Creatie proprie - poezie

Pe aripile sorţii

Pe aripile sorţii fiinţa noastră pierde
Şi rătăcind probabil, continuă a crede
n calea cea trecută, n cea ce va urma
Oarbă credinţa-i poate, dar viaţa fără ea...?
E spiritul din leagăn părinţii ce l-au dat
Ca să trăim o ziuă, dar să visăm un veac...
Din alfabetul vieţii apţi de a-nsuşi
Cu ochi nchişi probabil, dar totuşi a păşi...
E poate după nouri, dar totuşi Soare este...!
Ne va feri el mine de-a vieţii noastre feste
Uluitor de tainic - dulciu ne va zmbi,
Pe calea luminată nu vom mai rătăci...

Pierdut e sensul vieţii de duhuri mii şi sute
Găsite pretutindeni - niciunde dispărute,
Căci nu mai văd nici stele, nici luna-n toiul nopţii
Căci nu mai zboară ele pe aripile sorţii...
 
o viitoare poezie (daca mai lucrez la ea):

n camera de gazare
a fost montat mai ieri un televizor
viitorii morţi se nghesuie n primele rnduri
să vadă ultimul episod al serialului de săpun
e bine zic să moară cu sufletul mpacat
o bătrnică răscoleşte aerul ud de moarte
cu o sinceritate de copil
de ce ricardo a omort-o pe consuelo
 
Gnduri...


Te-a vzut tot cerul,
Te-a simit pmntul...
i i-a spus,
La apus,
C-ai muncit
i-ai numit
Pe un om
Ca un pom...
nflorit
i-mpietrit...
 
eu imi voi schimba
numele
si nu ma voi putea numi "eu"

cand imi va arde corpul
cenusa altul va naste
un alt "eu" de-al meu
si iar sufletul-eternulintuneric-
isi va imparti lumina
la veac si secunda
si cu nume schimbat
se va crede nou

da cate ori am mai fost
de la primul atom
am uitat.
nici vorba sa ma mai tin minte de mai demult
 
e-o idee buna sa zbori incet spre luna
spre alte lumi mai bune cind noaptea-abia apune
sa te-adincesi in stele, sa te topesti in ele
cind visul se-npleteste cu vintul la zenit
sa lesi pamintu-n urma, sa tinzi spre infinit
si-ti mai ramine pasul, dar te trezesti in noapte
cu aripile arse de ura si pacate





cu crucea pe spate platesc datoria
imi calc in picioare durerea, mindria
ma-mprastii pe vinturi si sec in izvoare
intr-una alerg dupa raza e soare

intr-una alerg dupa clipa ce trece
m-arunc in viltoarea viitorului rece
ura m-anneaca, minciuna ma frige
in sufletul gol e iarna si ninge

in sufletul gol apune lumina
incet printre vene se scurge straina
otrava salbatica ce-a fost cindva singe
rapusa de chinuri faptura imi plinge

rapusa de noapte faptura tresalta
se-mpute incet in a pacatului balta
in lumea-n kare-i stapina curvia
cu crucea pe spate paltesc datoria
 
Reflectii


In lumea asta strîmba
Doar moartea mai e blănda
Doar moartea mai e dreaptă
In cioburi de oglinda
O vad cu chipul palid
Cu adevar pe buze
Prin suflete confuze
Prin ale fricii valuri
Uitate idealuri

In lumea asta oarba
Doar moartea mai zăreşte
Cum ura-n oameni creste
Cind viata sta in iarba
Calcata in picioare
Scuiupata, spintecata
De alte vieti uitata
Uimita de prostie
Moartea-in agonie

In lumea asta moarta
Doar moartea mai e vie
Trecind pe strazi,pustie
De azi este somera
Se-ncheie o cariera
Caci viata ce-i facuta
Ca alte vieti s-aduca
Isi uita importantul rol
Nascind acuma numai gol


HOMO SAPIENS ÎNCOTRO???
 
intimplare

din intimplare te-am vazut
am zis.. ce ar fi
daca ti-as scri un mesaj perdut
si noi ne vom iubi

asa si a fost
dar se vede k far de nici un rost
pt ca tu numai esti in viata mea
credeam k tu esti unica mea stea

nu zik a fost minunat
dar am facut un mare pacat
pt asta am regretat
dar tu te-ai bucurat

intr-adevar credeam in soarta
dar ea nu era vie, ci moarta
dragostea mea decadea
si stiam k nu te voi mai vedea

acum, stau sh ma ghindesc
stiu pt ce traiesc
dar asa nu voi mai iubi
shi fericit din cauza ta nu voi mai fi

dar orikum nu eu te iubesc
speranta moare ultima
si sper sa te mai intilnesc
dar nu se sterge patima
 
Aici...îngerii cântă pe norii pufoşi,
Şi sprinteni aleargă, şi sunt bucuroşi,
Noi...ca prima dată ne ţinem de mână
În lumea de vise, în lumea cu tine...

Aici...stelele admiră zâmbetul tău
Şi-ameţite coboară şi urcă mereu,
Tu...mă priveşti cu ochi drăgălaşi
Şi iar fără vorbă şi aer mă laşi...

Aici...se răsună prin norii răzleţi
Cântul tău dulce, cu care mă-mbeţi,
Eu...privindu-te iar, la fel mă uimesc
Şi-ţi cer un sărut, dar.......mă trezesc...

:)
 
dedicata iubitei

Povestea lui si a ei

in lumea neagra, plictisita,
pictata de un singuratic
inima i-a fost lipsita
de-un dulce sentiment romantic

cu sufletul pribeag si jalnic
fara culori si bucurie
pustiu in locu-i cel mai tainic
el nu stia ce e iubire

el se simtea ca jumatatea
ca mindra luna fara soare
ca steaua palida, uitata,
ca un tablou fara culoare

satul de-amarul vietii sale
lihnit de zbucium, de esec
el vru in viata o schimbare -
caci viata-i scurta, anii trec...

el se porni-n strainatate
sa treaca lumea-n lung si-n lat
ca sa-si gaseasc-o jumatate
sa-i fie soata, in palat.

se 'ntimpla odata in mileniu
la o raspintie de veacuri
s-apar'un inger - dulce geniu,
cu ochii verzi, si par din aur

un inger alb, cu voce blinda
cu chip de sfint sau poate zeu
pe linga ea, sufletu-ti cinta
si-ti bate inima cu greu.

e floare gingasa, frumoasa
cu buze dulci si zvapaiate
e toata firava, duioasa
pe fata ei - seninatate

vazind-o, el, din departare,
indata pasul si-l grabi
venind - simti o usurare
cu mare tremur, ii vorbi:

"craiasa gingasa, curata
din departare vin acum
am mers prin lumea zbuciumata
de sapte ani tot sunt in drum"

apoi, cu vocea tremurinda,
cu suflu greu, se potoli,
vorbise inimii frumoasei
la urechiusa ii sopti:

"te-am cautat prin toata lumea
nu mai credeam ca te gasesc
imi arde sufletul, ma doare,
sa stii eu... tare te iubesc."

...
 
Tu si eu

Iar atunci când noaptea vine
Printre norii de mătase
Eu te simt, tu vii la mine
Eu te simt, tu eşti frumoasă.

Iar atunci când vine ziua
Cu-a ei raze luminoase,
Tu mă laşi făr’ de speranţă,
Eu...te aştept cu drag de viaţă

Să-mi apari din nou în noapte
Ca o tainică ivire,
Să-mi apari ca o minune,
Făt-Frumos din omenire.

Tu mă faci să zbor ca gândul
Prin a vieţii valuri, valuri,
Tu îmi spui că numai vântul
Ţi-ar distruge idealuri,

Ţi-ar fura acea ivire
Scumpă, dragă, iubitoare
Şi-ai rămâne făr’ de sprijin
Singur, jalnic, inconfundabil.

Nu te las! Mi-i imposibil
Tu eşti cel ce mă mai ţine
În a nostra existenţă,
Plină de o nebunie

În final suntem asemeni…
Două inimi singurele
Ce aşteaptă o ivire
Să ne-aducă mângâiere.
 
Hm... totuşi ai revenit :)
Poezia rupe, ţi-am mai spus-o ;) mai ales sfârşitu, ultima strofă tare faină, bravo, mai scrie că se primeşte frumos di tot
 
Optimism

Motto:
”De ce nu pot sa am ochi tineri si cuminti
Ori lumea e nebuna ori eu imi ies din minti”

Imi place primăvara cînd vîntu-adie în plete
Şi razele de soare incearca sa ma-mbete
Si de o fi pe lume in vis măreţ si falnic
Departe e de mine, de sufletul meu jalnic

Imi place vara verde ce-aduce ploi pe vene
Si zbuciuma de seva copaci si buruiene
Si steaua straluceste, si luna tace moarta
Departe sunt de mine, de-a mea timpita soarta

Ador toamna bogata ce naste-un galben-roş
Preface huma-n boabe si puiul in cocoş
Isi mătura lin frunza uscată, marunţită
Departe e de mine, de soarta mea timpita

Imi place iarna alba cu geruri si troiene
Cind focul arde-n vatra si Ene-i pe la gene
Si cucul nu cuvinta, si scirţie fereastra
Dar eu inchis in mine departe sunt de asta

Eu m-am inchis in sine si caut Dumnezeuri
Pe lespezi duri de ura, prin noapte si pîrăuri
Dar Domnul tace molcom, dormind in raiul veşnic
In mutul intuneric m-aprind si ard ca şfesnic

Am ars, mai ard, nici nu ştiu, doar că durerea-i mare
Si tot ce vreau acuma sa lepad reci hotare
Dar uite ca-l meu sfeşnic risipă-ncet negreaţa
Si dup-o vesnicie de noapte grea, mareaţă
Rasare-ncet un soare, cu el şi-o dimineaţă
 
Auzi, departe, apa sura isi duce valurile grele
Shi pasari negre zboara linga ea...
E zi, dar noaptea e aici, aproape, linga tine,
Asculta apa shi o vei vedea...
O noapte e o noapte shi atit
Iar dupa ea o zi mai alba vine
Shi cite n'ai dori sa schimbi in lume
O noapte shi o zi la fel ramiine
Tu simtzi cu pielea'tzi moale
Aroma lumii stranii
Sau poate e o gluma simtzul?!
Sau poate e o gluma lumea?!
Sau gluma cea mai clara, e adevar,
Sau totushi ironie...
O noapte shi o zi..
Shi care a fost prima nu se shtie.
Auzi cum orizontul tainic
Ishi modeleaza forma
Shi muntzi'shi cinta agonia...
Iar tu fiintza ce exishti asculta
Cit de dramatic rasuna elegia.
 
Back
Top