ce citesc acum?

am descoperit un autor, Paul Feyerabend ii zice. un tip care zideste si legitimeaza un discurs impotriva rationalismului inteles ca ideologie, ca unica ideologie intr-o lume care si-a facut o religie din a judeca obiectiv, rational, empiric, pragmatic. Feyerabend reformuleaza o idee veche ca lumea: ca stiinta nu este unicul drum spre adevar. citez: "stiinta este una din formele gandirii, elaborate de oameni, si nu neaparat cea mai buna" sau "afirmatia potrivit careia, in afara stiintei nu exista cunoastere (extra scentiam nulla salus) nu este decat o poveste comoda". aceasta traditie (stiinta) are, cu adevarul, o relatie accidentala, nu neaparata. adevarul poate fi obtinut si prin alte cai. adevarul medical (sanatatea) poate fi cunoscut nu doar prin intermediul medicinei clasice, ci si cu ajutorul plantelor medicinale, a ierburilor, acupuncturii, masajului japonez, samanism. ceea ce conteaza in acest caz este sanatatea pacientului, nu rigoarea metodei sau linia stiintifica.
"rationalitatea este doar una din multele traditii, si nu un standart cu care ar trebui sa se conformeze celelalte traditii".
nu este vorba, cum s-ar parea, de un atac asupra rationalismului ca metoda, nici asupra stiintei inteleasa ca proces de aplicare a acestei metode, ci o opozitie fata de pretentia acestor doua fenomene (stiinta si rationalismul) ca ar fi unicele drumuri spre intelepciune, spre cunoasterea lumii ("fiecare metodologie - chiar cea mai elaborata, are niste limite"). bineinteles, stiinta ca modalitate de cunoastere a lumii are careva avantaje fata de celelalte traditii (unul din ele ar fi faptul ca este transmisibila, in vreme ce, experienta msitica, de exemplu este individuala si nu poate fi trimisa prin colet prietenului din SUA sau franta), dar aceste avantaje sunt in pericol cand stiinta se declara unica traditie, sustinuta desigur, de factorul politic, care are multe de castigat...bunaoara tehnologii de dominare a maselor, de mentinere a increderii si de ce nu, tehnologii de a mentine indivizii stransi uniti in jurul unor valori...fara indoiala poltiicul are nevoie de misticism, dar asta-i alta discutie...
"Ideal ar fi ca statul contemporan sa fie neutru, din punct de vedere ideologic".
unul din conceptele, pe care se bazeaza aceasta hegemonie tacita a stiintei este ordinea, ierarhia, ideea potrivit careia progresul stiintific este un proces liniar, iar salturile stiintifice sunt urmare a unei munci tenace, a unei organizari perfecte si mai ales, a urmarii stricte a regulilor metodologice. este doar un stereotip comod, zice Feyerabend si adauga: "stiinta este, in sine, o indeletnicire anarhista. anarhismul teoretic este mai uman si mai progresiv decat alternativele sale, bazate pe lege si ordine"
alt concept fals este Unitatea parerilor (asa zisa solidaritate a invatatilor). aceasta unitate nu poarta in sine, decat in rare cazuri, germenele progresului stiintific si al inaintarii pe calea cunoasterii. din contra, el este daunator: "Biserica are envoie de unitate a parerilor, dar si unele jertfe ale mistificarilor vechi sau mai recente sau supusii benevoli ai unui tiran. pentru cunoasterea obiectiva, diversitatea (chiar contradictia parerilor) si metodele stiintifice bazate pe aceasta diversitate sunt unicele compatibile cu pozitiile umaniste".
este ceva suc in ideile astea...
mai multe detalii la:

http://www.marxists.org/reference/subject/philosophy/works/ge/feyerabe.htm

insasi cartea, in limba rusa (in engleza sau romana inca nu am depistat-o):
http://ihtik.lib.ru/philosbook_29sept2006/philosbook_29sept2006_6314.rar
 
Milorad PavicUn autor sarb contemporan, cu o maniera ucigatoare de a scrie, de a construi linia (de fapt, liniile, intrucat piesele sale sunt cuburi Rubick, cu cateva fatete). Am inceput cu Un pat pentru trei si Vasul de cristal doua drame scurte si destul de multicolore ca continut. De fapt, am senzatia ca nu am citit doar aceste doua piese, ci mai multe, cel putin cinci-sase si nu sunt sigur ca am citit piesa corecta, adica cea pe care autorul a scris-o cu gandul la mine. Poate am citit altceva? Nu sunt sigur, si nici Pavic (care profeseaza un soi de scriitura nelineara) nu ma prea ajuta - el ofera cateva solutii posibile de scriitura pentru ca mon lecteur sa-si faca singur, din cioburile pieselor vasul, constructia, puzzle-ul dramatic ce-I convine. Un fel de pranz literar la comanda, cu un meniu bogat, la alegere (vorba traducatorului elevetian de limba franceza al lui Pavic)
Pentru Milorad Pavic (dramaturgul, caci la proza lui inca nu am ajuns, iar opera critica imi este total necunoscuta) cititorul nu este o fictiune , si nici o functie integrata in ecuatie, in jurul careia se va desfasura actiunea; altfel zis, lectorul nu este punctul ipotetic situat in afara ecranului, televizorului, punct mort si ireal pe care l-am suprima daca nu ar fi necesar (ca platitor de bilete sau ca destinatar al mesajului). Din contra, cititorul este si el un actor, un participant la scena, ceea ce difera este doar rolul. Teatrul nu este doar scena, dar si sala. Spectatorii nu trebuie sa stea cuminti (si sa vorbeasca la telefoanele mobile, cum o mai fac prin unele parti), ci participa in comun la un act de implinire a scenariului (in una din variantele lui). Platim biletul de intrare nu pentru a privi pasiv, dar pentru a participa activ la spectacol, pentru a ne schimba putin rolurile, pentru a proba alte roluri, pentru a accede o realitate paralela.
Timpul este si el mai mult o fictiune decat o valoare reala si absoluta. De fapt el este un instrument, o pozitie, un racurs (unul dintre multele posibile), o lumina speciala, un efect menit sa puna in scena Maria sa Omul. Distanta dintre trecut si prezent, intre azi si ieri este fictiva, personajele o exploreaza in ambele directii. Cadrul in care se desfasoara acest permanent du-te vino este Omul. Este vorba de o inversare a rolurilor si coordonatelor: nu Omul sta sub vremi, ci Timpul sta sub, in si intre Om. Un timp totusi relativ, rarefiat, usor de strapuns.
Din aceasta perspectiva altfel se pune problema generatiilor si a urmasilor. Generatiile trecute nu mor, ci se acumuleaza in soarta individuala a fiecarui urmas, care, la randul sau poate alege, din sirul lung de stramos (roluri stramoase) oricare rol doreste. Alegerea unui rol nu inseamna automat o posesie a lui, eroul nu devine proprietarul rolului. El este doar un mod de implinire sau neimplinire a acestui rol. Eroul poate naste un rol, dar poate si sa-l ucida (unul din eroii Un pat pentru trei: In Lilit moare nu doar ea, ci si mama ei, si bunica ei, si multele femei din neamul sau.) In fine, moartea nu inseamna sfarsit, ci posibilitatea unui nou inceput. Murind devii doar un rol in plus pentru un eventual urmas.
Pavic e un calator de-a lungul si de-a latul Omului.
Lipsa unui timp rigid schimba esenta granitelor dintre lumi. Fiintele mitologice devin doar un posibil rol pentru eroi, nimic mai mult. Diferenta intre realitate si mitologie este subtire, astfel ca fiintele mitologice pot cobori in realitatea cotidiana a omului si invers.
Pavic este un autor totalitar (dupa cum totalitare sunt stilurile neliniare de scriitura). Actiunea nu se acumuleaza pe abcisa inceput - sfarsit, ci se distribuie uniform prin liniile multe ale naratiunii care nu converg si se intersecteaza doar accidental, fiecare prelungindu-se spre un infinit. Nu poti fi neaten. Trebuie sa urmaresti atent subiectele, pagina urmatoare nu constituie o urmare a precedentei, ci doar o alta escapada din subiectul liniar. O mica neatentie si poti trece pe langa o usa, poate cea mai importanta. Voi reveni...
 
East of Eden-John Steinbeck(cam plictisitoare,si nu ma atrage epoca descrisa,mai ales ca se intampla in America)
Lolita-Vladimir Nabukov(uff,si asta mi-i tare greu s-o citesc,in intelegerea tiplogiilor umane si mai ales a celor patologice,chiar ma dau batuta)

Probabil ca ar trebui sa ma limitez in a citi o singura carte,ca sa reusesc sa le termin...
 
Poate m-am exprimat gresit,in cazul cartii "East of Eden"nu e vorba ca nu imi face placere sa o citesc ci ca nu e genul de roman care sa ma tina captivata si sa o citesc pe nerasuflate.Evident sunt parti din volum care imi plac si sunt parti care nu ma satisfac.Normal ca daca nu mi-ar placea deloc as lasa-o abandonata in biblioteca.
Cat despre "Lolita"e o abordare diferita fata de toate cartile citite de mine pana acum,de aceea mi se pare putin ciudata.De fapt si subiectul in sine e mai neobisnuit.La ceva nou mereu familiarizarea este mai dificila.Insa nici pe asta nu as lasa-o neterminata acum :D

Si DA,sunt carti care desi nu-ti face placere trebuie sa le citesti.Cred ca stiti la ce ma refer.:)
 
Dane, cind termini imi spui shi mie cind termini daca ti-a placut ok?
hmmmm eu citesc "Diavolul se imbraca la Prada" ( cred ca sha suna traducrerea)
 
eirene_md;158077 said:
Dane, cind termini imi spui shi mie cind termini daca ti-a placut ok?
hmmmm eu citesc "Diavolul se imbraca la Prada" ( cred ca sha suna traducrerea)
Click to expand...

am vazut filmul..shi e foooarte bun, cartea cum e eirene?..daq o ai in comp mi-o dai shi mie?
 
corneli4ik;158577 said:
am vazut filmul..shi e foooarte bun, cartea cum e eirene?..daq o ai in comp mi-o dai shi mie?
Click to expand...

Cartea cu mult mai buna ca filmul ( cel putin asa mi s-a parut mie), insa din pacate in comp n-o am :-(
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top