Prieteni
Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
Azi am comunicat atat de bine,
Am fost atat de trishti ,
Perfectsiunea asta in comun
N-o mai atingem noi
Shi e pacat sa pierdem momentul.
Cred ca in baie e cel mai tragic,
Sa facem pe romanii cei luminatsi
Care ishi deschideau venele,
Discutand despre esentsa iubirii.
Uite, am incalzit apa,
Incepem, dragi prieteni, numar eu:unu, doi, trei
In iad am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
Dar timpul trece
Mi-a fost greu , in iad, va asigur,
mai ales la inceput, shtitsi ca eram singur,
n-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
dar incetul cu incetul m-am atashat, mi-am facut prieteni.
Un cerc extraordinar de sudat,
Discutam tot felul de chstiuni teoretice.
Ne simtseam minunat,
Am ajuns chiar pana la sinucidere.
Shi iarashi m-am pomenit singur in purgatoriu,
cautandu-mi cateva suflete mai apropiate,
deshi sunt destul de suspicioshi
Purgatorienii- cu situatsia lor neclara
Intre doua lumi-
O fata ma iubeshte, e foarte frumoasa,
Avem clipe de mare extaz-nemaipomenit, fantastic!
Shi chiar imi vine pe limba sa-I spun
Patsit, o las pe ea mai intai,
Eu ma sinucid abia dup aaceea,
Dar fata face face shi-nvie-
Shi iata-ma singur in rai-
Nimeni n-a patruns niciodata.
Sunt primul om, lumea exista ca proiect,
Ceva foarte vag,
In capul lui Dumnezeu,
Cu care ma imprietenesc de la o vreme.
Exista tristetse la toate nivelurile,
Dumnezeu e deznajduit,
Ma uit in ochii lui goi shi ma pierd in ei.
El aluneca vajaind in prapastiile mortsilor mele .
Comunicam de minune,
Doamne, cred c-am atins perfectsiunea,
Tu mai intai,
Ce-ar fi sa lasam totul in intuneric?
Sorescu