vitalic sprinceana said:
totusi...certitudinile credinciosilor nu au fost nici o data rationale sau rational argumentate...etc...
Ne permitem sa nu fim de acord cu acest june inflacarat. S-au facut o groaza de tentative de a argumenta rational continutul doctrinelor rligioase. E suficient sa pomenim de exemplu faimoasele incercari de a dovedi existenta lui Dumnezeu. Un Descartes sau Anselm din Canterbury au desfasurat o argumentare exemplara in celebra lor dovada ontologica :
premisa : o cauza nu poate produce efecte care o depasesc
prin putere. Omul e producator de idei. Omul are ideea
perfectiunii divine si a infinitului. Nefiind perfect si
infinit omul nu poate fi cauza acestor idei. Prin urmare
aceste idei (de perfectiune si de nemarginire) nu pot
avea drept cauza decit o fiinta desavirsita si
infinita, adica Dumnezeu.
Daca accepti premisa, acest argument este imbatabil din punct de vedere
logic.
Un Heidegger, in alta ordine de idei, arata ca insusi rationamentul, adica instrumentul prin excelenta al cunoasterii discursive (rationale) se inradacineaza in ceea ce el numeste sfera "prelogicului".
E adevarat ca marii teologi au evitat sa demonstreze existenta lui Dumnezeu. Ei au preferat sa se focalizeze asupra ceva mai urgent, asupra sentimentului religios. "Credo quia absurdum est", zicea pre latineste un Parinte al Bisericii in acele indepartate vremuri ale primelor comunitati crestine. "Cred pentru ca e absurd". Ceea ce inseamna ca a crede tine de un alt act al spiritului decit cel logic, discursiv, rational.(Vezi in aceasta
privinta frumoasele si profundele pagini ale lui Sestov din "Atena si Ierusalim"). Credinta te face sa patrunzi intr-o alta sfera ontologica. E un instrument de depasire a rationalitatii, zic ei. Prin ea te ridici deasupra lumii rational ordonate de schemele gandirii obisnuite. In acest sens religia poate fi asemuita artei. Cine incearca sa patrunda numai pe cai rationale
frumusetea artei, e piedut pentru arta, adica pentru o intreaga dimensiune existentiala, ontologica, care nu poate fi apropiata decit prin mijloace adecvate, adica cu ajutorul contemplarii estetice. Tot astfel si religiosul
nu se deschide decit fiintelor ce-l aborda prin unghiul credintei. Vezi in aceasta privinta monumentala lucrare a lui R. Otto, Das Heilige (Sacrul). A fost tradusa si in romana. Das Heilige este pentru domeniul religiosului ceea ce prima Critica a lui Kant a fost pentru domeniul cunoasterii rationale.
In fine, insusi logicul cere a fi intemeiat. Or, cum ne dam bine seama, aceasta intemeiere nu poate fi decat extralogica. Asta e sensul operei unui Heidegger si in careva masura Hegel. La acest capitol se poate consulta si extraordinara carte a filosofului rus Bibler "Kant i Galilei" ( poate fi downloadata de pe
www.bibler.ru
