Cele mai frumoase poezii
- Thread starter dixy
- Start date
Antimatter;173614 said:
Tare-as mai vrea s-o vad pe asta tradusa! lol
Anywayz....
since feeling is first de E.E.Cummings
since feeling is first
who pays any attention
to the syntax of things
will never wholly kiss you;
wholly to be a fool
while Spring is in the world
my blood approves,
and kisses are a better fate
than wisdom
lady i swear by all flowers. Don't cry
- the best gesture of my brain is less than
your eyelids' flutter which says
we are for each other; then
laugh, leaning back in my arms
for life's not a paragraph
And death i think is no parenthesis
Antimatter
.........................
Antimatter
.........................
nai nevoie de traducere! iti spun ca poezia ca atare nu poarta un sens adinc, asa cum neau invatat sa facem la liceu. e pur si simplu saltul unui greieras, asa cum la vazut poetu sarind, exact asa a scris in poezie, fix fix, ios martor. siiii.....zub daju!
Antimatter
.........................
Re: Poezie personala
2 ruxanda: ar fi timpenie!!!
"Litanii catre Satan" de Ch. Baudelaire
O, tu, ce între îngeri, eşti cel mai învăţat
Şi mai frumos, de soartă şi laude trădat,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Prinţ izgonit din ceruri, rămas nedreptăţit,
Şi care, — nvins, de-a pururi, te-nalţi mai oţetit,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ştii totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul şi proscrisul
Şi cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu, cel mereu al Morţii, preamarea ta iubită,
Ai izvodit Speranţa, nebuna fericită,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod,
Dispreţuind tăcerea prostitului norod,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care ştii acele tăramuri cu ispite,
In care-ascunde Domnul comori nemaizărite,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenale
Unde, in mari adancuri, dorm neamuri de metale,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ascunzi cu mana genuna panditoare,
Cand somnambulul trece pe streşini fără soare,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care in mod magic mlădii bătrane oase,
Cand e zobit beţivul tarziu în nopţi ceţoase,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă,
Şi-i pui trăgaciul armei în mană cu ştiinţă,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel marşav
Pecetea-ţi de putere şi-a aurului brav,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce iveşti in ochii fecioarelor crescand
Poftirea spre amorul de trupul lor flămand,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Toiag celui ce fuge şi far născocitor,
La spanzuraţi duhovnici şi la uneltitori,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie
Goniţi din raiul veşnic, in neagra lui minie,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
2 ruxanda: ar fi timpenie!!!
"Litanii catre Satan" de Ch. Baudelaire
O, tu, ce între îngeri, eşti cel mai învăţat
Şi mai frumos, de soartă şi laude trădat,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Prinţ izgonit din ceruri, rămas nedreptăţit,
Şi care, — nvins, de-a pururi, te-nalţi mai oţetit,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ştii totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul şi proscrisul
Şi cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu, cel mereu al Morţii, preamarea ta iubită,
Ai izvodit Speranţa, nebuna fericită,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod,
Dispreţuind tăcerea prostitului norod,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care ştii acele tăramuri cu ispite,
In care-ascunde Domnul comori nemaizărite,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenale
Unde, in mari adancuri, dorm neamuri de metale,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ascunzi cu mana genuna panditoare,
Cand somnambulul trece pe streşini fără soare,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care in mod magic mlădii bătrane oase,
Cand e zobit beţivul tarziu în nopţi ceţoase,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă,
Şi-i pui trăgaciul armei în mană cu ştiinţă,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel marşav
Pecetea-ţi de putere şi-a aurului brav,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce iveşti in ochii fecioarelor crescand
Poftirea spre amorul de trupul lor flămand,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Toiag celui ce fuge şi far născocitor,
La spanzuraţi duhovnici şi la uneltitori,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie
Goniţi din raiul veşnic, in neagra lui minie,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
fulcanelli
New Member
Re: Poezie personala
We know a place where no planes go
We know a place where no ships go
No cars go
No cars go
Where we know
We know a place no space ships go
We know a place where no subs go
No cars go
No cars go
Where we know
Us kids know
No cars go
Where we know
Between the click of the light and the start of the dream
Between the click of the light and the start of the dream
Between the click of the light and the start of the dream
Between the click of the light and the start of the dream
I don’t want any pushing, and I don’t want any shoving.
We’re gonna do this in an orderly manner.
Women and children!
Women and children!
Women and children, let’s go!
Old folks, let’s go!
Babies needing cribs, let’s go ...
We know a place where no planes go
We know a place where no ships go
No cars go
No cars go
Where we know
We know a place no space ships go
We know a place where no subs go
No cars go
No cars go
Where we know
Us kids know
No cars go
Where we know
Between the click of the light and the start of the dream
Between the click of the light and the start of the dream
Between the click of the light and the start of the dream
Between the click of the light and the start of the dream
I don’t want any pushing, and I don’t want any shoving.
We’re gonna do this in an orderly manner.
Women and children!
Women and children!
Women and children, let’s go!
Old folks, let’s go!
Babies needing cribs, let’s go ...
Antimatter
.........................
Re: Poezie personala
"Un hoit" Ch. Baudelaire
O, suflete-aminteste- i privelistea murdara
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În diminea a-aceea cu molcom cer de vara ;
Un hoit scârbos pe un prundis zvârlit,
Îsi desfacea asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,
Nepasator si cinic, îsi deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.
Putreziciunea asta se rasfata la soare
Care-o cocea adânc si linistit
Vrând parca sa întoarc Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit
Si cerul privea hoitul superb cum se desfata
Îmbobocind asemeni unei flori ...
Simtind ca te înabusi, ai sovait deoadata
Din pricina puternicei duhori.
Din putrezitul pântec pe care muste grase
Zburau greoi cu zumzete-ascutite
Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite.
Cu leganari de valuri si sfârâit de foale,
Zvâcnind si opintindu-se din greu
Parea ca trupul iar si, umflat de-un suflu moale,
Traieste înmultindu-se mereu.
Si-aceasta lume-ntr-una vuia cântând ciudat
Ca vântul sau ca apa curg toare
Sau un graunte care, necontenit miscat,
Se-nvârte ritmic în vânturatoare.
Aproape stearsa, forma acum nu mai era
Decât un vis, o schi ce tânjeste
Pe pânza si pe care artistul o reia
Si doar din amintire o sfârseste.
"Un hoit" Ch. Baudelaire
O, suflete-aminteste- i privelistea murdara
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În diminea a-aceea cu molcom cer de vara ;
Un hoit scârbos pe un prundis zvârlit,
Îsi desfacea asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,
Nepasator si cinic, îsi deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.
Putreziciunea asta se rasfata la soare
Care-o cocea adânc si linistit
Vrând parca sa întoarc Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit
Si cerul privea hoitul superb cum se desfata
Îmbobocind asemeni unei flori ...
Simtind ca te înabusi, ai sovait deoadata
Din pricina puternicei duhori.
Din putrezitul pântec pe care muste grase
Zburau greoi cu zumzete-ascutite
Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite.
Cu leganari de valuri si sfârâit de foale,
Zvâcnind si opintindu-se din greu
Parea ca trupul iar si, umflat de-un suflu moale,
Traieste înmultindu-se mereu.
Si-aceasta lume-ntr-una vuia cântând ciudat
Ca vântul sau ca apa curg toare
Sau un graunte care, necontenit miscat,
Se-nvârte ritmic în vânturatoare.
Aproape stearsa, forma acum nu mai era
Decât un vis, o schi ce tânjeste
Pe pânza si pe care artistul o reia
Si doar din amintire o sfârseste.
Re: Poezie personala
Avionul de aur ma duce din casa,
unde ma iubea mama, de unde am fugit mireasa.
Copilaria pierduta s-a ascuns printre stele,
vreau sa o ating, dar sunt scurte mainile mele.
Eu stiu - amintirea nu moare,
vantul vietii mi-a furat iubirea mamei.
Acum zbor inainte-n avionul de aur;
zbor spre visul meu - constelatia super taur.
Avionul de aur ma duce-nspre casa,
unde imi zice mama: "Copila duioasa,
inima fetitei mele salta-n sus, atinge stele;
ma bucur sa o prind cand sare - cade obosita-n mainile mele"
Eu stiu, fericirea nu doarme,
vantul vietii mi-a adus fericirea mamei
Acum zbor inainte-n avionul de aur;
zbor spre visul meu - constelatia super taur.
Alexandrina Hristov
Avionul de aur ma duce din casa,
unde ma iubea mama, de unde am fugit mireasa.
Copilaria pierduta s-a ascuns printre stele,
vreau sa o ating, dar sunt scurte mainile mele.
Eu stiu - amintirea nu moare,
vantul vietii mi-a furat iubirea mamei.
Acum zbor inainte-n avionul de aur;
zbor spre visul meu - constelatia super taur.
Avionul de aur ma duce-nspre casa,
unde imi zice mama: "Copila duioasa,
inima fetitei mele salta-n sus, atinge stele;
ma bucur sa o prind cand sare - cade obosita-n mainile mele"
Eu stiu, fericirea nu doarme,
vantul vietii mi-a adus fericirea mamei
Acum zbor inainte-n avionul de aur;
zbor spre visul meu - constelatia super taur.
Alexandrina Hristov
E
eirene_md
Guest
Had I the heaven's embroidered cloths,
Enwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half-light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams.
by William Butler Yeats
Enwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half-light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams.
by William Butler Yeats
kraft_natasha
New Member
cu riscul de a fi penalizata - Анна Ахматова, pentru ca e 21, e luni, shi e noapte...
* * *
Двадцать первое. Ночь. Понедельник.
Очертанья столицы во мгле.
Сочинил же какой-то бездельник,
Что бывает любовь на земле.
И от лености или со скуки
Все поверили, так и живут:
Ждут свиданий, боятся разлуки
И любовные песни поют.
Но иным открывается тайна,
И почиет на них тишина...
Я на это наткнулась случайно
И с тех пор все как будто больна.
* * *
Двадцать первое. Ночь. Понедельник.
Очертанья столицы во мгле.
Сочинил же какой-то бездельник,
Что бывает любовь на земле.
И от лености или со скуки
Все поверили, так и живут:
Ждут свиданий, боятся разлуки
И любовные песни поют.
Но иным открывается тайна,
И почиет на них тишина...
Я на это наткнулась случайно
И с тех пор все как будто больна.
Antimatter
.........................
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
(1919)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
(1919)
E
eirene_md
Guest
If you forget me
by Pablo Neruda
I want you to know one thing.
You know how this is:
if I look at the cristal moon, at the red branch
of the slow autumn at my window,
if I touch
near the fire
the impalpable ash
or the wrinkled body of the log,
everything carries me to you,
as if everything that exists,
aromas, light, metals,
were little boats
that sail
towards those isles of yours that wait for me.
Well, now,
if little by little you stop loving me
I shall stop loving you little by little.
If suddenly you
forget me
do not look for me,
for I shall already have forgotten you.
If you think it long and mad,
the wind of banners
that passes through my life
and you decide
to leave me at the shore
of the heart where I have roots
remember
that one day
at that hour,
I shall lift my arms
and my roots will set off
to seek another land.
But
if each day,
each hour,
you feel that you are destined for me
with implacable sweetness,
if each day a flower
climbs up to your lips to seek me,
ah my love, ah my own,
in me all that fire is repeated,
in me nothing is extinguished or forgotten,
my love feeds on your love, beloved,
and as long as you live it will be in your arms
without leaving mine.
by Pablo Neruda
I want you to know one thing.
You know how this is:
if I look at the cristal moon, at the red branch
of the slow autumn at my window,
if I touch
near the fire
the impalpable ash
or the wrinkled body of the log,
everything carries me to you,
as if everything that exists,
aromas, light, metals,
were little boats
that sail
towards those isles of yours that wait for me.
Well, now,
if little by little you stop loving me
I shall stop loving you little by little.
If suddenly you
forget me
do not look for me,
for I shall already have forgotten you.
If you think it long and mad,
the wind of banners
that passes through my life
and you decide
to leave me at the shore
of the heart where I have roots
remember
that one day
at that hour,
I shall lift my arms
and my roots will set off
to seek another land.
But
if each day,
each hour,
you feel that you are destined for me
with implacable sweetness,
if each day a flower
climbs up to your lips to seek me,
ah my love, ah my own,
in me all that fire is repeated,
in me nothing is extinguished or forgotten,
my love feeds on your love, beloved,
and as long as you live it will be in your arms
without leaving mine.