetând care este mai valabil azi.
Cu timpul ceaţa devine din ce în ce mai subţire şi începi să observi realitatea! Dar te miri, te miri că-i foarte bine ascunsă şi te întrebi „de ce?”, te miri că-i atât de distorsionată şi te revolţi. Când începi să gesticulezi, să strigi, să te zbaţi, observi că eşti izolat, undeva într-o pustietate imensă. Cazi în genunchi, te sfâşii şi plângi:” Ce folos de REALITATE, dacă o pot vedea doar eu?! Ce folos de ADEVĂR, dacă-l cunosc doar eu?! ”
Te ridici slăbit, şi-ţi promiţi că vei face cunoscut lumii întregi ADEVĂRUL!!! Ce naiv eşti, ai învăţat atâtea, dar atât de necunoscător eşti... Oriunde te duci să propăvădueşti eşti considerat nebun, lovit, călcat în picioare. Ai putea să continui, dar îţi dai seama că eşti prea mic într-o lume atât de mare. Dar nu care cumva să cedezi atât de uşor, nu, Doamne fereşte! „Te reprofilezi”, adevărul nu este altceva decât lipsa minciunii, aşa că nu le mai arăţi imbecililor realitatea, ci striveşti minciuna. Odată această misiune îndeplinită, vei reconstitui ORIGINALUL.
Este o luptă foarte grea, căci sunt mult mai mulţi cărora le convine minciuna. Întotdeauna vei întâlni grele obstacole, dar să nu cedezi, să nu cedezi atâta timp cât eşti în viaţă, căci ţi-ai făcut o misiune pe care trebuie să o îndeplineşti cu toată forţa şi energia ta.
Şi acum, cine crede că în plin secol douăzeci şi unu, secolul „democraţiei”, a libertăţii individuale şi a cuvântului, percepe cele dimprejuru-i ca fiind adevărul şi numai adevărul, să ştiţi că amarnic se înşeală. Ma-ţi putea întreba de ce...deschideţi ochii şi realitatea vă va izbi în faţă...
O să vă dau câteva exemple: Holocaustul din Germania şi România – NU A EXISTAT! O imensă minciună a evreilor care urmăresc nişte scopuri diabolice; cine crede că în Moldova(şi nu numai) există libertatea presei şi a cuvântului, se înşeală – încercaţi să căutaţi prin librării cartea lui Paul Goma „”, publicată într-o primă ediţie în 2002 la Chişinău la editura „” şi veţi vedea că nimeni n-a auzit de ea; dar gândiţivă numai la manualul de ISTORIE INTEGRATĂ...ce porcărie. Şi exemplele pot continua...
Ce vă rog eu este să deschideţi ochii!!!
...