SOCIOLOGIA PROSTITUTIEI
Prof. univ. dr. Ilie Bdescu, Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Sociologie si Asistent Social
Prostitutia, din punct de vedere sociologic, este un tip de comportament care se distinge de altele prin folosirea corpului n scopuri comerciale, mai precis, prin decizia zilnic a unei persoane de a-si vinde corpul, ceea ce conduce la cderea din dreptul cel mai elementar al unei persoane, acela de a dispune liber de corpul propriu. Prostitutia asadar, face parte din categoria vnzrii propriului trup si ca atare se afl n vecintatea imediat a sclavajului. Unii juristi au ncadrat prostitutia n categoria acelor fenomene pe care Conventia european a drepturilor omului le ncadreaz n ceea ce denumeste ''dreptul persoanei de a dispune de corpul su '' (29). n realitate, prostitutia suspend acest drept al persoanei, din clipa n care aceasta a decis s-si vnd corpul, nct persoana nu mai dispune de corpul su n mod liber, din clipa n care si-a vndut corpul (sexul), ceea ce trece dreptul de folosint al propriului corp asupra unei alte persoane si anume a ''cumprtorului'', adic asupra proprietarului casei de tolerant care devine astfel si patronul trupurilor celor ce s-au vndut.
ntlnim aici acelasi paradox ca cel pe care Tnnies l-a prezentat n cadrul relatiei dintre muncitor si capitalist sau patron, doar c aici n locul vnzrii fortei de munc este vndut trupul. Evidentiem si noi, dup modelul lui Tnnies, cele trei momente ale unei asemenea relatii:
Vnzarea trupului
Folosirea trupului
Valorificarea trupului (adic a rezultatelor dobndite prin folosirea trupului)
n aceste trei momente ale relatiei, posesorul trupului (adic persoana care s-a decis pentru o astfel de vnzare ce reprezint n fapt esenta prostitutiei) este liber doar n primul moment, adic numai atunci cnd cu ''liber voint'' (liber arbitru) a decis s-si vnd trupul.
n momentul al doilea al relatiei, persoana devenit prostituat este numai cauza material (trupeasc) a relatiei, nu si cauza ei formal, cci ea nu-si decide nici partenerii, nici chiar pretul, nici ritmul folosirii trupului, si mai presus de toate, se foloseste neliber de trup, adic fr o implicare spiritual(sufleteasc), de vreme ce contractul o oblig s se ofere oricui i-o cere (oricrui partener). Relatia este deci n afara vointei sale 1(morale) si n afara oricror considerente de tip sufletesc (spiritual).Prin urmare, aici, persoana este ne-liber. Fenomenul al treilea, acela al valorificrii trupului, alienarea este total cci persoana prostituat nu are nici un fel de control asupra valorificrii morale si material-financiare a trupului (ea nu poate influenta sub nici o form acest proces.)
Prin urmare, actul prostitutiei nu este nici pe departe expresia liberei dispuneri de propriul corp ci mai degrab expresia unui drept suspendat. Prostitutia este tocmai suspendarea dreptului persoanei de a dispune de corpul su. Acest tip de interdictie si are prototipul n robia cea mai flagrant pe care o societate o poate provoca fiintei omenesti si anume sclavia. Numai sclavul este comparabil cu persoana prostituat, cci doar acesta nu are acces la libera folosint (material si spiritual) a corpului su. Singur relatia de sclavie este aceea n care altcineva dispune de propriul tu corp, de fiinta ta corporal.
O alt mare eroare este una de natur juridic.
Juristii clasific ofensele la adresa persoanei n dou clase: mala in se (ceea ce este ru n sine nsusi, adic n chip universal, fr particularizri de spatiu si timp) si mala prohibita, (acele ofense socotite ilegale pentru c legea le defineste ca atare) (30). ntre ofensele clasificate n aceast categorie specialistii ornduiesc jocurile de noroc, intrarea pe o proprietate strin si prostitutia.
Sociologia, ns, remarc aspectul elementar, dezvluit deja n cele de mai sus, c prostitutia este o relatie social care deposedeaz persoana de dreptul omenesc cel mai elementar si anume acela de a dispune liber de propriul corp, or acest aspect este un ''ru n sine'','' mala in se''. Aici procedura juridic este ntr-un decalaj cu efecte negative fat de stiinta societtii, adic fat de ntelesul social real al fenomenului pe care l defineste, nemaivorbind de latura spiritual a fenomenului si prin aceasta crestin, prin care suntem preveniti asupra particularittilor agravante ale pcatului desfrului: ''Fugiti de desfrnare! Orice pcat pe care-l va svrsi omul este n afar de trup. Cine se ded ns desfrnrii pctuieste n nsusi trupul su. Sau nu stiti c trupul vostru e templu al Duhului Sfnt, care este n voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si c voi nu sunteti ai vostri? Cci ati fost cumprati cu pret. Slviti, dar, pe Dumnezeu n trupul vostru si n Duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu!''(Corinteni, 6,18-20)
Mntuitorul ne nvat prevenindu-ne, asupra alunecrii n desfru prin simpla intentie: ''Oricine se uit la femeie, poftind-o, a si svrsit adulter cu ea n inima lui'' (Matei 5, 28).
Prof. univ. dr. Ilie Bdescu, Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Sociologie si Asistent Social
Prostitutia, din punct de vedere sociologic, este un tip de comportament care se distinge de altele prin folosirea corpului n scopuri comerciale, mai precis, prin decizia zilnic a unei persoane de a-si vinde corpul, ceea ce conduce la cderea din dreptul cel mai elementar al unei persoane, acela de a dispune liber de corpul propriu. Prostitutia asadar, face parte din categoria vnzrii propriului trup si ca atare se afl n vecintatea imediat a sclavajului. Unii juristi au ncadrat prostitutia n categoria acelor fenomene pe care Conventia european a drepturilor omului le ncadreaz n ceea ce denumeste ''dreptul persoanei de a dispune de corpul su '' (29). n realitate, prostitutia suspend acest drept al persoanei, din clipa n care aceasta a decis s-si vnd corpul, nct persoana nu mai dispune de corpul su n mod liber, din clipa n care si-a vndut corpul (sexul), ceea ce trece dreptul de folosint al propriului corp asupra unei alte persoane si anume a ''cumprtorului'', adic asupra proprietarului casei de tolerant care devine astfel si patronul trupurilor celor ce s-au vndut.
ntlnim aici acelasi paradox ca cel pe care Tnnies l-a prezentat n cadrul relatiei dintre muncitor si capitalist sau patron, doar c aici n locul vnzrii fortei de munc este vndut trupul. Evidentiem si noi, dup modelul lui Tnnies, cele trei momente ale unei asemenea relatii:
Vnzarea trupului
Folosirea trupului
Valorificarea trupului (adic a rezultatelor dobndite prin folosirea trupului)
n aceste trei momente ale relatiei, posesorul trupului (adic persoana care s-a decis pentru o astfel de vnzare ce reprezint n fapt esenta prostitutiei) este liber doar n primul moment, adic numai atunci cnd cu ''liber voint'' (liber arbitru) a decis s-si vnd trupul.
n momentul al doilea al relatiei, persoana devenit prostituat este numai cauza material (trupeasc) a relatiei, nu si cauza ei formal, cci ea nu-si decide nici partenerii, nici chiar pretul, nici ritmul folosirii trupului, si mai presus de toate, se foloseste neliber de trup, adic fr o implicare spiritual(sufleteasc), de vreme ce contractul o oblig s se ofere oricui i-o cere (oricrui partener). Relatia este deci n afara vointei sale 1(morale) si n afara oricror considerente de tip sufletesc (spiritual).Prin urmare, aici, persoana este ne-liber. Fenomenul al treilea, acela al valorificrii trupului, alienarea este total cci persoana prostituat nu are nici un fel de control asupra valorificrii morale si material-financiare a trupului (ea nu poate influenta sub nici o form acest proces.)
Prin urmare, actul prostitutiei nu este nici pe departe expresia liberei dispuneri de propriul corp ci mai degrab expresia unui drept suspendat. Prostitutia este tocmai suspendarea dreptului persoanei de a dispune de corpul su. Acest tip de interdictie si are prototipul n robia cea mai flagrant pe care o societate o poate provoca fiintei omenesti si anume sclavia. Numai sclavul este comparabil cu persoana prostituat, cci doar acesta nu are acces la libera folosint (material si spiritual) a corpului su. Singur relatia de sclavie este aceea n care altcineva dispune de propriul tu corp, de fiinta ta corporal.
O alt mare eroare este una de natur juridic.
Juristii clasific ofensele la adresa persoanei n dou clase: mala in se (ceea ce este ru n sine nsusi, adic n chip universal, fr particularizri de spatiu si timp) si mala prohibita, (acele ofense socotite ilegale pentru c legea le defineste ca atare) (30). ntre ofensele clasificate n aceast categorie specialistii ornduiesc jocurile de noroc, intrarea pe o proprietate strin si prostitutia.
Sociologia, ns, remarc aspectul elementar, dezvluit deja n cele de mai sus, c prostitutia este o relatie social care deposedeaz persoana de dreptul omenesc cel mai elementar si anume acela de a dispune liber de propriul corp, or acest aspect este un ''ru n sine'','' mala in se''. Aici procedura juridic este ntr-un decalaj cu efecte negative fat de stiinta societtii, adic fat de ntelesul social real al fenomenului pe care l defineste, nemaivorbind de latura spiritual a fenomenului si prin aceasta crestin, prin care suntem preveniti asupra particularittilor agravante ale pcatului desfrului: ''Fugiti de desfrnare! Orice pcat pe care-l va svrsi omul este n afar de trup. Cine se ded ns desfrnrii pctuieste n nsusi trupul su. Sau nu stiti c trupul vostru e templu al Duhului Sfnt, care este n voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si c voi nu sunteti ai vostri? Cci ati fost cumprati cu pret. Slviti, dar, pe Dumnezeu n trupul vostru si n Duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu!''(Corinteni, 6,18-20)
Mntuitorul ne nvat prevenindu-ne, asupra alunecrii n desfru prin simpla intentie: ''Oricine se uit la femeie, poftind-o, a si svrsit adulter cu ea n inima lui'' (Matei 5, 28).