UnderTakeR said:
==========================================================
Nu te supara dar esti un dement si un incuiat cum poti sa spui asa ceva ?
Ia spune`mi tu mie de 2 mi de ani Biserica cate razboaie a dus cate milioane de oameni a ucis pentru ei si pentru credinta lor .. Razboaie peste razboaie crime peste crime inchizitia ...? de asta uiti ? sau cum ... Ai scri asa Participarea oricarui crestin la aceasta vizionare reprezinta lepadare de Hristos, o grava perversiune duhovniceasca si solidarizare cu dusmanii de moarte ai Bisericii lui Hristos.... Bine bine dar ca Biserica a ucis si torturat milioane de oameni aia nu e pervesiune grava ? In afara de Biserica numai Lagarele de concentrare au mai facut asa multe victime si nici macar ei .. sunt doar mici copii pe langa Biserica asta pe care o lauzi atata ..Inca ceva e o vorba in popor Nu fa ce face popa face zice .. De ce sa fac eu ce zice el cand el care ar trebuii sa stie mai bine nu face ... adica eu sa fac ce zice el .. hmm nu e spalare de creier asta nu e un fel de control .. Ia gandeste-te tu la asta mai asta.. desteptule ..
First, esti o victima a spalarii de creiere, mare intelectual si pro modernist, ce privesti cu superioritate intelepcinea trecutului, ca de, pana la tine au fost numai prosti...
Draga, pis, babe! Pune mana pe carti! Studiaza, si vezi ce a insemnat de fapt inchizitia! Ceea ce spui tu, e o simpla apreciere gresita, ce a ajuns de proportii grotesti, datorita unora ca tine, pierduti, pentru care crestinism e doar inchizitie, si nu Ioan Chrisostomul sau sfantul apostol Pavel.
De ce nu cauti preoti dar cauti popi?
Desteptule!
Inchizitia era de fapt vointa poporului, adica democratie!
Nu erau linsati ereticii de papa, ci chiar de multimea nemultumita!
"Apoi ne-am dus pana la Consiliul din Beauvais, pentru a-i intreba pe episcopi ce trebuie sa facem", relateaza Guibert de Nogent, cunoscut ca un "critic ganditor independent" - liber-cugetator. El socotea ca mai multe persoane incredintate autoritatii sale fusesera invinuite pe nedrept de erezie. "Intre timp insa, temandu-se de lipsa de fermitate a clericilor, multimea de credinciosi a alergat din toate partile la inchisoare, i-a scos pe eretici afara cu sila, a aprins vreascuri sub ei si i-a ars, in vazul intregului oras.". Pentru a impiedica asemenea excese, papa Innocentiu al III-lea a cerut, la inceputul sec. 13, ca orice condamnare sa fie precedata de o cercetare amanuntita - inquisitio - investigatie judecatoreasca. Era obligatorie citarea a minimum 2 martori, acuzatii trebuiau audiati si, in cazul in care se caiau, erau pusi in libertate fara pedepse prea grele - ceea ce, atentie, in comparatie cu practica arbitrara a linsajelor, reprezenta un insemnat progres spre o intelegere rationala a principiilor de drept. Condamnari la moarte se pronuntau extrem de rar, in special contra recidivistilor: din totalul de 930 de sentinte emise impotriva ereticilor de catre faimosul inchizitor Bernard Gui intre 1308-1332, 9 sentinte se pronuntau pentru trimiterea in pelerinaj la locurile sfinte, 22 hotarau daramarea caselor ereticilor, 69 cereau deshumarea unor eretici deja decedati, 132 cereau portul unor vesminte de penitenciar, 143 impuneau prestarea diverselor munci in Tara Sfanta, 307 erau condamnari la detentie, iar 132 achitari. Numai in 42 de cazuri, Gui a dispus arderea pe rug. din toti cei 114 acuzati adusi in fata inchizitorului Jaques Fournier, episcop de Pamiers (cel care avea sa fie mai apoi papa Benedict 12), a carui activitate a fost atat de plastic infatisata de Emmanuel LERoy Ladurie, numai 5 au ajuns pe rug, si spre deosebire de procedurile tribunalelor laice, in procesele conduse de Fournier nu s-a folosit tortura. Fournier stia cum pot fi descoperite secretele celor chemati in fata instantei, in discutia purtata in cursul procesului... cu mult tact si rabdare. Acolo unde sesiza contradictii in declaratia unui martor sau observa neconcordanta intre depozitiile diversilor martori, nu avea liniste pana nu clarifica aceste inadvertente intr-un mod ce-l satisfacea pe deplin. Si era exigent, pentru ca dorea sa afle adevarul. (LeRoy Ladurie).
Mult-hulita Inchizitie spaniola a adoptat in multe privinte pozitii care, in contextul istoric respectiv, pot fi apreciate ca pozitive. Cei mai multi dintre inchizitori, printre ei numarandu-se juristi subtili, convingatori, rutinati, s-au dedicat misiunii pe care le-o incredintase Coroana, aceea de a apara religia si cutumele bisericesti, cu seriozitatea cuvenita si cu zelul necesar, dar totodata cu grija permanenta de a lua numai acele masuri care erau indispensabile.
Vanatoarea de vrajitoare, la ordinea zilei in tari "libere" ca Anglia si Olanda, n-a interesat vreodata Inchizitia spaniola, si nici devierele de comportament sexual; iar cenzura scrierilor socotite primejdioase a fost practicata de I. doar temporar, de teama influentelor protestante. Inca din timpul domniei lui Filip II, inchizitorii se multumeau cu interventii blande. Cine doreste sa combata ideile aberante, trebuie sa aiba mai intai posibilitatea de a se familiariza cu ele. Acesta era punctul de vedere , pe deplin rational, al Inchizitiei, pe care putini il impartaseau in Europa. Biblioteca de la Escorial dispunea de o bogata colectie de scrieri interzise, alcatuita pta fi studiata.
In Anglia de atunci, asemenea disidenti ar fi fost pur si simplu atarnati in streang.
Dupa cate ai vazut, procesele "inchizitorilor" erau cat se poate de corecte... si nu pot sa inteleg cum poti sa compari masacrele regimului comunist, cu niste chestiuni pe care nici nu le cunosti, dar sari sa le interpretezi, pt ca "asa ai citit tu pe net"...