Creatie proprie - poezie

C

corneli4ik

New Member
Sentiment..

Vreau sa cad si vreau sa plang
tot strainul mi-i natang..
azi depresia domina
peste sufletul meu-mina..
e tarziu sa ma mai mint
am ajuns sa prind
ceea ce m-a dezaxat
din drumul meu pavat,
dar ar fi ushor sa mor
intr-un camp de mohor
unde vantul sa-mi aline
ranile incrustate-n vine...
imi e cald shi imi e frig,
simt cum capul mi-i carlig,
reflectez la tot ce-a fost..
tot imi pare un colos,
un colos ce a pierit
in umbra mea el s-a topit
rapid ca gandul ...
shi m-a lasat numai cu vantul
simt cum amintirea ma distruge
in timp ce depresia ma inunda
exasperarea ma sufoca...
iar tot prin ce trec se evoca..
Vreau sa cred ca tot va trece
iar eu voi lua numai zece
pe drumul vietzii complicat
care deja m-a frapat
vreau sa sper shi sa visez
la o viata mult mai buna
shi atunci am sa testez
tot ce se cheama struna
tot ce vreau e doar un vis
la care mi-i greu sa fac bis
pt ca dezamagirea ma inunda
shi devin tot mai bolunda...
 
Apocaliptic
Moto:"...Shi daca stele bat in lac
Adincu-i luminindu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninindu-mi gindul..."

(M.Eminescu,"Shi daca...")


Cind lumina stelelor patrunde-n raiul diminetzii,
Cind amurgul prevesteshte-un inceput,
Atunci ajungi sa shtii lumina vietzii
Shi-amintirile ramin doar un trecut.

Cind flacara albastra a visului din noapte
Te face a-ntzelege ce-nseamna "a iubi",
Atunci mirenul itzi desface-o noua carte,
Shi acel lud devine o cale de-a luci.

Paianjenul itzi tzese mozaic rana vietzii,
Magnificul ajunge a fi un paradis,
Divina shi curata e roua diminetzii,
Iar frageda sperantza ramine doar un vis.

Cad lacrimile-amare pe pura creatura,
Shi dragostea tzi-arata plenarul univers
Shi-amurgul prevesteshte o frageda ruptura,
Iar gindul itzi expune doar negrul vicevers.
 
Salut tineri poeti si scriitori.
Intrucit doresc sa devin membrul "clubului" am pregatit o prelungire logica al operei multstimatului corneli4c :

~Disperarea~

Un fior de intuneric
ma strapunge pin' la os,
ma sugruma si ma 'nghite,
cu un ringet fioros.

Si al meu cuget nebunatic
se 'mpleteste-n labirint,
parasit de ratiune
nebunit si otravit

Dar o slaba licarire
din adincuri, hau si scrum
ma indeamna mediocru
sa urmez pe-al soartei drum

Ea-mi da aripi salvatoare
Si ma-ndrept spre infinit,
Cu speranta ce nu moare,
Istovit, dar mintuit !
 
Te-am atins cu gandu-o clipa
Si-ai crezut ca te-am furat
Parul mi l-ai scuturat
Si-acum fugi vantule-n pripa.

Vino iarasi printre frunze,
Adu-mi razele de soare
Gandurile mai albeste-mi
Sau nu, du-mile in mare!
..........................................................

unde-i zambetul de ieri...
si unde-a ramas visul?
pribeag, pierdut in nicaieri...
se stinge paradisul.

unde e gandul zvapaiat...
si unde mi-e mirarea?
suspinul creste, tremurat,
si-astupa intrebarea.
 
Ard felinarele in noapte
ard stele pe albastrul cer
vreau infinitul sa ti ofer
iar tu mi vorbesti in soapte... ;)
 
Caldura, lumina in sufletul meu, si-al tau, al nostru
Stringe-ma de mina ca sa pasim impreuna spre-albastru
Sa zburam pe aripile unui vis frumos
Vreau s-aud TE IUBESC spus cu glasul tau duios.

Zefirul alinta chipurile noastre de inger
Tremur la cele mai mici si placute atingeri
Strabat ale dragostei mreje tesute
Sa te lase cu mine tot timpul Dummezeu sa nu uite!

Se preling pe obraji lacrimi fierbinti
Stringe-ma-n brate ca inima batind sa mi-o simti
Caci ma coplesesc sentimente si nu ma pot stapini
Iar lacrimile nu-s de tristete, din dragoste par a porni

Acel zimbet angelic si sarutarea dulce
Tot din iubire vine si pe-a ei drumuri duce
Sadeste-n doua inimi acea saminta mica
Ce creste-n una mare si-n ceruri se ridica

Si totul se roteste de parca-n Paradis
Pasit-am impreuna, de parca sunt in vis
Un inger ne pazeste, vegheaza-al nostru gind
Hai vino mai aproape la pieptu-mi sa te simt!

Si mina ta cazinda s-atinga bratul meu
Sa fac un pas spre tine si sa respiri mai greu
Sa ne cuprindem gingas pe malul unui lac
Sa se opreasca timpul macar pentru un veac!
 
(In memoria lui Dante)

~Să nu mai fie~

Cndva, plutind spre-acel tărm
De veşnic rău şi nebunie,
Pe-al morţii ru, o groaznic ru,
Mi-am zis n gnd: „Să nu mai fie

A sorţii crudă ironie,
Ce rde cu un glas hain,
De parcă-ar fi o comedie
Să-ndrepţi spre iad pe un creştin.”

Şi iată vremuri grele vin,
Cnd după săbii şi secure
Se stinge-n noi focul divin,
Cel ai iubirii sfinte, pure,

Căci s-a piedut-n acea pădure
ntreaga floare-a omenirii!
O, ct mai poate ea să-ndure
Teroarea fiarelor meschine?

Ruşine celor să le fie
Ce legea sfntă au călcat!
De marea voastră lăcomie
Doar Lucifer s-a bucurat.

Ct aţi trăit v-aţi tot luptat
Pentru străina avuţie,
Acum n sngele vărsat
Veţi zace-ntreaga veşnicie.

Nici cea mai mare viclenie
Aici nu vine-n ajutor,
Ci doar mai gravă-ţi este ţie
Pedeapsa-n iadul arzător.

Trecnd al nouălea zăvor
Puteri nu mai găsesc n mine,
Vă spun doar că un trădător
şi va găsi aici pierire…

Ispita-n veci să nu mai fie
Ah, Doamne, numai ce n-aş da,
Căci doar prin sincera iubire,
Ne mntuim, ne vom salva !

***
O, Dante, moştenirea ta
Acum o nţeleg prea bine.
Acel ce sfatu-ţi va urma,
Va şti divina nemurire.
 
Virtuozo;149001 said:
(In memoria lui Dante)

~Să nu mai fie~

Cndva, plutind spre-acel tărm
De veşnic rău şi nebunie,
Pe-al morţii ru, o groaznic ru,
Mi-am zis n gnd: „Să nu mai fie

A sorţii crudă ironie,
Ce rde cu un glas hain,
De parcă-ar fi o comedie
Să-ndrepţi spre iad pe un creştin.”

Şi iată vremuri grele vin,
Cnd după săbii şi secure
Se stinge-n noi focul divin,
Cel ai iubirii sfinte, pure,

Căci s-a piedut-n acea pădure
ntreaga floare-a omenirii!
O, ct mai poate ea să-ndure
Teroarea fiarelor meschine?

Ruşine celor să le fie
Ce legea sfntă au călcat!
De marea voastră lăcomie
Doar Lucifer s-a bucurat.

Ct aţi trăit v-aţi tot luptat
Pentru străina avuţie,
Acum n sngele vărsat
Veţi zace-ntreaga veşnicie.

Nici cea mai mare viclenie
Aici nu vine-n ajutor,
Ci doar mai gravă-ţi este ţie
Pedeapsa-n iadul arzător.

Trecnd al nouălea zăvor
Puteri nu mai găsesc n mine,
Vă spun doar că un trădător
şi va găsi aici pierire…

Ispita-n veci să nu mai fie
Ah, Doamne, numai ce n-aş da,
Căci doar prin sincera iubire,
Ne mntuim, ne vom salva !

***
O, Dante, moştenirea ta
Acum o nţeleg prea bine.
Acel ce sfatu-ţi va urma,
Va şti divina nemurire.
Click to expand...

Ma simt cam timp ca nu recunosc , dar dati-mi o palma daca e asta o creatsie proprie ...
 
De ce o palma ? Suntem oameni culţi, nu-i aşa ?
Prefer alte metode de "convingere", deşi mă atinge nespus acuzaţia ta. Nu plasam opera aici dacă nu ar fi creaţie proprie, dar dacă va framntă ndoieli, simplu, găsiţi macar un link in care să figureze lirica dată.
Iar dacă doriţi a vă convingeţi la 100% că aţi meritat "palma", nu aveţi dect a face o vizită la liceul "Gaudeamus", găsiţi oricare profesoare de romnă şi-i nmnaţi opera cu ntrebarea n cauză.
Att.
P.S. Asemenea offtopic-uri ar trebui sa lipsească pe forum dar situaţia impune !
 
sunt imitatzia unei copii nereushite,
patetic am ajuns sa-mi plagiez gandurile
care de fapt se zbiara, se urla, se asurzesc.
Din neshtiintza a ce sant
am ajuns sa-mi imit mishcarile
am ajuns sa cred oamenilor care ma confund cu mine.
sunt atat de multa
sunt atat de imprashtiata
ca nu mai shtiu unde sant.
ma vad peste tot,
dar vreau sa revin
sa redevin eu.
 
parca ieri,lasam pe pamint prima urma
cind totul parea atat de nevinovat
dar cu timpul,viata sa schimbat
iar in urma mea,vad doar o umbra

parca ieri,eram fericit copil fiind
seara adormind,obosit de-atita joaca
nu-ntelegeam ca timpul rece pleaca
iar dimineata ma trezeam plingind

parca ieri ochii-mi straluceau de bucurie
stingind in brate matura de malai
crezind ca-i cal,pe care-i greu sa stai
mai mare aventura nici ca putea sa fie

parca ieri ardea in suflet primul sarut
toata lumea era a mea ,eram fericit
se-mplinea un vis ce e neimplinit
nici nu stiu citi ani pe-atunciam avut

parca ieri ridicam in brate primul baiat
il vad crescind ca un fat-frumos
nazdravan,cum si tatal sau a fost
sper ca inca nu ma uitat

parca ieri,stateam cu fata impietrita
plingeatot imprejur,petrecind in groapa
pe fata-mi rece se prelinge-un fir de apa
vazind fata tatei de pamint inghitita

parca ieri culcam cu dragoste-n patut
un nepot,privind cum i se-nchid ochisorii
ce asteapta cu nerabdare zorii
din nou sa alerge pe-afara descult...


P.S.scuze pentru greselile de gramatica
 
Ploaie.
Cenusie si rece.
Ploaia e o iluzie.
Cenusiul e o iluzie.
Sunt singura
Intr-un infinit alb-negru.


Canapea.
Albastra cu ceva se scplipeste pe ea.
Albastrul e o iluzie
Sclipirea e o iluzie.
Sunt singura
Intr-un infinit alb-negru.

Singe.
Pe mina mea, rece si dureros.
Durerea e o iluzie
Rosul e o iluzie.
Sunt singura
Intr-un infinit alb-negru.

Tunel.
Alb...sau negru.
Iluzie?
Nu, adevar.
Viata e o trecere.
De la alb spre negru
De la negru spre alb...
 
nu... chiar imi place, insa este mult mai greu sa faci ceva clasic sau ceva mai... optimist. Toti suntem inadaptati in mileniul 3.

mi a placut insa "ars poetica" ta. Iti definesti lumea asa cum o vezi tu > o succesiune de culori contrastante. Restul este iluzie. "Infinit alb-negru" este singura imagine din poezie care se repeta(alt procedeu artistic)... Ca si cum nimic altceva nu ar exista. Mi a placut cum ai folosit tehnica sugestiei. Celelalte imagini iar sunt gen Bacovia> Ploaia, sange, obiecte aparent fara valori(canapeaua), singuratatea.
Singe.
Pe mina mea, rece si dureros.
Durerea e o iluzie
Rosul e o iluzie.
Click to expand...
De ce nu ai spus nimic despre frig? poate ca frigul si singuratatea sunt singurele certitudini in lumea ta(ca si in cea a lui bacovia, de exemplu>"sunt singur si e frig")... sau poate ca nu ai gasit o rima corespunzatoare :) .
ah da, si mai e ceva cert> tunelul ala alb SAU negru.
ultimele trei versuri accentueaza ciclicitatea vietii. Mai sunt si alte procedee artistice moderne, cum ar fi topica incoerenta(sau poate pur si simplu afectiva). Exact k la bacovia si alti frati de ai sai.
Numarul substantivelor/adjectivelor este evident mai mare decat cel al verbelor/adverbelor => text descriptiv. O descriere a crezului tau artistic(asha ar trebui sa fie cel putin).

Acuma intrebarea capcana> ce ai adus tu nou in tehnica poetica prin aceasta poezie? Eu am enumerat modalitati care se intalnesc si la alti poeti. Prin ce anume vrei sa fii originala tu?

Nu vreau sa te critic... dar se pare k tocmai asta am facut. Mie sincer mi a placut aceasta poezie, dar ii lipseste "amprenta" ta artistica. Scuze dk te am suparat cu ceva. Astept si alte poezii de ale tale... k eu sunt prea "rushnos" k sa le public.
Numai bine
 
Don't worry. N-am de ce sa ma supar. Nu am vrut sa fiu originala, am vrut doar sa arat un pic cum ma simteam la momentul in care am scrisi poezia. Hmmm Bacovia... Eu as adauga ca tehnica sugestiei de care ai pomenit o folosea des Prevert, poetul meu preferat. Merci de critica, data viitoare o sa fie ceva mai bun, promit :p
 
nu, prostie... fa cunostintza... asta i clov nul forumului. Are atatea clone ca nici nu mai stiu care e numele adevarat.

Pt umbreon: Dk razi, razi macar ca o pisica(ca doar asha ai avatarul), da nu ca o vaca.. sau cal... nu mai stiu :D
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top